Prin "inginerii" economice, editurile solicita bani pentru mai mult de 15 titluri.
34 de edituri au primit in acest an finantare de la Administratia Fondului Cultural National. 144 de titluri isi impart 1,57 de milioane. In urma contestatiilor, trei edituri au mai primit finantare pentru inca 11 titluri.
Din comisia de evaluare prezidata de criticul literar Alex stefanescu au facut parte Andrei Cornea, Catalin Avramescu, Ovidiu Cristea, Peter Denemy, Dan C. Mihailescu, Andrei Oisteanu, Marian Petcu, Szonda Szabolcs, Robert serban si Cristian Teodorescu.
O parte din membrii comisiei au participat ieri la o dezbatere privind aceasta sesiune de finantare. La dezbatere nu a participat nici un editor sau reprezentant al editorilor. Membrii comisiei au adus in discutie problemele cu care s-au confruntat in acest an.
Avand in vedere ca o editura nu poate solicita finantare pentru mai mult de 15 titluri, editorii si-au facut holdinguri economice, astfel incat s-a ajuns la situatii in care acelasi editor a propus 45 de titluri. Alteori, aceeasi carte a fost propusa de trei edituri diferite. Analiza unui dosar este deseori nesatisfacatoare, pentru ca nu se stie mai nimic despre editura, dar si mai putin despre autor, iar un referat al volumului propus spre finantare lipseste. Robert serban, care nu a fost prezent la intalnirea de ieri, dar a trimis un mesaj scris, este de parere ca ar fi foarte utila atasarea manuscrisului cartii la dosarul de finantare. "Consider ca, pentru o jurizare cat mai corecta a titlurilor propuse de catre edituri pentru obtinerea finantarii de la AFCN, ar trebui ca editurile sa puna la dispozitia membrilor juriului continutul cartilor. Cartile ar intra astfel intr-o competitie reala, iar riscul ca volume bune sa nu primeasca sustinere ar putea disparea. Aplicarea acestei propuneri avantajeaza si debutantii – nume necunoscute, de cele mai multe ori – care sunt capabili de surprize placute, scriind foarte bine. Bineinteles ca volumul de munca al comisiei de jurizare creste. Prin urmare, ar trebui ca din juriu sa faca parte mai multi membri, iar numarul titlurilor supuse atentiei fiecaruia dintre ei sa scada", este de parere Robert serban. Ceilalti membri ai comisiei nu sunt chiar incantati de aceasta idee, desi recunosc ca, mai ales la dosarele pentru volume de poezii, nu ar strica anexate cateva texte.
"Nu cred ca trebuie incurajata financiar beletristica, cu atat mai putin poezia", a declarat ieri Dan C. Mihailescu, precizand ca mai multa nevoie de finantare au "instrumentele de lucru": dictionarele, editiile critice, enciclopediile. Daca poezia ar fi ignorata, "ar insemna sa o omoram", este insa de parere Andrei Oisteanu. "Prefer sa ma insel la un poet – ii apare o carte, daca e proasta la al doilea volum nu mai pupa", spune si Cristian Teodorescu, subliniind ca oricum costurile pentru editarea unui volum de versuri sunt reduse. Teodorescu a adaugat si ca este obligatorie, pe langa sprijinirea "instrumentelor de lucru", si sprijinirea literaturii de nisa: lucrari de filosofie, monografii.
Andrei Oisteanu a ridicat si problema reeditarilor: "Daca prima editie a unei carti a avut un succes rasunator, atunci editura ar trebui sa-si permita o a doua editie; daca prima editie nu a avut succes, nu avem nici un motiv sa ii aprobam finantarea pentru editia a doua" – o idee impartasita si de Andrei Cornea.
"Noi am vazut doar titlul, editura, autorul, uneori o descriere sumara a subiectului si am decis ca putem acorda un punctaj", a mai spus Cornea, care a cerut AFCN sa solicite editurilor sa puna in dosar si carti deja publicate, pentru a evita situatia in care carti finantate din bani publici ar aparea in conditii jalnice, cu greseli de editare, facute de mantuiala. Acesta din urma aduce in discutie o problema grava si reala: editurile care scot 30 de exemplare, din care dau cateva autorului si un exemplar la AFCN, iau banii si nu mai scot niciodata restul tirajului. Andreea Grecu, director AFCN, este de parere ca macar o verificare a aparitiei cartii finantate se poate face, din moment ce editura este obligata sa faca depozitul legal de carte, iar AFCN da socoteala Curtii de Conturi. Din pacate, situatia aceasta nu poate fi controlata.
Discutia s-a oprit si asupra destinatiei banilor: AFCN sprijina cultura prin finantare de carte, dar de fapt pe cine sprijina: pe editorul cartii, pe autorul cartii, care ar lua astfel mai mult pe drepturile de autor, sau pe cititorul cartii, care ar putea cumpara cartea la un pret modic? La acest capitol, macar un lucru este clar o data cu sesiunea de finantare din acest an: cu cat o carte primeste mai mult de la AFCN, cu atat pretul cartii trebuie sa fie mai mic.
