Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Mihai Vioreanu, doctorul din Dublin

» Zilele trecute, intamplator, am gasit un articol din 2003, publicat pe site-ul oficial al CM de rugby din Australia, despre Mihai Vioreanu, "doctorul rugbist amator din nationala Romaniei". L-am cautat si gasit apoi destul de ...

Share

Bogdan Costea 0 comentarii

16.02.2009 - 00:00
» Zilele trecute, intamplator, am gasit un articol din 2003, publicat pe site-ul oficial al CM de rugby din Australia, despre Mihai Vioreanu, "doctorul rugbist amator din nationala Romaniei". L-am cautat si gasit apoi destul de usor pe doctorul Vioreanu, care, la 34 de ani, este o persoana respectata la Dublin. Povestea lui ne-a facut sa deschidem azi o serie de materiale despre fosti sportivi romani care se afla acum in strainatate si au cucerit simpatia si respectul celor alaturi de care traiesc si muncesc.

Mihai Vioreanu nu a fost un personaj oarecare in rugby-ul romanesc. Cu doua participari la Campionatele Mondiale si peste 30 de meciuri in nationala, el face parte dintre jucatorii emblematici ai nationalei frunzei de stejar. "Personal, nu stiu daca eu sunt personajul cel mai potrivit cu care sa incepeti seria unor astfel de reportaje. Sunt convins ca sunt multi alti sportivi romani cu succese mult mai mari. Eu nu pot sa spun decat ca in cele 32 de evolutii pentru echipa Romaniei de rugby am facut tot ce mi-a stat in putinta pentru a obtine rezultate onorabile. Aceeasi idee am adoptat-o si in viata personala. Daca am reusit sau nu, ii las pe cei din jurul meu sa aprecieze" – asa a inceput schimbul de pareri, de idei, purtat cu Mihai Vioreanu.

A plecat "impins" de discursul rectorului facultatii din Timisoara
Plecarea in Irlanda, via Franta, ne-a fost povestita chiar de fostul rugbist. "Imi aduc si acum aminte discursul rectorului Facultatii de Medicina din Timisoara, unde mi-am facut studiile medicale, inaintea examenului de licenta din septembrie 1999. Mesajul, extrem de clar, a fost ca viitorul nostru ca tineri medici in Romania este unul sumbru. La 24 de ani nu puteam sa concep ca societatea romaneasca nu da doi bani pe medici, nu le acorda statutul social cuvenit. Acesta era mesajul rectorului si, cu parere de rau, am aflat ca aceeasi persoana, avand mai tarziu putere ministeriala, nu a reusit sa schimbe situatia. Dupa examenul de licenta, in tren, in drum spre trialul echipei natonale pentru Cupa Mondiala 1999, mi-am zis ca eu nu voi urma acel drum descris de domnul rector. Am avut norcul ca familia m-a sustinut 100% in decizia mea."

Irlandezii, "ardelenii" din insula
Ardelean la origine – s-a nascut la Fagaras si a copilarit la Brasov –, Vioreanu a trait o revelatie cand a ajuns in Irlanda. "In momentul in care am cunoscut poporul irlandez, despre care stiam foarte putine lucruri inainte de experienta rugbistica de la Mondialele din 1999, cand am vazut cat de primitori, de relaxati, interesati de altii si plini de umor sunt toti acesti oameni de pe insula, mi-am dat seama ca este cu totul altceva decat in Franta, unde merg majoritatea jucatorilor romani si unde si eu mi-am petrecut noua luni. Imi place sa cred ca este o asemanare mare intre irlandezi si ardeleni si, pe masura ce trece timpul, aceasta asemanare devine tot mai clara pentru mine. La Dublin am urmat un drum presarat cu multa munca, incertitudine, indrazneala, lupta si curaj, asemenea unui meci de rugby. De fapt, in toata aceasta poveste, rugby-ul si caracterul sau social au avut un rol determinant. Nu pot sa subliniez suficient cat de importanta si de valoare este educatia dobandita intr-un sport de echipa. Daca e rugby, cu atat mai mult."

Casatorit cu o irlandeza care invata romaneste
Pentru Mihai Vioreanu, lucrurile au intrat pe un fagas normal, iar acum duce o viata linistita alaturi de familie. "Este viata plina de bucurii a unui cuplu proaspat casatorit, in august 2008, alaturi de sotia mea irlandeza, Orla. Ea invata romaneste si doua seri pe saptamana incercam sa vorbim romaneste. Este foarte relaxant si pentru mine."
si pe plan profesional lucrurile merg perfect. "Muncesc ca medic chirurg in specialitatea ortopedie-traumatologie la Mater University Hospital din Dublin, iar in weeken-durile libere imi urmez echipa de club, De La Salle Palmerston, avand grija din punct de vedere medical de jucatorii mai tineri."

Discutii despre Dracula si Daniel Timofte
Dracula si… Daniel Timofte sunt subiectele preferate de discutie atunci cand irlandezii afla ca este roman. "Tinand cont de faptul ca intreaga educatie postuniversitara si profesionala am dobandit-o aici, in Irlanda, sunt mandru de statutul de cetatean roman si irlandez. Cand lumea, nedumerita de accentul meu, ma intreaba de unde sunt, raspund simplu: Transilvania, Romania. Efectul este aproape intotdeauna acelasi: interlocutorii devin extrem de interesati si discutia se indreapta spre Bram Stoker, autorul irlandez al legendei Dracula. Un alt nume care apare aproape instantaneu la interlocutorii irlandezi iubitori de sport este Daniel Timofte si probabil ca va amintiti de ce… Optimile de finala de la Mondialele din 1990 si penalty-ul sau ratat cu Irlanda."
Cand la spitalul din Dublin apare un pacient roman, ajunge imediat pe mainile medicului Vioreanu. "Legaturile cu comunitatea romaneasca de aici sunt limitate din cauza lipsei timpului liber, desi o data sau de doua ori pe an ne facem timp pentru astfel de actiuni care ies foarte reusite. La spital nu pierd nici o oportunitate sa ma ocup de pacientii romani, imi face foarte mare placere si vad imediat cat de tare ajuta vorba natala in relatia medic-pacient. Sincer, imi lipseste faptul ca nu pot sa imi tratez fostii dascali, cunoscuti, prieteni sau fostii colegi de echipa din Romania, dar sper ca aceasta oportunitate sa mi se iveasca intr-o zi."

