» La aproape 80 de ani, elvetianul Georg Gerster face fotografii aeriene, imortalizand monumente, dintre care unele deja nu mai exista.
» Expozitia "Zbor in trecut" de la Muzeul National de Istorie a ajuns la Bucuresti venind de la British Museum via Sibiu.
» Modulul consacrat Romaniei contine 74 de fotografii aeriene realizate de artist pe cheltuiala proprie, cea mai mare problema fiind aprobarile de survolare.
Se spune ca trebuie sa iei distanta fata de lucruri sau situatii ca sa le vezi mai bine. Elvetianul Georg Gerster face asta cam de 50 de ani, desi are un background terestru, studiind anglistica si germanistica la Universitatea din Zürich. Are un fond de zeci de mii de instantanee surprinse din avion sau elicopter, pe unele publicandu-le in albume, cele mai multe expunandu-le in cadrul unor expozitii gazduite de muzee celebre. Multe fotografii surprind monumente istorice care azi ori nu mai exista deloc ori nu mai exista in forma in care au fost imortalizate. A colindat prin toata lumea, a fost pana si in Antarctica.
Cea mai noua expozitie a sa, "Zbor in trecut", patronata de UNESCO, a ajuns la Muzeul National de Istorie din Bucuresti dupa ce in februarie a parasit British Museum din Londra si dupa ce a trecut in acest an si pe la Muzeul Brukenthal din Sibiu. "M-am plimbat ieri prin expozitie ca un strain si mi-am spus ca numai un apucat poate face astfel de poze", spune Georg Gerster, un barbat inca bine pentru cei aproape 80 de ani ai sai, varsta la care inca lucreaza. De ce un apucat? Pentru ca fotografiile aeriene nu sunt o treaba usoara. Trebuie ca o multime de conditii sa fie indeplinite. Ai nevoie de aprobari pentru survolare, ai nevoie de bani si mai ales de conditii meteo foarte bune. Asta pe langa simt estetic. "Cea mai mare dificultate e ca ai nevoie de timp frumos. Uneori poti astepta o zi, alteori saptamani intregi. In alte dati, chiar daca e vreme buna si-ti spui "ce bine, cerul e complet senin!", e atat de multa ceata incat de la 100 de metri nu vezi nimic pe pamant", spune Georg Gerster. Pe urma vin banii. "Primul meu zbor in SUA, prin 1957, in California, aproape de San Diego, a costat 12,57 dolari. Un zbor de o ora jumate, dar cu un avion foarte rablagit, care tusea tot timpul. In zilele noastre, un zbor in America e relativ ieftin, pe la 200 de dolari. Dar in Europa se folosesc tot mai mult elicoptere, pentru ca sunt permise deasupra oraselor, elicoptere cu doua motoare, iar acestea costa 2-3000 de dolari ora."
Si cine plateste?
UNESCO? "UNESCO n-a platit niciodata pe nimeni. De exemplu, pozele din Romania le-am platit eu. Am lucrat mult pentru "National Geographic", am lucrat mult pentru Swissair, si ei plateau deplasarea, dar cel mai mult am lucrat pe propria mea cheltuiala. De regula, cand ai un subiect, publisher-ul n-o sa spuna "bine, du-te ca platim!", ci mai degraba "probabil il vom publica". Din fericire, piata era odinioara foarte buna si daca aveai o imagine foarte buna, puteai face inconjurul lumii. Dar o data cu camerele digitale piata s-a schimbat cu totul. Eu nu lucrez cu un aparat digital, dar pana la urma, trecand prin tot procesul de productie, ajung la acelasi produs". Alte dificultati pentru fotografierea aeriana pot veni de la avionul cu care zbori. "Poti avea tot felul de probleme daca nu cunosti tipul de avion. Daca ai un avion al carui geam nu-l poti deschide, esti terminat. Daca vantul bate din fata si aparatul e lent, iarasi nu e bine. Dar daca ai o experienta de decenii, stii ce poate fiecare aparat. Cessna 150 e un pic cam mic pentru picioarele mele lungi, dar 172 e bun, 182 e si el bun, 205 e fantastic, 2010 e bun numai daca zbori foarte sus, dar nu mai poti deschide fereastra. O data am zburat deasupra American National Park din Oregon, unde e un lac format intr-un crater, pe care mi l-am imaginat ca pe o bijuterie. A trebuit sa urc cu un Cessna 1210 foarte sus, la 6-7000 de metri, si sa fac fotografii cu geamul deschis. Ghinionul a facut ca un prieten de-al meu de la National Geographic, aflat pe scaunul din spate, sa ia in fata tot aerul rece si curentul. Eu aveam caldura. Ne-am apropiat de 8000 de metri fara oxigen." O sesiune de fotografiere variaza in functie de "parametrii" amintiti mai sus. Uneori poate tine o ora, alteori zece ore sau un week-end intreg. Depinde si de ce fel de poze iti doresti.
O lume construita pe asemanari
Ce au in comun tumulii domnitorilor Sila din Coreea de Sud (sec. III-X) si colinele verzi din Transilvania? Sau locul de cult dacic de la Sarmizegetusa si Stonehenge? Detasarea iti arata asemanari intre locuri indepartate si geografic, si istoric. La fel cum, privind fabuloasele 251 de fotografii din expozitie (pentru care o ora nu ti-e suficienta), te trezesti facand asociatii ciudate. Casele din Orasul Vechi din Ierusalim, fotografiat in 1971, seamana in lumina zilei (probabil de dupa-amiaza) cu niste painisoare. Campurile agricole inalte din Cuenca de Guayas, Ecuador (datand din 500 i.Cr.) aduc in fotografia facuta de Gerster in 1994 cu un tablou sau un covor lucrat la razboiul de tesut. Iti vine sa pui degetul ca sa verifici cat de moale e lana sau cat de rugoasa culoarea. Ai fi si tu catalogat de "apucat" daca ai spune ca, vazute de sus, toate lucrurile par sa se fi facut pe pamant dupa legea asemanarii, a repetitiei.
