Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Nunţi fără brizbrizuri

Departe de oraş şi de ochii critici ai rudelor, două cupluri de tineri care trăiesc în Bucureşti şi-au luat prietenii cei mai buni, părinţii şi verii şi au petrecut ca-n poveşti, la aer curat, într-un decor ...

Share

Mihaela Naftanaila 0 comentarii

24.11.2010 - 18:10

Departe de oraş şi de ochii critici ai rudelor, două cupluri de tineri care trăiesc în Bucureşti şi-au luat prietenii cei mai buni, părinţii şi verii şi au petrecut ca-n poveşti, la aer curat, într-un decor sălbatic.

N-au vrut să joace hora în faţa blocului, să dea voalul pe basma, să le rupă mătuşile turta în cap, iar apoi să fie răscumpărate pe-o sticlă de whisky.

Ca să scape de nunta tradiţională, Diana (29 de ani) şi Mirela (30 de ani), au pus la cale petreceri nonconformiste, fără pretenţii şi brizbrizuri, departe de oraş şi de ochii critici ai rudelor mai îndepărtate.

Mâncare la ceaun, gătită afară

Diana şi Sorin sunt împreună de şase ani şi au avut nunta la Cheia, într-o cabană, la poalele Munţilor Ciucaş. Ea a purtat o rochiţă lungă din ie, el - pantaloni negri de piele şi o cămaşă albă. „Aşa ne-a plăcut nouă, să ne îmbrăcăm în ii şi să vină lumea la nuntă din plăcere, nu din obligaţie. N-am vrut să cheltuie oamenii bani pe meniu, ci să se distreze şi să respire aer curat", spune Diana.

Meniul a fost totuşi tradiţional: sarmale, mămăligă, ciorbă de potroace a doua zi. „Totul a fost pregătit afară, la ceaun", zice Diana.

Pe mese n-au fost aranjamente florale, ci ştergare roşii şi veselă din lut, iar din peisaj au lipsit, evident, lăutarii.

Muzica a fost diversă şi pe gustul tuturor. „Am avut de la Maria Tănase până la rockăreală", spune tânara, care a fost răpită pe un motor şi răscumpărată apoi cu „multe zâmbete".

Muzică de fanfară în noaptea nunţii

Mirela avea oroare de pozele făcute pe la fântâni ori sub Arcul de Triumf, aşa că împreună cu Iannis, actualul ei soţ, a hotărât să meargă într-un loc inedit: Insula Samotraky din Grecia. „Fusesem cu un an înainte la o nuntă de hippioţi pe această insulă. Mi-au plăcut foarte mult decorul acela sălbatic şi simplitatea nunţii", povesteşte Mirela.

Pentru că ea e româncă şi el grec, au decis să aleagă un teren „oarecum neutru". „Insula e la vreo 500 de kilometri de Bucureşti şi la vreo 300 de Salonic, de unde sunt rudele şi prietenii lui. Locul nu este foarte cunoscut nici de greci, nici de români, aşa că era şi un prilej bun de concediu pentru ambele naţii", spune Mirela. Din nunta tradiţională a păstrat doar câteva obiceiuri. „Am avut o rochie albă, diafană, iar el costum, dar în rest nu ne-am stresat: buchetul mi l-am făcut din câteva hortensii de pe insulă, iar părul mi l-a aranjat naşa", zice ea.

Mai toată nunta au organizat‑o prin telefon, de aceea momentele de improvizaţie n-au lipsit. „La tavernă ne-am trezit fără muzică de dans. Lăutarii greci cântau ceva foarte arhaic, iar românii mei nu dansau. O prietenă grecoaică a zis ca salvează ea situaţia şi a adus un CD cu muzica de fanfară. Noroc cu nişte MP3-uri pe care pusesem Periniţa, o melodie care i-a pus pe jar şi pe români, şi pe greci", povesteşte ea.   

Etnologii: Se poartă nunţile tematice

Amuzaţi de aceste obiceiuri moder¬ne se arată în special etnologii, care spun că totul are legătură cu  inspiraţia de la „Hollywood", unde este mereu plin destrălucire. „Se poartă şi nunţile tematice, la care toată lumea vine cu un simbol, care să amintească de imaginea fluturelui, spre exemplu", zice etnologul Şerban Anghelescu, de la Muzeul Ţăranului Român, care a început să  documenteze un dosar privind nunţile moderne. Acesta aminteşte că obiceiurile străvechi erau cu mult mai dure, unele chiar obscene. „Prin secolul XX erau tot felul de probe pe care trebuia să le treacă mirele ca să îşi merite mireasa. Spre exemplu, i se punea jar în cizme şi trebuia să danseze. În felul acesta i se testa rezistenţa la durere. Pentru mireasă era şi mai rău. Să nu uităm de obiceiul cearşafului pătat de sânge, pe care mirele trebuia să îl arate tuturor ca să demonstreze că mireasa a fost fecioară", zice el.

„Trash the dress", ultima fiţă la nunta românească

Fotografii de nunţi spun că sunt puţine petreceri care ies din tipare şi că majoritatea nunţilor româneşti pe care le-au imortalizat sunt pline de „momente clişeistice". „Scenariul e mereu acelaşi. În şase ani de când fac fotografie de nuntă, am pozat vreo trei petreceri foarte faine. Printre ultimele s-a numărat o nuntă de adventişti. Pentru că religia le interzicea să pună muzică, mirii au inventat tot felul de jocuri distractive pentru meseni: care invitat spune mai multe minciuni, care poate să mănânce mai multă gumă de mestecat, care zice cele mai bune glume", povesteşte fotograful Florin Gândilă, dezamăgit că oamenii nu îşi folosesc imaginaţia când organizează petreceri de o asemenea anvergură. „Nunţile româneşti tradiţionale au rămas o mică afacere, în cele mai multe cazuri. Sunt plictisitoare, sunt făcute pentru rudele de gradul 16 şi pentru părinţi, iar compromisul se vede de la o poştă", zice fotograful. Ca să fie paranghelia şi mai mare, spune fotograful, obiceiurile de la nunta tradiţională românească au început să se amestece cu cele văzute în filmele americane.

„Nu mai ştii care sunt obiceiurile noastre şi care ale lor. Ba se dansează cu găina la masa naşului, ba se bagă mirele sub fusta miresei şi îi scoate jartiera cu dinţii. Şi mai sunt fixaţi pe chestia asta cu sticla de whisky. Nu ştiu de ce toate miresele trebuie să fie răscumpărate pe o sticlă de whisky?!", se arată nedumerit Florin.  Alţi fotografi de nunţi spun că ultima fiţă a venit tot din America şi se numeşte „trash the dress". „Adică nu mai păstrezi rochia de mireasă, ci o distrugi, te duci cu ea pe la ruine, te bagi în apă, în nisip", explică fotograful Doru Oprişan, din Ploieşti, care organizează şedinţe foto de acest tip.  În lipsă de ruine sau plajă, mireasa poate fi dusă la gară, unde face poze căţărată pe o locomotivă.


DEZBATERE: Pe voi care obiceiuri vă enervează cel mai rău la nunţi?

Citește totul despre:

Comentarii

loading...