Misiunea Solar Orbiter va studia heliosfera interioară, regiunea interioară a Sistemului Solar care a rămas necercetată, pentru a înţelege mai bine şi chiar pentru a preconiza comportamentul stelei de care depinde viaţa noastră. În cel mai apropiat punct al orbitei sale, sonda Solar Orbiter va fi mai apropiată de Soare decât orice altă sondă din istoria explorărilor spaţiale, înfruntând căldura colosală de la distanţa de aproximativ 42 de milioane de kilometri de Soare, cu 4 milioane de kilometri mai aproape decât orbita planetei Mercur la periheliu. De la această distanţă, Solar Orbiter va fi expusă la un nivel al energiei solare de 13 ori mai intens decât pe Pământ.
Pentru a rezista în acest mediu extrem de ostil, cu temperaturi mari şi niveluri foarte ridicate de radiaţii, Solar Orbiter se va baza pe tehnologii dezvoltate de ESA pentru misiunea BepiColombo spre Mercur, cea mai apropiată planetă faţă de Soare.
Solar Orbiter va fi primul satelit care va oferi imagini de detaliu ale zonelor polare ale Soarelui de dincolo de latitudinea de 25 de grade, imagini care sunt foarte dificil de surprins de pe Pământ. ESA se aşteapă ca misiunea Solar Mission să observe în detaliu mecanismele de formare ale furtunilor solare şi să ofere informaţii şi despre faţa nevăzută a Soarelui.
Principala întrebare la care trebuie să răspundă misiunea Solar Orbiter ţine de domeniul heliofizicii: În ce mod s-a format heliosfera şi cum este ea întreţinută şi controlată de Soare? De asemenea, misiunea va răspunde la întrebări în legătură cu vântul solar, despre originea câmpului magnetic al coronei, despre formarea şi efectele erupţiilor solare etc.
Fotografiile de detaliu pe care le va obţine sonda Solar Orbiter vor dezvălui bizare peisaje solare, în care gazele superfierbinţi dansează în puternicul câmp magnetic solar. Nu doar oamenii de ştiinţă ci şi publicul larg vor fi fermecaţi de intensa activitate de la suprafaţa unei stele care, de la distanţă, pare atât de calmă.
După ce va fi plasată pe orbita circumsolară, viteza sondei Solar Orbiter va fi egală cu viteza de rotaţie a Soarelui în jurul propriei axe, ceea ce reprezintă o altă premieră pentru istoria explorărilor spaţiale. Astfel, Solar Orbiter va putea să urmărească aceeaşi regiune a atmosferei solare pentru perioade de timp mult mai mari decât este posibil de pe Pământ şi va putea să observe cum se formează furtunile solare în respectiva regiune.
Misiunea Solar Orbiter va fi controlată de la European Space Operations Centre (ESOC), Darmstadt, Germania. Coordonarea ştiinţifică a misiunii va avea loc de la European Space Astronomy Centre (ESAC), Madrid, Spania.
La bordul sondei Solar Orbiter se vor afla mai multe instrumente ştiinţifice foarte sofisticate care nu vor depăşi însă greutatea de 180 de kilograme. Un set de instrumente vor urmări particulele şi evenimentele produse în vecinătatea imediată a sondei.
Un al doilea set de instrumente vor observa suprafaţa şi atmosfera solară. Din acest set de instrumente fac parte o cameră foto de înaltă rezoluţie, un spectrometru şi un magnetograf.
După lansarea ce va avea loc la sfârşitul acestui an sau la începutul anului viitor, Solar Orbiter va călători aproximativ 3 ani până la orbita de destinaţie. În această perioadă de timp instrumentele ştiinţifice vor fi calibrate. Solar Orbiter se va folosi de atracţia gravitaţională a planetelor Pământ şi Venus. Orbita circumsolară aleasă este eliptică. La periheliu, pe care-l va atinge la fiecare 5 luni, Solar Orbiter se va apropia până la aproximativ 42 de milioane de kilometri (0,28 AU) de Soare.
Solar Orbiter este o misiune coordonată şi finanţată de ESA. NASA va asigura vectorul de lansare necesar şi contribuie şi la instrumentarul ştiinţific al misiunii prin participarea la iniţiativa International Living With a Star. Misiunea Solar Orbiter îşi va desfăşura activitatea ştiinţifică în corelaţie cu misiunea Parker Solar Probe, aparţinând NASA, care va fi lansată în această vară.
