Situată în aceeaşi regiune a Căii Lactee ca şi sistemul nostru solar, steaua ar avea o vechime de până la 13,5 miliarde de ani, fapt dovedit de compoziţia sa extrem de redusă în metale, numită şi metalicitate.
Potrivit unuia dintre autorii studiului, dr. Andrew Casey, anterior se credea că prima stea care s-a format în univers nu ar mai exista în prezent.
”Descoperirea este semnificativă deoarece pentru prima dată am putut prezenta dovada directă că stele foarte vechi, cu masă redusă, există şi pot supravieţui până în ziua de astăzi fără a se autodistruge” a explicat Casey.
Metalicitatea stelelor creşte pe măsură ce ele apar şi mor, într-un ciclu ce are ca rezultat crearea a tot mai multe metale grele, soarele Pământului apărând la circa 100.000 de generaţii mai târziu pe această linie şi având un conţinut de metale de aproximativ paisprezece ori mai mare decât al planetei Jupiter.
Cu toate acestea, stelele create la începutul universului ar fi fost alcătuite în totalitate din elemente precum hidrogenul, heliul şi cantităţi mici de litiu – ceea ce înseamnă că metalicitatea extrem de redusă a stelei nou descoperite, aproximativ similară cu cea a planetei Mercur, sugerează că aceasta ar fi apărut într-o primă generaţie de la începutul universului.
Până în jurul anului 1990, oamenii de ştiinţă au crezut că singura stea masivă s-ar fi format în etapele timpurii ale universului şi nu ar putea fi observată niciodată deoarece ele ard foarte rapid prin propriul combustibil şi mor.
Însă noile informaţii au demonstrat că este posibil ca stelele cu masă redusă să reziste chiar şi 13 miliarde de ani după Big Bang – stelele pitice roşii spre exemplu, care au o fracţiune din masa soarelui, se estimează că ar avea o existenţă de trilioane de ani, precizează Xinhua.
