5 greşeli grave pe care le fac părinţii

Anxietatea, agresivitatea, incapacitatea de a se integra printre ceilalţi şi de a avea iniţiative sunt câteva efecte ale unei educaţii proaste.   Copiii cu părinţi prea protectivi sau certăreţi riscă să devină ...

Share

Ramona Samoila 0 comentarii

20.03.2011 - 20:29
Anxietatea, agresivitatea, incapacitatea de a se integra printre ceilalţi şi de a avea iniţiative sunt câteva efecte ale unei educaţii proaste.

 

Copiii cu părinţi prea protectivi sau certăreţi riscă să devină adulţi cu probleme de comportament. Sfaturile psihologilor sunt să fiţi atenţi la nevoile pe care le presupune fiecare etapă din procesul de maturizare a micuţilor şi să evitaţi să cădeţi dintr-o extremă în alta.

Vă certaţi de faţă cu ei. Cei mai influenţaţi de scandalurile dintre părinţi sunt băieţii, ei având un risc ridicat ca la maturitate să nu poată comunica în mod sănătos cu femeile, atrage atenţia psihiatrul Sarah Miller. Certurile dintre părinţi le trezesc micuţilor sentimentul de insecuritate şi teamă. „Nesiguranţa îi poate face pe copii să dezvolte comportamente agresive sau pot ajunge să regreseze foarte mult. Un copil de 4 ani, spre exemplu, poate să facă iar pipi în pat sau să dezvolte diverse boli, ca o formă de protest", explică psihoterapeutul Alina Zevedei. O altă greşeală este să-i puneţi pe copii să ia apărarea unuia dintre părinţi sau să-i criticaţi că seamănă cu părintele de sex opus. „Mesajul transmis este că părintele respectiv şi copilul nu sunt buni. Micuţul îşi poate dezvolta un eu fals ca să le facă pe plac adulţilor", spune Zevedei.

Le luaţi prea multe jucării. „Copiii au acum prea multe obiecte de colecţionat", spune Louis Hodgson, mamă a patru copii şi cu şase nepoţi. Este greşit să vă răsfăţaţi copiii cu prea multe jucării sau vacanţe scumpe. Mai sănătos este să le acordaţi mai mult timp de calitate. „Există o frustrare optimă pe care copiii trebuie să o experimenteze. Când e mic, trebuie lăsat să plângă puţin, ca să înţeleagă că, dacă vrea ceva, trebuie să ceară. De asemenea, copilul care nu e lăsat să vorbească şi primeşte totul din start va începe să vorbească foarte târziu", explică Zevedei.

Aveţi păreri contradictorii privind educaţia lor. Se întâmplă adesea ca părinţii să nu se pună de acord cu educaţia copiilor sau ca bunicii să aibă mereu ceva de criticat. „Mama era cea exigentă şi când voiam să obţin ceva cu orice preţ, să-mi cumpăr mai multe haine sau să mă văd cu prietenele, de exemplu, îl şantajam emoţional pe tata. Descoperisem punctul sensibil pe care îl exploatam", spune Laura (25 de ani). Discutaţi cu toţi membrii familiei, în special cu cei care locuiesc în aceeaşi casă cu voi, şi stabiliţi un singur standard şi reguli clare. Altfel, copilul va creşte cu senzaţia că nu există autoritate şi limite şi va deveni antisocial.

Îi atribuiţi rolul de partener. Taţii care găsesc bani pentru hăinuţele fetiţelor, dar nu şi pen¬tru garderoba mamei, sau mamele care le spun băieţilor că sunt iubirea vieţii lor, în timp ce au o viaţă conflictuală cu soţul îi confuzează pe micuţi. „Copilul eşuează în a se identifica pozitiv cu părintele de acelaşi sex şi e confuzant, pentru că are nevoie de un model în acest sens. Apare şi rivalitatea, foarte dăunătoare pentru toţi", spune psihoterapeutul. În plus, fetiţele încep să aibă comportamente seductive neadecvate vârstei, iar băieţii regresează la comportamente infantile, precum urinatul în pat.

Îl neglijaţi când apare al doilea copil. „Viaţa mea s-a schimbat radical când s-a născut Lidia, sora mea. Într-o zi, la masă, înainte de sărbători, când spunea fiecare ce şi-ar fi dorit să primească, eu am zis că îmi doresc ca Lidia să moară. Am luat o bătaie soră cu moartea atunci, după care am tras concluzia că nu e bine să te ataşezi de oameni, pentru că uite ce păţeşti", îşi aminteşte Oana, care mult timp a fost furioasă pe sora ei, până şi-a dat seama că nu are nici o vină şi că părinţii au gestionat prost situaţia. „Mulţi părinţi nu ştiu să gestioneze furia copilului mai mare. Ori este copleşit de cadouri, ori este agresat. Să cedezi locul central într-o familie e foarte dureros", explică Zevedei. Încercaţi să le înţelegeţi sentimentele şi explicaţi-le că îi iubiţi la fel de mult ca înainte.

Încurajaţi-i să fie activi de mici!

6-18 luni - Copiii încep să  exploreze, să meargă de-a buşilea. Lăsaţi-i să-şi dezvolte simţurile şi abilităţile. În caz contrar, vor înţelege că nu e bine să fie activi şi nu vor avea iniţiative.

18 luni -3 ani - Micuţii încep să testeze limitele. Au nevoie de reguli: dacă azi nu au voie să deseneze pe perete, nu vor avea nici mâine. Părinţii trebuie să se pună de acord asupra acestor reguli.

3-6 ani - Învaţă să lege modul în care simt de cel în care gândesc. Dacă sunt foarte furioşi nu înseamnă că trebuie să bată pe cineva. Au nevoie să interacţioneze, să intre în conflict cu alţii şi să se înţeleagă cu ei, să-şi aleagă prietenii.

6-12 ani - Se identifică cu părintele de acelaşi sex. Cea mai mare greşeală: cursa spre perfecţiune sau frica de greşeală.

13-19 ani - Copiii se separă emoţional de familie, se îndrăgostesc. Nu le criticaţi alegerile. Vor învăţa din greşeli şi vor şti de ce să se ferească, ce vor de fapt şi ce e bine sau nu pentru ei. Explicaţi-le ce înseamnă contracepţia.

Citește totul despre:

Comentarii