In urma cu doi ani, reprezentantii Romaniei se intorceau fara nici o medalie de la Campionatele Mondiale de atletism de la Paris, dar cu o “caruta” de explicatii, motivatii si promisiuni. Acum, ca si atunci, prestatia componentilor lotului nostru de atletism a fost asemanatoare, singura diferenta fiind ca de aceasta data onoarea delegatiei a fost salvata de Marian Oprea (triplu-salt) si Constantina Tomescu (maraton). Acum, ca si atunci, se profileaza o lunga lista de motivatii. Uluitor, primele comentarii ale actualului presedinte al federatiei noastre de specialitate, Ilie Floroiu, referitoare la prestatia modesta a atletilor romani la Helsinki sunt copiile la indigo ale declaratiilor din urma cu doi ani ale Iolandei Balas-Soter, fosta conducatoare a FRA. “Vom analiza si vom vedea ce masuri vom lua pentru redresarea stiuatiei actuale a atletismului romanesc. Impreuna cu colegii din Consiliul federal, vom studia fiecare caz in parte si vom vedea unde s-a gresit. Poate a fost vorba de o greseala in programul de pregatire, inca nu pot spune nimic”, ne spunea ieri Ilie Floroiu, la finalul intrecerilor mondiale, la fel ca si Iolanda Balas in urma cu doi ani.
Presedintele, prezent doar telefonic in Finlanda!
In treacat fie spus, spre deosebire de predecesoarea sa, Ilie Floroiu a privit cea mai importanta competitie mondiala atletica de la mii de kilometri distanta, iar la sedinta de analiza va trebui sa ia de bune povestile si explicatiile antrenorilor si celorlati colegi ai sai. “Nu stiu de ce se face atat tam-tam pentru faptul ca am ramas acasa. Nu stiu cat ar fi influentat prezenta mea acolo. Aici am rezolvat mai multe probleme de ordin financiar, pentru ca avem si alte competitii. In plus, i-am condus la aeroport, am luat legatura in fiecare zi cu sportivii si antrenorii, i-am felicitat pentru evolutiile lor cand a fost cazul…”, a explicat Ilie Floroiu alegerea sa de a ramane in tara.
Cel mai mare buget din sportul romanesc, dar…
Nu putem trece usor peste insuccesul reprezentantilor nostri, chiar in conditiile in care trei sportive de top, Ionela Tarlea Manolache, Lidia Simon si Maria Cioncan, au absentat din motive medicale. Sa nu uitam ca pentru pregatirea loturilor statul ii aloca Federatiei Romane de Atletism cel mai mare buget – 45,5 miliarde de lei! Deci nu se poate vorbi de o jena financiara la aceasta disciplina! De fiecare data s-a spus raspicat: avem cel mai mare buget, dar si cele mai multe probe. “In iulie, am avut nu mai putin de cinci competitii internationale, unde au participat o suta si ceva de sportivi si antrenori”, a specificat Ilie Floroiu. Cum se face insa ca, in ciuda numeroaselor concursuri la care participa, atletii nostri nu sunt capabili sa obtina rezultate remarcabile tocmai la intrecerile de anvergura, de pilda campionatele mondiale?
Sperante dupa competitii fara adversari de valoare
In urma rezultatelor obtinute la competitiile de verificare, ca balcaniade, grand prix-uri sau alte reuniuni atletice, specialistii nostri au dat pronosticuri. “Chiar daca din echipa reprezentativa lipsesc sportivele noastre de top, avem totusi cinci-sase sanse la medalii”, spunea inainte de plecarea la Helsinki Constantin Mihail, directorul tehnic al lotului nostru, bazandu-se, evident, pe evolutia la concursurile precedente Mondialelor. Teoretic, se astepta ca cei cinci sau sase sportivi cotati cu sanse la podium sa atinga varful de forma si sa reuseasca daca nu cea mai buna performanta la CM macar cel mai bun rezultat al sezonului. Am sperat, dar in zadar!
Ratarile favoritilor nostri, sub lupa
Prima sansa la podium a avut-o Claudia Steff, la 20 km mars, dar ea s-a clasat doar pe pozitia a opta, cu timpul 1:30.07. Daca ar fi reusit sa evolueze macar aproape de cea mai buna performanta a sa, 1:27.41, ar fi prins, cu siguranta, podiumul in conditiile in care cea de-a treia clasata, portugheza Feitor Susana, a avut timpul 1:28.44, cel mai bun rezultat al sau din acest sezon.
Trecem rapid peste cele doua “vedete” ale noastre de la inaltime, Oana Pantelimon si Monica Iagar, ambele inscrise in concurs pentru a pune capat luptei orgoliilor dintre ele, dar nici una capabila sa prinda macar finala, si ajungem la ultimul act de la 3000 m obstacole, fete. Cristina Casandra, a carei performanta personala era de 9:31.96, era cotata cu o sansa reala la podium, mai ales ca in acest sezon alergase destul de bine. Atleta noastra a reusit insa doar un modest 9:39.52, cu care s-a clasat pe pozitia a saptea! In treacat fie spus, primele trei clasate au reusit: Docus Inzikuru, din Uganda Ð un nou record al competitiei, Ecaterina Volkova, din Rusia Ð cel mai bun record personal, Kiptum Jeruto, din Kenia Ð nou record national…
A intrat apoi in concurs Nicoleta Grasu, la aruncarea discului. Facila calificare in finala ne-a dat sperante. In ultimul act insa atleta noastra nu a aruncat decat 62,05 m – mai slab decat in urma cu doua luni, cand inregistrase 64,89, si mult inferior celei mai bune performante personale, 68,80 m, reusita in 1999 – si s-a clasat pe locul cinci. Daca reprezentanta noastra ar fi reusit sa evolueze macar la fel de bine ca in urma cu cateva saptamani, cu siguranta ca ar fi urcat pe podium, in conditiile in care castigatoarea, Franka Dietzsch, a inregistrat cel mai bun rezultat al sau din acest sezon, 66,56 m, iar a doua clasata, Natalia Sadova, a aruncat 64,33 m.
De la Mihaela Melinte, ale carei aruncari peste 70 m din acest an puteau fi numarate pe degetele de la o mana, nu se astepta o medalie. O clasare in primele sase locuri ar fi fost multumitoare. Reprezentanta noastra a furnizat neplacuta surpriza de a arunca doar 64,31 m, performanta cu care s-a clasat a 11-a! O alta ratare a fost cea a lui Bogdan Tarus, la lungime, caruia chiar colegul lui Marian Oprea ii acorda mari sanse la podium. El a depasit insa toate cele trei sarituri pe care le-a avut la dispozitie si nici n-a mai intrat in finala.
In sfarsit, tanara Corina Dumbravean, la 1500 m, proba dominata ani la rand de reprezentantele Romaniei, nu a prins finala cu timpul 4:12.35. Atleta romanca inregistrase cea mai buna performanta a sa, 4:04.56, pe 24 iulie si se astepta macar o evolutie asemanatoare cu cea de atunci, daca nu mai buna!
