În nordul Oceanului Atlantic, Islanda este ţara gheţarilor enormi, a vulcanilor activi şi a izvoarelor fierbinţi care ţâşnesc din pământ și luminată iarna de aurore boreale.
Capitala, Reykjavik, a fost desemnată de UNESCO drept capitala literaturii, alături de alte patru orașe precum Edinburgh, Melbourne, Iowa și Dublin. Printre simbolurile orașului se află Althingi, primul Parlament al Islandei înfiinţat la Thingvellir, în anul 930, mutat la Reykjavik, în 1881, într-o clădire de bazalt, Galeria Naţională de Artă a Islandei, Muzeul de Fotografie Reykjavik, singurul muzeu independent de fotografie, Radhus, primăria impunătoare care merită vizitată pentru harta uriașă, în relief, a Islandei, Biserica Hallgrímur, Muzeul Sigurjon Olafsson.
Clădirea care domină orașul cu înălţimea ei de 73 de metri este Hallgrimskirkja (Biserica Hallgrímur), o biserică luterană faimoasă pentru arhitectura sa, fiind a șasea clădire ca înălţime din Islanda, potrivit www.icelandtravel.is. Lucrările au început în 1946 și au durat 40 de ani. Turnul a fost renovat în 2009. Numită după poetul islandez Hallgrimur Petursson (secolul al XVII-lea), biserica are o acustică deosebită și împreună cu orga construită de Johannes Klais (are o înălţime de 15 metri și cântărește 25 de tone), reprezintă locul ideal pentru un concert de muzică clasică.
În faţa celei mai mari biserici din Islanda, se află statuia vikingului Leifur Eiriksson, primul european care a pus piciorul pe continentul nord-american, în anul 1000, descoperind America mai devreme cu 500 de ani decât Columb. Impresionanta statuie a fost un dar din partea SUA, pentru a marca, în 1930, împlinirea unui mileniu de la fondarea Parlamentului islandez Althingi.
Observatorul Perlan, cu domurile sale de sticlă argintie, a fost construit în 1988 pe dealul Öskjuhlíd. Construcţie multifuncţională, aceasta servește drept observator, restaurant, centru de conferinţe și atracţie turistică.
La Muzeul Naţional din Reykjavik, copiii „interacţionează“ cu vikingii, fiind create mici scenete demonstrative despre cum luptau sau petreceau aceștia. Actorii îi poartă din trecut până în prezent, punctând foarte bine momentele de dezvoltare ale Islandei.
Natură unică în lume
Situl prezentărilor a oglindit activitățile New-Laguna Albastră, situată în zona aeroportului Keflavik, are o apă termală caldă (37-39 grade Celsius) și este bogată în minerale și vindecă unele boli de piele. Laguna s-a format în urma unei intense activităţi vulcanice, iar apa caldă nu este folosită doar pentru spa și proceduri medicale, ci și pentru producţia de electricitate. Combinaţia dintre substanţele minerale din apele termale bogate în sulf și siliciu și cele ale rocilor vulcanice a produs un amestec asemănător unui lapte de culoare bleu și niște nămoluri albe cu proprietăţi terapeutice, benefice pentru bolile de piele, dar și relaxante.
Gheizerul Strokkur, localizat în partea sudică, lângă râul Hvitá, erupe la fiecare 4-8 minute, fiind unul dintre cele mai faimoase gheizere din Islanda. Înălţimea maximă la care ajunge apa este de 40 de metri.
În fiecare an, mii de turiști vizitează Parcul Naţional Thingvellir din partea sud-estică a Islandei. Parcul include lacul Thingvallavatn, care este cel mai mare lac natural din ţară. Thingvellir a fost declarat parc naţional din anul 1930 și din 2004 face parte din patrimoniul mondial UNESCO. În centrul ţării există o uriașă zonă pustie numită Oaerfi, nelocuită și fără drumuri, unde se poate ajunge doar cu bicicleta.
Cel mai vizitat gheţar este Vatnajökull, cu o vechime de o mie de ani și mare cât toţi gheţarii din Europa la un loc. Are 8 mii de km pătraţi și mai mult de 3.300 de kilometri cubi de gheaţă și pe alocuri 1.000 de metri grosime, iar în interior s-au creat peșteri și galerii. În jurul gheţarului s-a creat în 2008 cel mai mare parc din Europa, Parcul Naţional Skaftafell, cu munţi împăduriţi de mesteceni, scoruși de munte și sălcii, canioane și văi. În extremitatea sudică a gheţarului este Laguna Glaciară Jökulsárlón, formată la începutul anilor 1920, pe apele căreia se poate face o plimbare printre iceberg-urile albastre desprinse din grandiosul Vatnajökull. În acest decor au fost filmate secvenţe din filme celebre: „Die Another Day“, „Tomb Raider“, „A View to a Kill“.
Cultura islandeză
Cultura islandeză îşi are rădăcinile în tradiţiile germanice nordice. Literatura islandeză este bine cunoscută, în special operele literare denumite saga şi edda, scrise în Evul Mediu. Cele mai celebre opere literare clasice islandeze sunt cele din Saga Islandezilor, opere epice în proză a căror acţiune este plasată în epoca colonizării Islandei.
O traducere a Bibliei a fost publicată în secolul al XVI-lea. Compoziţii importante din secolele al XV-lea – al XIX-lea sunt versete religioase, cele mai cunoscute fiind Imnurile Patimilor de Hallgrimur Pétursson, şi rímur, poeme epice în versuri. Cu originea în secolul al XIV-lea, rímur au fost populare în secolul al XIX-lea, când dezvoltarea noilor specii literare a fost provocată de influentul scriitor naţionalist-romantic Jonas Hallgrimsson. În vremurile recente, Islanda a produs mulţi scriitori mari, dintre care cel mai cunoscut este Halldór Laxness, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe 1955 (singurul islandez care a primit un premiu Nobel).
Muzeul de Artă Vie, Muzeul Municipal de Artă Reykjavik, Muzeul de Artă Reykjavik şi Galeriile Naţionale ale Islandei sunt instituţiile mari, de tradiţie, care organizează spectacole şi festivaluri.
Muzica islandeză este legată de muzica nordică şi cuprinde tradiţii folk şi populare, cele mai reprezentative fiind grupul de muzică medievală Voces Thules, formaţiile de rock alternativ şi indie The Sugarcubes şi Of Monsters and Men, formaţia de jazz fusion Mezzoforte, muzicienele Björk şi Emilíana Torrini, formaţia de post-rock Sigur Rós.
Principalul festival muzical este Iceland Airwaves, eveniment anual al scenei muzicale islandeze, în care formaţiile locale şi străine cântă în cluburile din Reykjavik timp de o săptămână.
