Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Columna lui Traian, varianta bucureşteană

Ideea unei copii a Columnei în România i-a entuziasmat pe cărturarii, oamenii de litere şi de artă din secolul al XIX-lea. Eforturile şi tenacitatea lui Mihail Kogălniceanu, ale lui Alexandru Odobescu,  Al. ...

Share

[email protected] 0 comentarii

06.09.2012 - 20:59

Ideea unei copii a Columnei în România i-a entuziasmat pe cărturarii, oamenii de litere şi de artă din secolul al XIX-lea. Eforturile şi tenacitatea lui Mihail Kogălniceanu, ale lui Alexandru Odobescu,  Al. Tzigara-Samurcaş sunt impresionante, cu atât mai mult cu cât s-au lovit de lipsa de interes a clasei politice, care a refuzat finanţarea, se arată pe site-ul muzeului. Într-una din lecţiile de arheologie ţinute de Alexandru Odobescu la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti, în perioada 22 octombrie 1874-14 martie 1875, el spunea că „de pe tiparele făcute din ordinul împăratului (Napoleon al III-lea) am putea, cu neînsemnate sacrificii, să căpătăm o reproducere în bronz a întregii Columne traiane, care s-ar înălţa cu fală chiar în faţa acestui edificiu (Universitatea), unde ne place şi se cuvine să amintim pururea despre măreţele fapte ale lui Traian".

În anii 1934-1939 un merit de necontestat în realizarea copiei Columnei, care se află astăzi în Muzeul Naţional de Istorie, îl are arheologul Emil Panaitescu, pe atunci directorul Şcolii Române din Roma. Acesta, în urma unor memorii adresate Academiei, Ministerului Instrucţiunii Publice, Ministerului de Finanţe şi Parlamentului, a obţinut în cele din urmă finanţarea. Lucrările de reproducere a coloanei s-au făcut în timp de război de meşteri de la Vatican, sub supravegherea lui Francesco Mercatalli. Început în anul 1939, fusul a fost terminat în 1940, iar soclul în 1943. Executarea mulajelor a fost urmărită personal de Emil Panaitescu, iar calitatea lucrării a fost verificată de o comisie formată din Guido Galli, directorul tehnic al muzeelor pontificale, Italo Gismondi, arhitect, Giuseppe Lugli, arheolog, şi Virgil Vătăşianu, istoric de artă.

Războiul şi Cortina de Fier au făcut ca mulajele după reliefurile Columnei să nu ajungă în ţară decât cu mare întârziere. Ele au fost adăpostite în subsolurile Muzeului Lateran, ale Forului lui Traian şi în depozitele Palatului Expoziţiilor.

Din raportul lui Emil Panaitescu, directorul Şcolii Române din Roma între anii 1929-1940, menţionat ca ministru al României la Roma, rezultă că statul român a plătit pentru copia Columnei 769.000 lire. După multe demersuri şi tratative diplomatice, Columna a venit în ţară în iunie 1967, intrând în patrimoniul Muzeului Satului, întrucât vechiul Palat al Poştei din Bucureşti, construit la 1900 de arhitectul Alexandru Săvulescu, la acea dată nu era încă transformat în muzeu de istorie. Copia Columnei a fost expusă la Muzeul de Istorie a Partidului Comunist şi a avut un număr impresionant de vizitatori.

 Prin H.C.M. nr. 1448 din 3 iulie 1968 a luat fiinţă Muzeul Naţio­nal de Istorie, inaugurat la 8 mai 1972. În curtea interioară a vechiului palat s-a construit un corp de clădire modern, Lapidarium, destinat copiei Columnei lui Traian. Printre scenele cele mai importante de pe Columnă sunt Lupta de la Tapae din 101 şi portretul regelui Decebal, scena păcii de la sfârşitul primului război (anul 102), relieful cu podul construit peste Dunăre în anii 103-104 de Apollodor din Damasc, relieful cu scena tragică a împărţirii ultimelor rezerve de apă în munţi şi a apărării disperate a vetrei strămoşeşti de către daci, scena ce reprezintă capturarea tezaurelor dacice de către romani, scenele ce au ca subiect sinuciderea lui Decebal şi cea în care capul regelui dac îi este prezentat lui Traian, act confirmat de inscripţia ofiţerului Tiberius Claudius Maximus, descoperită la Philippi, al cărei mulaj se găseşte şi el în Lapidarium. 

Citește totul despre:

Comentarii

loading...