Cititul e, in fond, un viciu. Cati dintre voi n-ati pierdut o noapte-doua pentru o carte mareata? Ca orice patima, si lectura e organica: cere combustibil, creeaza dependenta si ajunge sa se rafineze in timp. E un viciu de durata, nu e o chestie de care te lasi asa, pocnind din degete. N-are prea multe efecte adverse, dar te rapeste societatii si cluburilor si te face un pic mai lucid. Privirea capata o sclipire vie si inteligenta. E bine, literatura buna iti curge linistita prin vene, curatandu-te de jegul mediatic care te inconjoara.
Englezii au venit cu o gaselnita haioasa ca sa puna cititul la egalitate cu alte vicii interzise prin lege (aluzie la interzicerea fumatului in locuri publice, intrata in vigoare de la 1 iulie): au inventat niste automate care vand carti de poezie (respectivele automate s-ar numi "cartomate" sau "livromate"? Sau cum?), dupa modelul automatelor de bauturi sau de tigari. Cartile nu costa mai mult decat un pachet de tigari, declara initiatorii proiectului, echipa InPrint. Asa ca n-ar exista, teoretic, nici un impediment ca literatura sa se vanda in mii de pachete, pardon, de exemplare. Tot englezii, si tot asmutiti de prohibitia tutunului in locuri publice, au scos pe piata asa-numitele "tankbooks", carti-obiect de formatul unui pachet de tigari, tiplate similar, cu titluri din marii autori: Hemingway, Kafka, Tolstoi, Conrad. Proiectul Tankmagazine se vrea a fi un omagiu fata de acest design extrem de popular (al pachetelor pe care probabil le aveti si dvs. in buzunarul camasii/poseta), pe care vor sa-l puna in slujba marii literaturi. La cati fumatori exista in toata lumea, cred ca, daca va avea ecou, ideea va aduce muuuulti cititori.
