In sfarsit, medalie pentru delegatia Romaniei prezenta la cea de-a zecea editie a Campionatelor Mondiale de atletism de la Helsinki! Marian Oprea, vicecampion olimpic la Atena, unul dintre principalii favoriti la titlu, a cucerit bronzul in proba de triplusalt cu o saritura ce a masurat 17,40 m, reusita din ultima incercare. Reprezentantul nostru a intrat astfel in istoria atletismului romanesc ca fiind primul sportiv care a urcat pe podium la o editie a Mondialelor in aer liber. Pentru performanta de la Helsinki Marian Oprea va primi din partea organizatorilor un premiu de 20.000 de dolari.
Bronz din ultima incercare
– Marian, erai unul dintre principalii favoriti la titlu si pana la ultima saritura erai in afara podiumului…
– N-a fost ziua mea cea mai buna. Am incercat sa sar foarte bine din prima, dar adversarii mei au avut o prestatie mai buna. Am avut apoi o saritura mai slaba, apoi am prins mai bine pragul si dupa doua depasite m-am concentrat cat am putut pentru ultima incercare si am obtinut rezultatul cunoscut.
– Cat ti-a influentat durerea de la calcai performanta?
– Nu foarte mult, dar ceva tot a fost. Inainte de concurs am facut o anestezie locala in articulatie pentru a nu simti durere asa de mare la bataie. Partea mai proasta a fost ca m-a durut in calificari, unde nu am sarit decat o singura data, iar apoi nu am mai putut face antrenamente de tehnica. A trebuit sa-mi gasesc cadenta in finala.
Surpriza americana din finala
– Te asteptai ca titlul sa-i revina americanului Davis Walter?
– In nici un caz. El nu a fost prezent la prea multe concursuri in aer liber inainte de Mondiale iar performantele sale nu au atras atentia nimanui. In sala a avut ceva rezultate, dar nu ma gandeam ca ar fi un potential candidat la medalia de aur. Mai degraba credeam ca o sa castige cubanezul (Betanzos Yoandri a cucerit medalia de argint cu 17,42 m, cea mai buna performanta a sa din acest sezon Ð n.r.) sau brazilianul (Gregorio Jadel, care l-a invins pe Oprea la ultima etapa de Grand Prix iar la Mondiale s-a clasat pe sase cu 17,20 m Ð n.r.).
– Va urma o perioada de refacere pentru tine?
– In nici un caz. Accidentarea de la calcai nu-i atat grava, practic o bursita, o inflamatie datorata socurilor pe care sper sa o pot trata ca si pana acum pentru a nu-mi crea prea mari probleme. Oricum, este clar ca nu va trece complet decat dupa o pauza mare. Pe 10 septembrie insa as vrea sa fiu prezent in finala Super Grand Prix-ului IAAF.
Tentat de premiul de 30.000 de dolari
– Te tenteaza premiul de 30.000 de dolari care i se acorda invingatorului sau vrei sa-ti iei un fel de revansa pentru infrangerea, sa-i spunem, de la Mondiale?
– Si una, si alta. Ar fi pacat sa ratez finala dupa ce am dominat competitia anul acesta.
– Ce parere ai despre sansele Romaniei de a mai cuceri, in cele doua zile care ne despart de finalul competitiei, o medalie la Helsinki?
– Am incredere in Bogdan Tarus, care, chiar daca nu se numara printre favoritii la medalie, poate face o figura frumoasa. Asa cum in proba mea a castigat surprinzator americanul, de ce sa nu ne gandim ca Bogdan ar putea fi surpriza de la lungime…
– Multumim si mult succes!