Ma gandesc ca experienta zborului cu avionul iti modifica oricum perceptia asupra lumii de jos si, probabil, asupra propriilor probleme. Totul trece pe o alta grila de interpretare. si sunt curioasa daca experienta aeriana dublata de cea a imortalizarii atator locuri si monumente din toata lumea si din toate epocile i-au modificat lui Georg Gerster perspectiva asupra istoriei. "Se spune, pe buna dreptate, ca, daca vrei sa ascunzi un monument, trebuie sa-l asezi in mijlocul unei piete. Nimeni nu-l va vedea. Dar cand urci in aer, dintr-o data totul se schimba, lumea intreaga devine noua, ca in prima zi a Creatiei. Din acest punct de vedere, da, fotografia aeriana imi schimba punctul de vedere, dar perspectiva asupra istoriei, nu stiu. Dar te face sa-ti pui multe intrebari asupra a ceea ce vezi, mai ales cand e vorba de ecologie. Am vazut toate distrugerile facute pe pamant in ultimii 30 de ani, cum s-a folosit prost solul, cum s-a salinizat, cum s-a erodat, practic, cum pierdem bazele civilizatiei noastre. Am vazut unde au dus defrisarile si cum au provocat avalanse de namol si lucruri de genul asta. Din acest punct de vedere, perspectiva ti se schimba in mod dramatic."
Singurul care a documentat aerian situri din antichitate
Oare pasiunea pentru fotografie se imbina cu cea pentru zbor? "Eu nu pilotez, ar fi si greu sa zbor si sa fotografiez in acelasi timp pentru ca zborul, mai ales intr-un aparat mic, e acum atat de strict controlat. In jurul marilor aeroporturi trebuie sa vorbesti cu turnul de control tot timpul ca sa-ti spuna ce altitudine sa iei, ca n-o poti lua la stanga sau la dreapta… N-am fost niciodata tentat de pilotaj, desi as fi putut fi. O data eram in America si ne indreptam spre un mare aeroport, iar pilotul, care era o femeie, m-a intrebat cate ore de zbor am si mi-a lasat avionul pe mana. Am vorbit cu turnul de control si ea mi-a spus: "Tu o sa executi aterizarea, iar eu o sa-ti spun ce sa faci". Mi-am spus ca stie ea ce face si m-am indreptat spre aeroport, dar in ultimul moment s-a speriat si a preluat comanda. Am avut o data o tentativa in Statele Unite sa-mi cumpar avionul meu. Era un Cessna foarte ieftin, dar am aflat ca daca esti cetatean strain nu ai voie sa ai aeroportul tau. Sau e nevoie ca avionul tau sa fie controlat de un echipa elvetiana o data la doi ani."
"Georg Gerster este singurul fotograf care a documentat aerian situri din antichitate. Munca lui nu e doar o extraordinara realizare din punct de vedere estetic, ci furnizeaza documente inestimabile pentru arheologi", spune dr. Charlotte Trümpler, directorul colectiilor de arheologie de la Folkwang Museum din Essen si unul dintre cei doi autori morali ai expozitiei. Expozitia pe care o pot vedea si bucurestenii este prima din lume care aduce o privire aeriana globala asupra monumentelor antice din lume. Cat priveste Romania vazuta de sus, ea este armonioasa si muzicala, fie ca e vorba de orasele transilvane, fie de satele trase cu rigla din Banat sau de tapiseria Deltei Dunarii. Sub ochii fotografului (si ai nostri), istoria se scrie nu in timp, ci in spatiu, in forme de o frumusete incredibila. Asezarile construite de om, indiferent pe ce continent, seamana cu niste mandale. Ochiul obiectivului poate fi si ochiul creatorului, multumit de ceea ce a savarsit.
PROFIL
» O viata, de sus
Georg Gerster s-a nascut in Winterthur, Elvetia, in 1928 si a studiat germana si engleza la Universitatea din Zürich. In 1956 a devenit jurnalist freelancer specializat in stiinta si fotografii aeriene. De-a lungul a 50 de ani a facut din fotografia aeriana un instrument aproape filosofic. Activitatea sa a creat multi imitatori. Georg Gerster a publicat peste 10 albume, iar anul trecut, "The Past From Above", publicat de "Time Magazine" (Europe), s-a numarat printre cele mai bune 10 carti ale anului. Cea mai recenta carte a sa este "Blicke auf Rumäniens Vergangenheit" / "Priviri asupra trecutului Romaniei", aparuta in 2007, in editie trilingva (germana, romana, engleza) la Wort±Welt±Bild Verlag din München. Georg Gerster colaboreaza in mod curent cu "Neue Zürcher Zeitung" si cu revista "National Geographic".
"Am vazut toate distrugerile facute pe pamant in ultimii 30 de ani, cum s-a folosit prost solul, cum s-a salinizat, cum s-a erodat, practic, cum pierdem bazele civilizatiei noastre."
Georg Gerster
