Cercetările scot la lumină noi informaţii despre denisovan, o specie de hominizi cunoscută doar din rămăşiţele descoperite în peştera Denisova din Munţii Altai, Rusia. Deşi oamenii de ştiinţă deţin încă puţine informaţii, acest strămoş al omului şi-a pus amprenta genetică asupra speciei noastre, Homo sapiens, în special la populaţia indigenă din Papua Noua Guinee şi Australia, care a păstrat o mică, dar semnificativă urmă de ADN denisovan, dovada încrucişării dintre specii în trecutul îndepărtat. Fosile şi urme de ADN demonstrează că denisovanii au trăit în peştera din Munţii Altai cu cel puţin 200.000 până la 50.000 de ani în urmă, iar Omul de Neanderthal, o specie înrudită de hominid, a fost prezent acolo cu 200.000 până la 80.000 de ani în urmă, concluzionează noul studiu publicat în revista „Nature“ şi citat de Agerpres. Uneltele din piatră indică faptul că una sau ambele specii ar fi putut trăi în peşteră începând cu 300.000 de ani în urmă.
Anul trecut, cercetătorii au descris un fragment de os găsit în Peştera Denisova aparţinând unei fete a cărei mamă era o neandertaliană, iar tatăl un denisovan, dovadă a încrucişării acestor specii. Fata, botezată „Denny“, a trăit cu circa 100.000 de ani în urmă, demonstrează noul studiu.
Mai multe pandantive fabricate din dinţi şi vârfuri de oase de animale găsite în peşteră au fost datate ca având o vechime cuprinsă între 43.000 şi 49.000 de ani. Este posibil ca artefactele să fi fost fabricate de denisovani, ceea ce ar putea sugera că aceşti hominizi aveau un anumit grad de complexitate intelectuală. „De obicei, astfel de obiecte sunt asociate, în Europa Occidentală, cu expansiunea speciei noastre şi sunt considerate repere ale comportamentului modern, dar în acest caz, denisovanii ar putea fi chiar ei creatorii“, a spus cercetătoarea din domeniul arheologiei Katerina Douka, de la Institutul Max Planck pentru Ştiinţa Istoriei Umane din Germania. Specia noastră a apărut în Africa cu circa 300.000 de ani în urmă, după care a migrat în alte zone de pe glob. Nu există dovezi care să ateste că Homo sapiens ajunsese în peştera Denisova atunci când au fost fabricate aceste artefacte.
Dovezile existenţei denisovanilor sunt puţine şi includ trei dinţi şi un os al degetului. „Descoperirea unor noi fosile ar fi binevenită, întrucât nu ştim nimic despre aspectul fizic al denisovanilor, în afara faptului că aveau degete groase“, a spus Zenobia Jacobs, specialistă în geocronologie de la Universitatea Wollongong din Australia. „Prezenţa ADN-ului acestora la aborigenii australieni şi populaţia din Noua Guinee sugerează că aceştia erau destul de răspândiţi în Asia, posibil chiar în sud-estul Asiei, dar trebuie să găsim dovezi solide ale prezenţei lor în aceste regiuni pentru a descrie istoria completă a denisovanilor”, a adăugat Richard Bert Roberts, specialist în geocronologie la Universitatea din Wollongong.
În 2010, o lucrare ştiinţifică de răsunet anunţa rezultatele analizei unui mic fragment de os – dintr-un deget al mâinii – găsit într-o peşteră siberiană, peştera Denisova din Munţii Altai. Analizele genetice arătau că e vorba despre o nouă specie de om, diferită de omul modern şi de cel de Neanderthal. Doi dinţi s-au adăugat apoi dovezilor ce arătau că această peşteră fusese locuită nu numai de oameni moderni şi neanderthalieni, ci şi de reprezentanţi ai unei specii umane distincte – omul din Denisova, denisovan sau denisovian –, cu care ocazional specia noastră s-a şi încrucişat. Purtăm în ADN-ul nostru urmele acestei hibridări între specii, dar nu cunoaştem mare lucru despre aceşti „veri” ai noştri.
ASEMENI NOUĂ
Analiza genetică relevă că denisovanii aveau pielea închisă la culoare, părul şaten şi ochii căprui. Potrivit cercetărilor realizate de paleontologi, neanderthalienii şi denisovanii erau două specii mult mai apropiate din punct de vedere genetic una cu cealaltă decât cu oamenii moderni.
Dispărut în urmă cu 30.000 de ani, omul de Denisova sau denisovanul este o specie de hominid înrudită cu omul de Neanderthal.
