Dacă ultimele secole sunt marcate de parteneriate economice între țări pentru a facilita aceste activități, ultimele decenii sunt definite de fluxuri mari de date și informații. Adică trăim acum într-o eră a globalizării digitale care creează schimbări relevante în ceea ce privește modul în care se desfășoară afacerile peste granițe, fluxul de beneficii economice și participarea la nivel global. Creșterea volumului de date și informații legate de această modificare determină creșterea conexiunilor economice, financiare și sociale globale prin intermediul platformelor digitale.
Această schimbare a progresului global a avut loc în principal ca urmare a concurenței din domeniul tehnologic. O concurență pașnică și pozitivă între minți, ingineri și beneficii pentru public. Ritmul minunat al dezvoltării digitale cu toate avantajele sale există datorită tehnologiei de uz general – adică una care are puterea de a se transforma continuu, ramificându-se progresiv și sporind productivitatea în toate sectoarele și industriile. Dar acesta nu este singurul aspect care influențează procesul evolutiv. Monopolul tehnologic nu mai aparține unei singure națiuni (sau bloc de națiuni) ca în ultima jumătate a secolului al XX-lea, iar acest lucru a dus la o concurență deschisă între companiile de tehnologie de pe tot globul.
Putem spune fără prea mult eufemism că în ultimul deceniu puterea de producție a Chinei a democratizat radical accesul la tehnologie, așa cum a făcut cu bunurile de larg consum în deceniile anterioare. De la producător de tehnologie la creator de tehnologie, China a apărut în peisajul inovației globale la fel cum fabricile chineze au schimbat paradigmele de fabricație la sfârșitul secolului trecut. Deși este adevărat că acest lucru ar putea însemna o provocare pentru jucătorii consacrați, este cu siguranță un lucru pozitiv pentru societate în general – înseamnă că o tehnologie mai bună, mai eficientă și mai ieftină este acum un imperativ în mediul business care conduce inovația.
Excluderea unuia dintre liderii tehnologici înseamnă refuzarea accesului la beneficiile acestui proces de competiție și dezvoltare. Mai rău, înseamnă limitarea capacității de a evolua împreună cu restul lumii – deoarece inovația nu va face decât să se accelereze, în timp ce noi vom fi limitați. Știm care este avantajul concurenței. Nu avem nevoie de nicio analiză profundă pentru a concluziona că o concurență redusă duce la o calitate și o eficiență scăzute – fapt axiomatic și acceptat ca unul dintre preceptele economiei de piață. De fapt, am trecut printr-o perioadă similară atunci când un televizor color era mândria cartierului și un video costa la fel de mult ca o mașină, ca efect al refuzării accesului la tehnologie din motive politice – e adevărat că este un exemplu exagerat, dar principiul rămâne valabil.
Huawei contribuie la dezvoltarea României de 20 de ani – poate mai mult decât vă puteți imagina. În ultimele două decenii, 62% din echipamentele de rețele de comunicații instalate în România, unele dintre cele mai eficiente și accesibile din Europa, poartă sigla Huawei. Produsele și serviciile de telecomunicații oferite de Huawei ajung în prezent la peste 72% din populația României și deservesc peste 35 de țări europene. Mai mult, la nivel național, este un partener cheie al principalilor operatori de servicii mobile și fixe precum Vodafone, Orange, Telekom și RCS & RDS. Huawei are cea mai mare cotă de piață totală pe segmentul telecomunicațiilor din România. Și asta nu e totul. În colaborare cu Ministerul Educației și Cercetării și alți parteneri importanți, Huawei a contribuit la sprijinirea mediului educațional local prin dezvoltarea de programe pentru studenți și universități din domeniul tehnic. Ceea ce înseamnă că acest nou discurs nu este rezultatul unor argumente economice, sociale sau tehnologice. Este o alegere pur politică. Iar avantajele sunt pur politice, nici măcar avantaje pentru România.
Politica și tehnologia se vor întrepătrunde cu siguranță într-un dans simbiotic pentru o vreme, dar chiar și așa, excluderea unui furnizor cheie precum Huawei nu este în interesul României. Tehnologia nu ne oferă doar o modalitate de a rezolva unele dintre problemele de lungă durată ale societății românești – ci și o șansă de a fi un jucător de succes în viitoarea economie digitală. A ne refuza accesul la tehnologia modernă – oricare ar fi brandul – înseamnă a pierde atât soluțiile de astăzi, cât și oportunitățile de mâine.
