John Nellis a fost unul dintre artizanii politicilor adoptate de Banca Mondiala in ajutorul acordat tarilor postcomuniste in procesul de privatizare. Aflat la o conferinta a Bancii Mondiale la Washington in calitate de consultant independent, Nellis a acordat un interviu "Romaniei libere".
» Din experienta dvs. cu procesul de privatizare prin care a trecut Romania, care au fost greselile majore?
— Au fost facute doua greseli. Prima, de partea guvernantilor romani la inceputul tranzitiei, care au cautat o forma de a introduce privatizarea fara pierderi politice. A doua greseala a fost facuta de cei care i-au ajutat – expertii Bancii Mondiale, consilierii si economistii externi, guvernele statelor UE si SUA –, care au crezut ca pot introduce proprietatea privata foarte rapid, fara sa se preocupe foarte mult de crearea altor institutii care sa asigure buna functionare a proprietatii private. Asa ca, pe de o parte, Guvernul a vrut o privatizare nedureroasa, iar finantatorii si expertii straini o forma foarte rapida de privatizare. Din acest motiv au aparut in Romania tot felul de scheme dubioase de imbogatire – cum au fost acele fonduri de investitii private ce au dat faliment foarte repede. In plus, finantatorii externi conditionau acordarea de imprumuturi nerambursabile de un anumit numar de privatizari. A fost un entuziasm excesiv pentru privatizari, fara a se lua in considerare faptul ca pietele nu pot functiona corect pentru ca nu exista la baza niste institutii solide. Cand privatizezi intr-un sistem legal inca legat de regimul comunist, in care nu au existat coduri comerciale, fara traditia aplicarii contractelor comerciale, fara a stabili reguli clare despre ceea ce e permis si ce nu in economia de piata, multe persoane obtin beneficii nu neaparat ilegale, pentru ca legile permiteau, dar cu siguranta injuste.
» Legile au fost facute tocmai pentru ca acele persoane sa poata profita – clientelismul politic e si azi o problema in Romania.
— Da, cu siguranta. Este un fenomen care nu a aparut doar in Romania, ci in multe alte tari aflate in tranzitie – Rusia, Cehia, Slovacia. La mijlocul anilor ‘90, cand am fost in Romania, Guvernul era foarte rezervat fata de privatizari. Asta spre deosebire de alte state est-europene, care au privatizat foarte rapid si care, desi au o amintire negativa legata de privatizarile imorale si daunatoare societatii –, spun acum "gata, a trecut, acum suntem in sistemul economiei de piata si nu ne mai intoarcem la ce a fost inainte". Romania a fost mai lenta – marile privatizari au avut loc recent, dar poate pe undeva a fost mai bine asa, pentru ca licitatiile au avut loc cu mai multi ofertanti, iar pretul obtinut a fost mai mare decat, spre exemplu, in Rusia, unde privatizarile au fost dezastruoase pentru ca intreprinderile au fost preluate de oameni din interior.
» Credeti ca presiunea dinspre UE si alte organisme internationale a fost prea mica sau tardiva in ce priveste buna functionare a statului de drept, combaterea coruptiei si aplicarea legilor?
— Presiunea UE a fost cu siguranta o forta pozitiva, chiar daca tardiva, care a ajutat pe termen lung. Dar ceea ce vedem acum, dupa aderare, e ca presiunea de a reforma institutiile s-a oprit. si cred ca trebuie sa fiti iarasi cu garda sus in aceasta privinta. Presiunea trebuie sa vina din interiorul Romaniei. Desigur ca acest gen de presiune nu se cultiva peste noapte, ci evolueaza treptat din fortele politice ale societatii. Dar inceputul e bun, datorita rezultatelor obtinute pentru aderarea la UE.
» Avem un guvern liberal, dar avem si politici mai degraba populiste – cum ar fi recenta lege privind majorarea pensiilor. Sechele comuniste sau simple "pomeni electorale"?
