Mircea Barna, fost căpitan al echipei naţionale de baschet şi jucător la U Cluj în anii ’70, a decis în 1997 să concureze, pe piaţa echipamentelor sportive, cu nume grele precum Lotto, Nike sau Adidas şi a înfiinţat compania Ancada.
După 20 de ani de locuit în Germania, Barna, un patriot incurabil, a revenit la Cluj pentru a demonstra că marfa “made în România” poate concura cu orice brand internaţional. “Toţi românii care se stabilesc în afară, visează ca într-o zi să revină în ţară”, explică Mircea Barna de ce a ales să se lupte cu comisioanele care încă se mai dau de producătorii de echipamente sportive pentru a prinde un contract “gras” cu vreo echipă de fotbal.
Pe lângă lupta pe care o duce pentru a-şi creşte business-ul, Barna mai poartă o bătălie de data asta, de suflet: împotriva dezinteresului tinerilor pentru sport şi tranformarea noastră într-o naţie de obezi.
Într-un interviu acordat românialiberă.ro, fostul mare sportiv vorbeşte despre problemele cu care se confruntă acum sportul românesc şi despre cum era viaţa de sportiv de performanţă în perioada comunismului.
Aţi fost căpitanul echipei Universitatea Cluj şi al naţionalei României în anii ’70, pe vremea regimului communist. Cum era viaţa de sportiv de performanţă pe vremea lui Ceauşescu?
Mircea Barna: Foarte bună – eu, ca sportiv de performanţă, aveam un salariu de 10.000 de lei, excelent pentru timpurile respective. În Poiana Braşov, unde mergeau în cantonament majoritatea sportivilor, erau mai mulţi campioni mondiali decât turişti.
Când am emigrat în Germania, în 1987, sportul din România era printre cele mai bune din Europa: aveam campioni mondiali la luptă, box, atletism, handbal. În acei ani, era mai simplu sa intri la Facultatea de Electronică, decât la Sport unde erau câte 100 de candidaţi pe loc.
În cei peste 20 de ani care au trecut de la Revoluţie s-a schimbat radical rolul sportului în România – este luat în derâdere şi suntem pe “drumul cel bun” spre a deveni o naţiune de obezi. Ce s-a întâmplat?
M.B.: Este foarte trist că acum avem copii care suferă de diabet la vârstă de 7-10 ani. Nu înţeleg ce au în cap părinţii: ce e mai frumos decât să laşi copilul să facă sport? Preferă să îi ţină acasă, în faţa calculatorului. Este, fără îndoială, o mare problemă de educaţie.
(N.R: In ultimii opt ani, numarul copiilor obezi din tara noastra s-a dublat, ajungandu-se la peste 12.000 de cazuri aflate in actele medicilor. Cei mai mulţi, adică aproape 11.000, provin din mediul urban. România este pe locul trei în Europa în privinţa obezităţii la copii).
Şi la şcoală, de multe ori, ora de educaţie fizică, se transformă în ore de matematică, fizică sau pur şi simplu de chiul.
M.B.: Am mulţi prieteni – profesori de sport – care îmi spun că elevii nu vor să vină la orele de educaţie fizică. Dar profesorii pasionaţi trebuie să găsească metode pentru a-i atrage pe tineri către sport: una dintre ele este organizarea de turnee. De aceea, în ultimii 4 ani, am făcut şi noi programul cu echipamentul oferit gratis – să îi motivăm.
Comisia Europeană a făcut de curând un studiu al importanţei sportului şi s-a ajuns la concluzia că între nivelul de educaţie al unei ţări şi practicarea sportului este o foarte strânsă legătură.
Ce ar trebui să se schimbe pentru a ieşi din acest cerc vicios?
M.B.: Şcolile cele mai scumpe din Anglia şi Germania fac trei zile de sport pe săptămână: cricket, polo, călărie sau baschet. La noi însă, scoala are un caracter de informare, nu de formare. Am ajuns exact la situaţia de acum 100 de ani când naţiunea romană nu făcea sport. Acum, la o oră de educaţie fizică sunt 3 copii, restul sunt scutiţi. Nu de puţine ori, Ministrul Funeriu a declarat că sportul va juca un rol major în educaţia tinerilor, dar nu se face încă nimic.
Vest-europenii fac foarte mult sport de masă şi mai puţin de performanţă pentru că au ajuns la un nivel de trai foarte ridicat şi nu mai sunt dispuşi la sacrificii în schimbul performanţei. În Germania, de exemplu, parcurile sunt pline de oameni care fac mişcare dupa ce vin de la muncă. Şi românii trebuie să realizeze că doar prin mişcare pot scăpa de stres. Până acum se credea că prin sport consumi energie, când, de fapt, te încarcă cu energie.
Dacă sportul în rândul tinerilor este la un stadiu destul de critic, ce se întâmplă în cazul sportului de performanţă?
M.B.: Acum este un moment foarte bun pentru sportul de performanţă în România pentru că francezii sau nemţii au nivelul de trai foarte ridicat şi nu mai vor să facă sacrificii pentru performanţă. În prezent, doar handbalul autohton ne mai ţine cât de cât pasul în Europa, în rest sportul de echipe e la pământ.
Cum aţi început afacerile în România?
M.B.: Prima fabrică, cea de aparate sportive, a fost construită în 1997, iar cea de echipamente sportive în 2004 cu o investiţie de jumătate de milion de euro. Acum avem 2 făbricuţe în Cluj în care lucrează circa 60 de angajaţi. Materia primă o aducem din Spania sau Italia.
Cum merge o afacere cu echipamente sportive în România şi cum concuraţi cu nume precum Lotto sau Adidas?
M.B.: Acum îmbrăcăm 3 echipe din Divizia A de baschet, iar până în toamnă vom ajunge la 7. Avem 15 echipe în total din baschet, handbal, volei. La baschet avem cel mai bun echipament din lume, folosim o tehnologie pe care nu o are nici Nike, nici Adidas.
La fotbal nu putem pătrunde în Divizia A, atât din cauza comisioanelor cât şi pentru că se lucrează de ani de zile cu firme precum Lotto, Adisas sau Nike.
V-aţi gândit să investiţi într-o echipă de baschet?
M.B.: Acum, nu. Am investit într-o şcoală de fotbal, nu ca acţionar majoritar, ci să ajut un prieten, dar afacerea s-a înfundat la un moment-dat. Cred însă că rentează o investiţie în sport, iar fără investiţii private nu se poate dezvolta acest domeniu – nu putem aştepta totul de la stat. Orice s-ar spune, nu cred că Becali sau alţii ca el au pierdut bani din sport.
Proiectul “Împreună pentru Sportul Românesc”
Proiectul a debutat în 2007, în primii ani Ancada a suportat 50% din costul producerii echipmentelor sportive. În 3 ani de zile a oferit echipamente pentru peste 5.000 copii.
Pentru proiectul din 2011, Ancada a atras companii private în calitate de parteneri pentru a putea oferi gratuit aceste echipamente. În acest an se urmăreşte sponsorizarea a aproximativ 25.000 de sportivi sub 18 ani cu seturi complete de echipament necesare practicării sporturilor. Valoarea unui echipament profesionist – pantofi sport, treining, 2 rânduri de şort, tricou, jambiere este de peste 200 euro.
