» Adrian Bejan a descoperit o teorie fizica folosita in Occident la construirea cartierelor rezidentiale, amenajarea fluviilor sau fluidizarea traficului urban.
» "Teoria constructala" se bazeaza pe principiul potrivit caruia toate lucrurile de pe planeta curg, tinzand spre perfectiune.
» Cercetatorul sustine ca "daca pui un milion de irakieni intr-o cutie, o vreme poate se vor impusca, dar in final se va instaura o organizare, o ierarhie".
» Publicatia "Science et vie" l-a elogiat roman – care a fugit in SUA in urma cu 40 de ani – pentru ca a inventat "cheia formelor perfecte din Univers".
"Am produs 25 de doctori in inginerie care sunt profesori pretutindeni in lume. Am scris 20 de carti si vreo 450 de articole. Cand sunt mai deprimat ma mangaie gandul ca sunt cel mai citat cercetator de la Duke University si singurul in inginerie globala", spune Bejan. Prestigioasa "Science et vie" a explicat pe zece pagini teoria constructala pe care romanul a descoperit-o cu matematica de gimnaziu.
"Toate lucrurile in natura tind spre perfectiune, spre un randament maximal. Toate functioneaza precum o uzina – fie ca vorbim de lucruri facute de om, fie ca e vorba de vascularizari naturale precum muschii umani sau cursurile de apa. De exemplu, un bolovan blocheaza un canal din Amazon. Atunci fluviul isi face autocritica si va incerca sa isi indrepte cursul peste sau pe langa bolovan", spune inginerul.
In anii ‘70, facand o munca de rutina– instalatii ingineresti – si-a dat seama, intr-o noapte, ca succesul inseamna schimbarea la nesfarsit a configuratiei fiecarui sistem, ca un fel de desen animat in care imaginile se succed intr-o anumita directie. "Aceasta succesiune este explicata de teoria constructala si se aplica tuturor sistemelor curgatoare indiferent ca este vorba de organismul uman, automobilele care merg pe sosele sau animale urcand spre pasunile Vrancei. Totul tinde sa curga spre mai bine, spre perfectiune. Toata geografia pamantului se bazeaza pe ideea asta", sustine cercetatorul.
"Am fost furat de Universitatea Duke"
"In tara nu mai am legaturi de familie, dar am fost educat in cultura europeana, cu pasiune pentru adevarurile vechi care nu se schimba o data cu regimurile, iar Romania este pentru mine o sursa de caldura interioara", spune profesorul nascut la Galati in urma cu 59 de ani. In 1968, a obtinut o bursa la Massachusetts Institute of Technology, iar cand a ajuns pe pamant american hotararea de a nu se mai intoarce in Romania era deja luata. Avea 20 de ani si tocmai terminase al doilea an al Politehnicii din Galati. Cu eleganta, refuza sa vorbeasca despre un trecut dureros in care parintii sai au fost tarati prin tribunale si inchisori dupa 1948.
"La MIT totul era mult mai lucios decat la Galati, iar partea tehnica era la superlativ. La acea vreme, am fost singurul student din Europa de Est, dar cu toate astea am absolvit ca sef de promotie". Dupa terminarea studiilor de masterat si-a dat doctoratul in cadrul aceleiasi universitati. Timp de doi ani a urmat cursuri postdoctorale la University of California, Berkeley. Cariera de profesor si-a inceput-o in 1978 la Universitatea din Colorado. De acolo "a fost furat de Universitatea Duke", una dintre cele mai renumite din America. "Totul a curs foarte simplu. Cineva m-a sunat si m-a intrebat daca nu vreau sa predau la Duke. Am fost foarte flatat. Este ca un transfer in sport in care nimeni nu iti garanteaza postul de titular: poti sari in gol sau sa stai pe tusa. Eu am venit la Duke in 1984 si am ramas pana azi".
"Inginerul roman are soarta inginerului american"
Adrian Bejan incearca sa explice teoria constructala folosind exemple "lumesti" si un limbaj direct, lipsit de tentatiile incarcaturii stiintifice.
» Romania Libera: Potrivit teoriei dumneavoastra, democratia ar fi cel mai bun sistem politic de organizare?
Adrian Bejan: Am o vorba despre asta – daca exista, inseamna ca a fost mai bun decat cel dinainte. Democratia de azi e mai buna, mai maleabila decat cea greceasca. Este o formula mai complexa de a se lua in considerare vointa fiecarui individ pentru ca acestia pot vota. Unele democratii sunt mai de succes, mai longevive pentru ca sunt reproiectabile, usor de ajustat. Unii invata de la altii. Uniunea Europeana si-a dat seama, un secol mai tarziu decat America, ca e bine sa elimine obstacolele comertului intre state.
» RL: Exista Dumnezeu in ecuatii?
AB: Exista, la fel cum exista in legea caderii gravitationale. A spus-o cel mai bine Einstein – toate sunt legile lui Dumnezeu, iar eu trebuie sa le descopar.
