Tandemul Iliescu-Roman, atat de amenintator pentru trioul Geoana, Mitrea, Nastase, a avut ieri o tentativa de revenire spectaculoasa in prim-plan, cu ocazia lansarii a inca unei carti a lui Ion Iliescu – „Viata politica intre violenta si dialog”. Insa tentativa de bagare in sperieti a „tradatorilor” care i-au furat lui Iliescu la congres sefia partidului s-a transformat intr-o sauna zdravana de vreo trei ore, ideea alegerii Librariei Mihail Sadoveanu, unde a fost organizata lansarea cartii, dovedindu-se a fi extrem de prost inspirata. Parlamentarii PSD sositi la fata locului prin ordin de partid (avand in vedere ca Ion Iliescu e liderul grupului de la Senat) au dat bir cu fugitii inca din pragul librariei. Cum voiau sa intre pe usa, constatau ca inauntru nu se putea respira si faceau cale-ntoarsa. Asa se face ca pe la ora pranzului, in Bulevardul Magheru, pe trotuar, se inghesuiau cateva zeci de pesedisti cu functii, de la Sorin Oprescu si Serban Nicolae, la Alexandru Mironov si fostul primar de la sectorul 3, Eugen Plesca. Nici nu puteau sta inauntru, unde era irespirabil, nici nu puteau pleca, sa incalce consemnul politic primit. Inauntru, langa Iliescu si Roman, transformati in fantani arteziene de transpiratie, vinetii din cauza lipsei de oxigen, a rezistat cu stoicism si exces de zel doar Dan Ioan Popescu. Cu adevarat destoinici fata de cauza de stanga a lui Iliescu s-au aratat insa cateva zeci de mosneguti si babute de la PSD Bucuresti, nelipsiti de la adunarile iliesciene. „Traiasca vechea garda!”, se salutau ei, facandu-si complice cu ochiul si pupandu-se, adica: „Uite, tot al nostru e in putere, o sa conduca el iar partidul si or sa vada alde Nastase si Geoana ce-or sa pateasca!” Sfintele lor idealuri de stanga si linistea adulatului autor de carti au fost insa intinate de un cetatean care s-a strecurat inauntru si a inceput sa strige „Jos Securitatea!”, „Mincinosilor! Nenorocitilor!”, „Ati distrus tara asta!”. Aproape instantaneu elementul turbulent a fost luat pe sus si aruncat in strada, imbrancit si lovit in cap de posetutele demodate ale admiratoarelor lui Iliescu. Acesta a trecut cu naturalete peste incidentul care i-a amintit probabil de lupta proletariatului impotriva burghezo-mosierilor si, zambitor, a povestit adunarii pe jumatate lesinate de caldura despre „incrancenarea vietii politice romanesti”. De langa el, Petre Roman, fostul sau premier si discipol, zambea satisfacut ca are ocazia sa se afle in fata atator camere de filmat, care nu se inghesuie deloc sa-l viziteze la sediul obscurului sau partidulet.
Lui Roman i-a pierit insa zambetul in momentul in care Ion Iliescu a explicat, clar si raspicat, ca acea adunare nu reprezinta nicidecum „refacerea tandemului” si nici polul social-democrat nu este o constructie politica de sine statatoare: „Nu este vorba despre refacerea nici unui tandem. Este vorba despre constituirea unui cadru de dezbateri de stanga, unde sa se regaseasca simpatizantii de stanga. Viata sociala si politica, societatea civila din Romania sunt dominate de partizanat de dreapta. Trebuie sa construim o societate civila de stanga”. Si uite asa, Iliescu si-a regasit un rost pe lume.
