Mihai Covaliu si-a demonstrat calitatile de mare campion la Mondiale de scrima, care se desfasoara zilele acestea la Leipzig, obtinand cea de-a doua mare performanta a carierei sale – titlul mondial la sabie, dupa ce anul trecut la JO de la Atena nu reusise decat un modest loc sapte.
La Leipzig, ambitiosul sabreur a dovedit ca aurul cucerit in 2000 la Sydney nu a fost o simpla intamplare, cum au incercat gurile rele sa vehiculeze la vremea respectiva. Mihai Covaliu, vicecampion mondial in 2003 la Havanna, s-a impus de asta data in ultimul act al intrecerilor de sabie in fata mai vechiului sau rival Stanislaw Pozdniakov, din Rusia. In 2002, rusul il eliminase din lupta pentru titlu mondial la Lisabona, unde reprezentantul nostru a trebuit sa se multumeasca cu bronzul.
Care a fost cel mai dificil moment al intrecerilor
de la Leipzig?
In semifinala, contra ucraineanului Oleg Shturbabin. Am avut un moment cand ma vedeam deja in finala, iar adversarul m-a surprins nepregatit. Noroc ca am reusit sa-mi revin si sa ma concentrez din nou.
In finala ai cazut de doua ori si ai primit un cartonas galben. Ai fost la un pas de descalificare?
Intr-adevar am cazut de doua ori, dar nu am fost nici o clipa in pericol sa pierd finala, deoarece cunosc foarte bine regulamentul. M-am lasat sa cad intentionat, pentru ca am simtit crampe puternice la piciorul drept si nu am vrut sa risc o ruptura care m-ar fi scos din concurs. Am primit un cartonas galben, dar in nici un caz nu as fi riscat sa-l primesc pe-al doilea.
Poti spune ca ti-ai luat revansa in fata lui Stanilaw Pozdniakov?
Nu consider ca a fost vorba de o revansa in fata rusului. Eu mi-am atins obiectivul pe plansa si asta a fost tot ce a contat pentru mine.
Ati sarbatorit victoria cu sampanie?
Am mers cu totii, cu colegii mei, cu domnii antrenori si doamna Ana Pascu (n.r. – presedintele Federatiei Romane de Scrima) la o pizzerie, dar fara sampanie. Am mancat doar pizza si am baut o bere sau un pahar cu vin, dupa dorinta fiecaruia. Apoi o parte s-au retras pentru ca aveau concurs a doua zi.
Esti tatic de numai cateva saptamani. Ai apucat sa-ti vezi fiul?
– Nu l-am vazut decat o zi, dupa ce a iesit din spital, pentru ca a trebuit sa plec in cantonament si apoi direct la competitie. Sunt fericit insa ca am cucerit aceasta medalie pe care i-o dedic fiului meu si sotiei (n.r. – Irina Covaliu, si ea scrimera de performanta), care stiu ca nu s-a uitat la meci din cauza emotiilor, dar care m-a sustinut si este alaturi de mine tot timpul.
Nu te simti obosit pentru intrecerile pe echipe?
Astazi (n.r. – ieri) am avut zi de pauza pentru ca am tras puternic la antrenamentele dinainte de competitie. Asa ca abia maine (n.r. – azi) reintru pe plansa cu forte proaspete. Vineri intram in competitia pe echipe, unde speram sa ajungem cat mai sus.
Mult succes!