» RL: Societatea romaneasca nu mai vrea sa auda de ingineri…
AB: In America exista o societate profesionala a inginerilor mecanici care numara aproape 100.000 de membri. In total, cred ca exista 500.000 de ingineri la o populatie de 300 de milioane. Acest procent de unu la mie este inregistrat intr-o tara libera, cu o democratie veche. si in Romania – dupa ani de comunism – acest raport s-a redefinit in mod natural cunoscand descresteri. Ingineria, si nu doar in SUA, este luata ca o intreprindere obisnuita. De fapt, sunt doua inginerii. Una tehnica, care urmareste aplicarea principiilor in vederea realizarii anumitor lucruri. Acest fapt da impresia de banal, de comun a acestei meserii, mai ales ca 999 din 1.000 de ingineri intra in aceasta categorie.
Doar rar, lumea descopera stiintele ingineresti care urmaresc descoperirea principiilor, legilor care se intemeiaza pe fizica. Inginerii sunt oameni de stiinta prin definitie.
» RL: Cum arata o zi din viata dumneavoastra ?
AB: Incerc sa gasesc jumatate de ora in care sa nu fiu intrerupt, dar este foarte dificil. Chiar si in mediul universitar, lumea vede numai partea tehnica a ingineriei, adica ce facem cu ideile vechi, si nu stiintele ingineresti. Raspunsul serios este ca lucrez de la trezire si pana noaptea, tot timpul. Jumatate din timp il dedic vanatului de fonduri pentru sustinerea grupului meu de doctoranzi. Restul zilei scriu, predau si fac lupte greco-romane sufocante cu corespondenta.
"Fiul meu William tine cu Steaua"
» RL: De ce isi doreste un tanar sa studieze la Duke ?
AB: Societatea libera e ca un bazin fluvial, unde intalnesti canale mari si repezi, dar si parauri si mlastini. Duke este situata a opta in clasamentul universitatilor americane. Tanarul plonjeaza in fluviu, pentru ca vrea sa fie purtat departe. In asta consta forta de atractie la Duke. La fel s-a intamplat cu figurile care au facut Romania moderna. Au trecut pe la Sorbona, Padova, Oxford, Viena. Toata Europa moderna a fost carata si depusa pe malurile Dambovitei de aceste personalitati.
» RL: Campusul universitar seamana cu ce vedem in filme?
AB: Nu. La Duke, studentul isi vede de treaba, incearca sa ia note bune pentru ca plateste bani grei pentru a studia aici. Decizia de a fi serios – nimeni nu lipseste de la cursuri, de exemplu – este deprinsa de departe, de acasa. Studentul de la Duke stie ca a avut o chemare pentru ca este unul dintre putinii acceptati.
» RL: Traim intr-o lume prea tehnologizata?
AB: Nu. Lumea mereu a parut prea tehnologizata pentru ochii celor care stau si privesc fara sa contribuie la puhoiul de masini si "smecherii" care defileaza in fluxul evolutiei tehnologiilor. Cei care vin de la o distanta mare de acest fluviu sunt ingroziti. Exista cronici care descriu groaza provocata bastinasilor de catre romani – atunci cand acestia le-au construit poduri si sosele – in incursiunile lor in mlastina barbarilor.
» RL: Ce stiti din sportul romanesc?
AB: Am fost crescut ca jucator de baschet, deci raman jucator. Urmaresc sportul romanesc, cu orice ocazie, fie pe internet, fie la televiziune. Fiul meu William este jucator de fotbal si cu el fac galerie pentru Steaua si Dinamo in Europa. William, la 17 ani, poarta la antrenament tricoul Stelei.
Teorie
» "Natura are busola ei, care tinde catre perfecTiune"
"In cartea mea aparuta in engleza in 2000 si tradusa sub titlul «Forma si structura – de la inginerie la natura» a trebuit sa ma ocup de subiecte precum curgerea sangelui, a fluviilor, a umanitatii prin traficul urban. De exemplu, am descris cum ar trebui sa se deplaseze lumea din Manhattan pentru a ajunge in timpul cel mai scurt intr-un anumit punct. Omul in oras merge pe jos si cu mijloacele de transport, trebuie sa decida ce distanta trebuie parcursa pe jos, cu tramvaiul, cu masina proprie sau cu metroul. Aplicand legea constructala si cu matematica de clasa a VII-a, descoperi ca exista o impartire ideala a timpului petrecut in pantofi si cu fundul pe scaun. Pornind de la aceste calcule, arhitectii isi pot face o idee despre cum trebuie proiectata strada – intre ce case, pe ce suprafata. De aici se naste desenul orasului, imaginat ca pe o curgere a oamenilor catre locurile pe care ei le frecventeaza cel mai des. De aici poti deduce ca viitorul va fi al arterelor foarte lungi, cu imobile aranjate de o parte si de alta.
Astfel, oamenii descopera lucruri care s-au aflat sub ochii lor mereu, dar de care nu aveau habar, pentru ca nu stiau principiul prin care s-a evoluat de la arhitectura Romei antice la cea din Manhattan. Natura are mintea, busola ei si merge in directia descrisa de teoria constructala pe care eu am enuntat-o. Aceasta curgere tinde catre perfectiune, dar nu pretinde ca aceasta va fi atinsa. Tabloul final ar fi cel mai putin imperfect din cate pot exista."
"Lumea mereu a parut prea tehnologizata pentru ochii celor care stau si privesc fara sa contribuie la puhoiul de masini si «smecherii» care defileaza in fluxul evolutiei tehnologiilor."
