De când au depus jurământul, în urmă cu trei ani, opt parlamentari nu au luat niciodată cuvântul în plenul Camerei din care fac parte.
RL a stat de vorbă cu aceştia şi le-a aflat motivele tăcerii.
Parlamentul României, cu cei 460 de aleşi, ar trebui să reprezinte, printre altele, locul în care se desfăşoară dezbateri intense sau în care politicienii îşi expun punctele de vedere referitoare la legile care se adoptă. Totuşi, printre aleşii poporului sunt şi parlamentari care nu au urcat niciodată la tribună pentru a-şi face auzită vocea, exceptând momentul depunerii jurământului. Cine sunt aceste „figuri” discrete şi de ce au ales tăcerea în chiar „forul oratoriei naţionale”?
Deputatul Claudiu Ţaga (PNL): „Chestia cu luatul cuvântului în plen nu e un criteriu. Ar trebui să critic dacă ar trebui să vorbesc în plen. Măcar dacă ai putea să schimbi ceva luând cuvântul. Deci retorica nu mai e cum mă gândeam eu că ar trebui să fie în Parlament. În Parlament se discută chestii tehnice, cei care sunt strict implicaţi în rapoartele comisiilor şi aşa mai departe. Poate că sunt şi unii care vorbesc fiindcă vor să se afle în treabă, dar dacă vrei să pui o problemă nu cred că te ascultă foarte mult. Adică să poţi prin vorbirea ta, prin speech-ul tău, să influenţezi sau să trezeşti conştiinţa unui lucru pe care tu îl consideri şi pe care ai vrea ca şi ceilalţi să ţi-l împărtăşească”.
Deputatul Ţaga are şi o dorinţă pentru colegii săi: „În primul rând, aş propune o şcoală de retorică pentru parlamentari. Să mai înveţe şi limba română”. Deşi e tăcut de fel, atunci când aude un discurs bun Claudiu Ţaga nu rămâne indiferent: „Nu pot să zic dacă este cea mai importantă realizare a noastră în actuala legislatură, dar mi s-a părut o notă bună a Parlamentului că l-a invitat pe Regele Mihai să ţină acel discurs. Eu sunt inginer militar, cu viaţa parlamentară mai puţin. Dar ceea ce s-a întâmplat cred că a fost o notă bună”.
Deputatul Dumitru Boabeş (PSD): „Mulţi dintre cei care au mai luat cuvântul aşa sporadic, n-au spus mare lucru sau nu s-au referit direct la dezbaterea legislativă. Cred că e mai important pentru presă cine ţine discursuri în plen, în sensul că se ţine evidenţa câte minute ai luat cuvântul, dar în rest, din alt punct de vedere… Dacă aţi urmărit şi pe alţii care au vorbit o dată sau de două ori sau de trei ori, ce au spus? Deci conţinutul luării de cuvânt. Într-un fel, mulţi ies doar ca să se afle în treabă, fără conţinut. Cred că e important să vorbeşti în faţa plenului dacă şi spui ceva important. Doar ca să vorbeşti să te afli în treabă”.
Deputatul Boabeş era cât pe-aci să vorbească în plen în 2010, însă timpul n-a fost de partea lui: „Anul trecut am vrut să ies să-mi susţin amendamentele pe care le-am avut la buget, numai că s-a limitat numărul de intervenţii, nu s-au mai susţinut decât foarte puţine dintre amendamente şi nu s-a mai ajuns în ordinea în care erau în anexa amendamentelor. Aveam amendamente, dar din 300 de amendamente s-au susţinut doar vreo 40 sau 50. Eram pe locul 200, aveam vreo douăzeci şi ceva de amendamente, dar nu s-a mai ajuns la mine”.
Dumitru Boabeş îi admiră ca buni oratori pe Bogdan Niculescu Duvăz, Cristian Dumitrescu, Aura Vasile şi Eugen Nicolăescu.
Deputatul Ştefan Seremi (PDL): „Fac parte din aripa puterii şi în plen se ia cuvântul de către opoziţie pentru susţinerea amendamentelor respinse. Luările de cuvânt nu sunt pentru altceva. Dar dacă amendamentele le sunt respinse la comisie, în 99% din cazuri pică şi în plen”. Ştefan Seremi a fost marcat de oratoria lui Ion Raţiu „în prima legislatură”.
Deputatul Răzvan Ţurea (ex-PSD, actualmente UNPR): Iniţial a fost de acord să ne întâlnim, ulterior mi-a trimis un SMS în care a declinat invitaţia: „Din păcate, nu pot participa la discuţie. Pentru relaţii şi sondaje, vă rog să-l contactaţi pe liderul grupului nostru, deputatul Eugen Nicolicea”. În urma insistenţelor mele telefonice, am reuşit să smulg de la domnul Ţurea două propoziţii: „Nu pot să ies. Bun, deci nu vreau să comentez acest lucru”.
Deputatul Ghiţă Eftimie Stelian (PDL): „Eu, dacă vreau să mai merg pe un mandat, s-ar putea să am probleme în campania electorală pentru faptul că nu apar ca având declaraţii în plen. Şi ziarişti ca dumneavoastră mă vor întreba iar eu va trebui să explic. Dar nu pot, nu pot să ies eu din felul meu
de-a fi. Nu pot să mă duc să spun nişte lucruri fără nici un rost, care nu au valoare, care nu modifică cu nimic legea respectivă. Meseria mea este de medic primar de medicină internă şi medicina este o meserie foarte practică. Ăsta e diagnosticul, aşa acţionez. Nu este foarte multă vorbărie”.
