» Ovidiu Papana detine singura colectie de instrumente traditionale din tara.
» Colectionarul a restaurat si refacut zeci de piese uitate in negura timpului.
Titera, caraba cu talv, fifa, fisconiu’ da pipalac, piscalaul. Cuvinte care pentru necunoscatori nu inseamna nimic. Pentru profesorul timisorean Ovidiu Papana sunt insa instrumente pe care le detine in singura colectie de instrumente muzicale traditionale din Romania. Toate sunt folosite, mai des sau mai rar, in interpretarea muzicii populare romanesti. Papana a inceput sa colectioneze si sa creeze aceste instrumente in urma cu 12 ani, cand a primit o catedra la Facultatea de Muzica din Timisoara. "Pasiunea pentru instrumente a fost de mic copil, am luat ore de vioara si am cantat instrumental. De obiectele traditionale m-am ocupat mai mult cand am venit la facultate. Aici s-a pus problema cum sa predau la studenti in mod academic functionarea acestora. Asa am inceput cu naiul, fluierul", isi aminteste Papana.
Profesorul are acum o colectie particulara de circa 120 de astfel de instrumente, dintre care peste 80 sunt de referinta, adica sunt functionale si se pot prezenta in expozitii. Colectia s-a imbogatit an de an prin colaborarea cu muzeele etnografice din Sibiu si Muzeul Satului din Bucuresti, dar si cu ajutorul celor mai importanti mesteri populari. Peste adevarate bijuterii, profesorul a dat si intamplator, cum ar fi fisconiu’ da pipalac. El imita cantatul femelelor de prepelita si era folosit de prinzatorii de pasari din zona de ses a Banatului. Fisconiu’ a disparut din uz in perioada interbelica a secolului trecut. Instrumentul are un mic fluier, al carui tub este construit dintr-un femur de gasca. El are o mica vrana (gaura) si un dop de lemn, acestea alcatuind impreuna un cap de fluier primitiv. Fisconiu’ da pipalac are un burduf din piele care alimenteaza cu aer fluierul propriu-zis, dupa modelul acordeonului. Burduful este manevrat cu o ata.
Comori ivite din noroi
"Am gasit intamplator, in piata, un tip care canta la pieptene, un fenomen! Cersea si canta. Cand am reusit sa-l mai intalnesc, dupa multa vreme, aproape nici nu mai stia cum il cheama. Am vrut sa mai dau de el, dar zicea ca pleaca in strainatate la munca. Foloseste niste procedee unice pentru a canta la piaptan. Alta data, eram cu trenul intre Rosiori si Craiova si au urcat niste oameni de la o nunta, unul canta la vioara cu o tehnica pe care nu o cunoaste nimeni. Avea niste alunecari de degete, niste orientalisme introduse in cantatul la vioara. L-am inregistrat, dar a inceput scandalul fiindca nu i-am dat ciubuc. I-am cerut sa mai cante trei cantece, dar era atat de beat incat nu am avut ce sa fac cu el. I-am dat bani cat am putut, nu a vrut sa imi spuna nici macar numele. Sunt niste valori fantastice gasite intamplator si care nu au putut fi studiate din diferite motive. Tot ceea ce fac eu este recuperare culturala, etnologica pentru ca e clar ca in cativa ani s-ar putea sa nu mai am obiect de studiu. Uneori din nimicuri scoti niste bijuterii",povesteste colectionarul.
Fara muzeu
Cea mai mare durere a timisoreanului este ca in Romania nu exista si nici n-a existat vreun muzeu specializat pe instrumente muzicale. Acest gen de obiecte exista prin unele muzee, insa nu se acopera toata gama, exista piese valoroase sau numai fragmente. Totusi, Papana nu vrea nici macar sa se gandeasca sa renunte la ele pentru a le expune permanent intr-un muzeu de specialitate. "Nu am aceasta intentie in primul rand pentru ca multe din obiectele respective sunt parte a proiectelor mele de studiu. Pentru a demonstra ca ele exista, ma duc la conferinte cu ele. In al doilea rand, la muzee de n ori au fost cazuri de piese care se fura, chiar si de catre paznici. Nu fac greseala de a le lasa acolo. Multe din valorile noastre sunt acum la japonezi sau mai stiu eu pe unde, vandute la jumatate de pret. Acum tin de ele si o sa vad eu ce sa fac mai tarziu", afirma profesorul.