Se trezeste inainte de rasaritul soarelui
Multa munca – aceasta pare sa fi fost cheia succesului fostului rugbyst.
"In fiecare zi ma trezesc la ora 5.30-5.45 pentru a fi la vizita de dimineata la spital. Cred in proverbul chinezesc potrivit caruia cel care se trezeste 360 de zile pe an inainte de rasaritul soarelui cu siguranta va avea ce pune pe masa familiei. Apoi, daca la ora pranzului reusesc o alergare de 40 de minute in parc, este un bonus. Daca e si soare, cu siguranta sunt un castigator in ziua respectiva. In zilele in care nu sunt de garda la spital ajung acasa pe la ora 19.00, la cina cu sotia mea, Orla. Seara, imi petrec suficient timp cu prietenul Google pentru a-mi culege informatiile necesare pentru a ma informa despre mersul lucrurilor acasa, din ziarele «Romania libera» si «Capital»."

Rugby-ul ramane marea sa dragoste
Mihai Vioreanu nu poate sta departe insa de marea sa dragoste, rugby-ul. "Cel mai frumos weekend ramane cel in care Irlanda joaca acasa meciuri internationale. Acum cateva zile am avut norocul sa ma bucur de meciul Irlanda-Franta. De fiecare data cand calc in stadionul cu tribunele pline, simt cum mi se ridica pulsul si am fiori reci pe sira spinarii, adusi de amintirile personale din Lansdowne Road. Atunci ma pierd in multime purtand amintirile vii ale celor doua eseuri marcate impotriva Irlandei. Nu pot atunci sa nu ma gandesc la rugby-ul romanesc si, impli-cit, la ideea ca traditia, cultura si educatia in rugby sunt cheia succesului, stau la baza tuturor victoriilor. Sper ca vreodata sa reusesc sa ma fac inteles celor din rugby-ul romanesc. In ceea ce priveste rugby-ul romanesc, cred ca ar trebui sa se schimbe modul in care este el perceput de societatea romaneasca. Desi pare un lucru simplu, cred ca este un factor esential in progresul rugby-ului, care cere un efort foarte mare, financiar, de timp sau resurse umane. Dar acest efort are sanse de izbanda numai daca are si sustinere politica. Rugby-ul amator are o mare putere sociala. Acesta este un adevar acceptat in lumea buna a rugby-ului mondial. Acest argument este sustinut de istoria multor fosti si actuali rugbisti romani. Este un proiect amplu in care eu cred si pe care il vizualizez implinit."

» Mihai Vioreanu a infiintat "Asociatia Prietenii Rugby-ului Romanesc", care are un grup de discutii cu 153 de membri. "Am infiintat aceasta organizatie in urma cu doi ani pentru a veni in ajutorul celor accidentati grav in rugby-ul romanesc. Suntem mici si timizi, dar faptul ca existam si avem un forum activ este important", spune Vioreanu.
Una dintre actiunile importante ale asociatiei a constat in ajutorul acordat lui George Balta, rugbistul roman accidentat grav, ramas paralizat in urma unui meci de antrenament. Vioreanu a participat la maratonul de la Paris, iar fostul rugbist a realizat un fel de "bursa a pariurilor" pentru ghicirea timpului in care urma sa termine cursa! S-au facut donatii, iar banii au ajuns la George Balta, in timp ce castigatorii concursului au putut primi un echipament complet de joc si antrenament al Irlandei.

JUCATOR
» Campion In cea mai veche competiTie din lume

"Cred ca ultimul meci de rugby pe care l-am jucat a fost in noiembrie 2008 pentru echipa spitalului in Cupa Spitalelor, care este cea mai veche si neintrerupta competitie de rugby din lume, datand din 1882. Echipele sunt formate din medici si studenti la medicina, iar competitia s-a desfasurat inclusiv in timpul razboaielor. "Traditia s-a pastrat, asa ca ultima vineri inainte de Craciun este cea mai mare seara medicala a anului. Se strang peste 3.000 de suporteri si, in nocturna, se joaca finala, una pe care am castigat-o de trei ori pana acum. Meciurile sunt de nivel inalt pentru ca sunt angrenati si fosti internationali irlandezi", explica fostul fundas al nationalei Romaniei.

2 - este numarul campionatelor mondiale la care a participat Mihai Vioreanu, in 1999 (meciuri cu Australia, SUA si Irlanda) si 2003 (jocuri cu Irlanda, Australia, Argentina si Namibia).

9,98 - nota luata la examenul de licenta cu care a terminat medicina la Timisoara.

110 - este numarul de ore pe care l-a lucrat saptamanal la spitalul din Dublin inainte de
a-si lua un concediu fara plata de sapte saptamani pentru a participa la Cupa Mondiala din 2003.

4 - numarul de curse de maraton pe care le-a alergat, in tot atatea capitale: Roma, Dublin, Paris si Viena.

3h42min - cel mai bun timp personal scos la maraton.

Citește totul despre:

Comentarii

loading...