Deputatul Ghiţă Eftimie Stelian a făcut şi o prinsoare cu RL, că timpul nu e pierdut şi oricând îşi poate ajunge din urmă colegii fruntaşi într-ale declaraţiilor în plen: „Eu dacă aş fi făcut chestile astea, şi le pot face, adică în două săptămâni, are rost să ne prindem la un pariu pe chestia asta? Aşa pot face 5-10 intervenţii în două săptămâni”.
Deputatul nemţean are un regret: „Parlamentul României nu mai are oratorii pe care-i avea odată. Domnul Paleologu e un politician de cultură, are umor, dar parcă de la tribuna Parlamentului nu se spun chestiile alea. Eu am fost parlamentar şi în prima legislatură postdecembristă. L-am întâlnit atunci pe Dan Lăzărescu. Într-adevăr, se făcea linişte când mergea la tribună şi avea într-adevăr discursuri care te atrăgeau. În schimb, domnul Ion Diaconescu, de la PNŢCD, deşi era un mare politician, nu era un bun vorbitor”.
Oratorul de suflet al deputatului Ghiţă Eftimie este însă Corneliu Coposu, care l-a cucerit cu ocazia unui discurs electrizant, ţinut în faţa unei mulţimi ostile: „De atunci am rămas un fan al domnului Coposu. Şi atunci când nu eram în Parlament, de câte ori veneam prin Bucureşti, mă duceam pe la statuia dânsului, pur şi simplu să stau un minut”.
Deputatul Cristian Tătaru (PSD) este un deputat proaspăt, ajuns pe băncile Parlamentului doar din această sesiune parlamentară: „De vină e perioada foarte scurtă scursă de la intrarea în mandat. Pe de altă parte, intenţia de a învăţa cât mai bine practica dezbaterilor în plen şi până acum punctele de vedere pe care-aş fi putut să le exprim pe marginea unui proiect sau altul de lege erau deja exprimate de colegi de-ai mei. Eu activez în comisia de industrii, iar comisia aceasta e reprezentată de colegi cu experienţă şi vechime mult mai mare în practică şi mi-e greu să îi concurez. Nu cred că e o cursă contracronometru legată de luările de cuvânt. Cred că luările de cuvânt trebuie să ţină de substanţă, nu de cantitate”.
Senatorul Gheorghe Saghian (PSD): „La dezbaterile în plen, de multe ori se discută legi referitoare la probleme sociale şi cei care ies o fac pentru a transmite mesaj politic, că dă bine la electorat. Pe mine chiar mă deranjează, că una spun, dar nu totdeauna se votează aşa cum trebuie. Una se vorbeşte la microfon şi la vot să votezi altceva? Eu nu înţeleg ce se întâmplă. Ăsta e unul din motivele pentru care nu ies în faţă. Un alt motiv pentru care n-am vrut să intervin e că am avut amendamente pe care chiar le-am considerat importante şi au fost respinse fără motiv pe bandă rulantă. Pe mine m-a durut treaba asta”.
După discuţia cu RL, senatorul a decis să se mobilizeze şi a promis că o să se lupte verbal cu plenul Senatului pentru a-şi apăra proiectele legislative: „Aşa am considerat că tot ceea ce dezbatem şi convenim în Comisia pentru agricultură să fie prezentat în plen de preşedintele de comisie. Eu sunt un tip mai disciplinat şi am considerat că aşa e normal, ca preşedintele de comisie, domnul Daia (n.r. – Petre Daia) să ia cuvântul în numele nostru. Dar acuma o să-i explic şi dânsului cum stau lucrurile şi săptămâna viitoare o să ies şi eu în plen să-mi susţin punctele de vedere şi să bifez intervenţia, că la comisii particip activ”.
Senatorul Cătălin Voicu (PSD): „Am stat la puşcărie, domnu’! Dumneavoastră care credeţi că este explicaţia? Ştiţi cât am stat în puşcărie, în arest preventiv, în regimul ăsta? Un an şi 4 luni. Sunt de câteva luni acasă, domnule. Dumneavoastră credeţi că un om poate să mai vorbească în plenul Parlamentului când are o mie de probleme? Despre ce să mai vorbeşti?”
Cine sunt vorbăreţii din Parlament?
Deputaţii care au luat de cele mai multe ori cuvântul în plenul Camerei sunt, prin natura funcţiilor, Roberta Anastase, cu 3.903 luări de cuvânt, urmată de Ioan Oltean, cu 2.060 luări de cuvânt. Trebuie subliniat că atât doamna Anastase, cât şi domnul Oltean, deţin, în calitate de preşedinte, respectiv vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, controlul butoanelor microfoanelor. Vocea opoziţiei e reprezentată de campioana discursurilor, Aura Vasile (PSD), cu 458 de intervenţii în 157 de şedinţe, ceea ce înseamnă o medie de trei cuvântări pe şedinţă.
Cuvântare în plen cu dedicaţie specială pentru RL
La trei zile după ce l-am intervievat pe deputatul Tătaru, am fost sunat special de acesta ca să-mi comunice că a bifat prima sa cuvântare în plen: „Dacă nu a apărut încă articolul şi dacă îl mai puteţi updata, vă aduc la cunoştinţă că am luat ieri cuvântul în plen la dezbaterea moţiunii pe Transporturi, pentru doamna Anca Boagiu”.