Pasiunea acestuia e una destul de costisitoare, dar nu poate evalua cat a cheltuit pana acum. "O vioara cu teluri, foarte valoroasa, m-a costat cat un sala-riu de profesor universitar. Am fost fericit ca le-am achizitionat de la prieteni, unele poate sunt unice in lume. Valoarea lor este in primul rand stiintifica", raspunde muzicologul. Multe alte obiecte ca acesta s-ar fi pierdut daca nu ar fi fost un iubitor idealist al sonoritatilor de odinioara. Instrumentele disparute au fost reconstituite, la fel cum a facut si cu cele pe care le-a vazut la mesterii populari, dar acestia nu au vrut sa i le dea. In acest caz la fotografiaza atent, le reproduce si copiile sunt fidele in proportie de peste 95%. Cu ajutorul computerului si al unor sofisticate soft-uri le-a redat cu fidelitate sunetul si tonalitatea.
Dintre zecile de piese nu poate alege una care sa ii fie cea mai draga. Desi nu este un interpret profesionist, le-a incercat pe toate, pentru a vedea cum sunt folosite tehnicile. Pe langa a fi un hobby migalos si costisitor, acesta pare a nu-si gasi alti adepti. Tinerii care urmeaza facultatea de muzica studiaza, la Sectia Instrumentala, materia Folclor, in care exista un modul de cateva ore pentru cunoasterea instrumentelor muzicale ale poporului roman. Totusi, Papana nu si-a gasit nici un ucenic care sa prinda drag in a restaura sau recrea nastrusniciile muzicale, toti fiind interesati de partea financiara. Daca nu le iese din asta nici un ban, nu se mai complica. Nici din partea autoritatilor nu a beneficiat de sprijinul la care s-ar fi asteptat. Totusi, exponatele au ajuns, in luna mai, la Centrul Cultural Roman din Berlin, unde instrumentele au uimit specialistii in domeniu. "O valiza cantareste 15 kilograme si am nevoie de trei valize pentru a le transporta. In strainatate nu pot sa le duc decat cu masina, pentru ca obiectele sunt fragile. Au fost cunoscatori care mi-au spus ca nu au vazut asa ceva in viata lor", ne-a marturisit colectionarul.
Muzica din negura timpurilor
Anii de munca si de cercetare s-au strans intr-o carte-album editata in acest an intr-un numar limitat. El spune ca a facut aceasta recuperare stiintifica pentru ca aceste instrumente apartin nu doar romanilor, ci intra si in patrimoniul european. In cuferele maestrului gasim multe "ciudatenii", cum ar fi vioara "pochette". Ea a continuat sa existe pana pe la 1900, adusa fiind in tara de maestrii de dans veniti sa-si castige painea la curtile nobiliare din nord. Cutia de rezonanta arata ca o barca, modelul semanand cu vechile instrumente cordofone de origine araba. Colectia mai contine vioara dintr-un singur butuc de nuc cu sapte coarde in loc de patru; un prototip al violinei d’amor; o tilinca; o vuva, adica un soi de tamburina descoperita intr-un catun de bordeie de langa Baia de Fier; un piscalau, cu care se ciupea contrabasul; o opinca cu placute, instrument diafon de rara frumusete; o ocarina veche de 150 de ani; fluiere gemanate, in diverse feluri, dintre care un unicat mondial din zona Hunedoarei; un instrument hibrid, cap de fluier, trup de ocarina, unicat din zona valceana; un corn de vacar, un bucium stramosesc, un tulnic din Apuseni, o dramba gorjeneasca; un pai de secara, altul de trestie, strabunii clarinetului; un fluier-boata. Caraba cu talv este o varianta primara a fluierului cimpoiesesc, incinta cimpoiului fiind coaja uscata a unui dovleac. Un sambure de caisa s-a transformat in suieratoare si era folosit de copiii din mediul patriarhal pana in prima jumatate a secolului trecut.
CV de colectionar
Ovidiu Papana a absolvit Conservatorul. Timp de 19 ani fost dirijor al orchestrei de muzica populara de la fosta Casa a Pionierilor. Timp de 12 ani a cantat din vioara si dramba in cadrul Ansamblului "Timisul" al Casei de Cultura a Municipiului Timisoara. In anul 2000, la Cluj, Papana si-a luat doctoratul in instrumente traditionale, devenind unul dintre primii dascali universitari cu acest titlu academic in Facultatea de muzica de la Timisoara.