— Trebuie sa spun ca nu cunosc multe detalii despre scena politica romaneasca actuala si despre politicile adoptate de Guvern. Pe de alta parte, categoric ca Romania, la fel ca si celelalte tari din regiune, suporta inca si va mai suporta consecintele mostenirii comuniste. Cred ca vom vedea un clivaj mare intre perceptia vechii generatii si a noii generatii. Tinerii care au crescut in capitalism si cu modelul european au asteptari diferite fata de ceea ce vor sa faca in viata si ceea ce statul trebuie sa faca pentru ei. Generatia mai in varsta are o viziune diferita si va trece probabil o generatie pana cand mostenirea trecutului se va stinge.
» In lucrarile dvs. din anii ’90 erati foarte entuziast cu privire la succesul tarilor care si-au privatizat activele statului. Sunteti la fel de optimist acum, mai ales daca ne uitam la Rusia sau Venezuela, care renationalizeaza companiile energetice?
— Da, recunosc ca am impartasit si eu optimismul excesiv al observatorilor externi din anii ’90. Dar trebuie sa spun ca am inceput sa am dubii destul de devreme. In 1999 am scris o lucrare intitulata "Timpul sa regandim privatizarile din economiile in tranzitie", in care argumentam ca entuziasmul nostru initial nu era justificat si ca in unele privinte ne-am miscat prea mult si prea repede. Asta nu inseamna ca nu trebuia privatizat, subliniez inca o data, ci trebuia acordata mai multa atentie institutiilor statului de drept. Singurul motiv pentru care Rusia isi permite acum sa renationalizeze este acelasi cu al Venezuelei: pentru ca au profituri de miliarde de dolari din petrol, care le permit sa subventioneze ineficientele si pierderile concernelor de stat. Dar tari ca Romania, Bulgaria sau Cehia, care nu au asemenea resurse, nu-si pot permite sa renationalizeze intreprinderile.
» Pe de o parte, avem tarile UE care incearca sa-si liberalizeze pietele energetice, pe de alta Gazprom intra pe piata europeana cumparand actiuni, retele de distributie si facilitati de stocare. Cum se poate combate folosirea mecanismelor economiei de piata de catre un monopol precum Gazprom?
— Da, e o intrebare buna. Gazprom, controlat de statul rus, nu este un cumparator privat. Este un grup extrem de influent, care-si foloseste dominanta energetica pentru santaje economice, cum am vazut in cazul Ucrainei. Dar o solutie e greu de gasit. Domeniul energetic e unul dificil, pentru ca nu se supune legilor normale ale competitivitatii. Cererea e mare, elasticitatea pretului e joasa. Se pune desigur intrebarea cum poti sa joci impotriva unui actor atat de mare si important ca Gazprom. Aici cred ca ajuta faptul ca sunteti in Uniunea Europeana, care e in mod cert ingrijorata de aceasta problema.
PROFESIONISTUL
Din 1984 pana in 2000, Nellis a fost angajat al Bancii Mondiale, ultima pozitie fiind acea de director al Departamentului de Dezvoltare a Sectorului Privat. A conceput, gestionat si condus programe economice si de cercetare privind privatizarea si reforma sectorului public si privat in tarile foste comuniste. Considerat purtatorul de cuvant al Bancii Mondiale in domeniul privatizarii, Nellis a lucrat intensiv cu departamentele de training si evaluare ale Bancii Mondiale si Fondului Monetar International.
Cu o experienta in peste 50 de tari din Europa, Asia Centrala, America Latina si Africa, Nellis a scris peste 40 de lucrari, articole, evaluari si proiecte pentru Banca Mondiala. A fost membru al echipei de consilieri privind politicile publice ale presedintelui Boliviei, Gonzalo Sanchez de Lozada, si a condus un proiect multinational al Centrului pentru Dezvoltare Globala privind efectele privatizarii asupra distributiei veniturilor.
