Așa cum pe vremuri, adică în secolul XX, câte-un vecin nesuferit ne confisca mingea care-i amenința firava tablă a Daciei, tot așa au procedat cu prilejul campionatului european și elitele progresiste în deplină complicitate cu fotbaliștii zilelor noastre, tatuați, vopsiți și cu belciuge în nas. Într-o oarecare măsură și aceștia din urmă au confiscat mingea, fotbalului adevărat al anilor 80 – 90, creând un joc linear, colectivist, economicos, obsedat de frica de-a pierde. Din când în când apar pe teren excepții de la acest fotbal corect politic, dar și în afara lui, prin figuri de genul, Stanislav Cherchesov, selecționerul Rusiei, care pare venit din vremea tricourilor cu inițialele CCCP, dar care spre deosebire de matematicianul Lobanovski, a arătat doar dexteritate în desfacerea unor sticle refuzate de Cristiano Ronaldo.
De la începutul acestui campionat european mutat de virus, unii au avut mai puțin grija fotbalului și mai mult pe cea a replicilor politice. În acest sens, Ungaria fiind ținta predilectă. Nemții, care nu mai au nimic din gloria panzerelor de altădată, aducând mai degrabă a trotinete zglobii, au fost mai preocupați să apere culorile curcubeului decât a ”Nationalmannschaft-ului”. Totul culminând cu momentul caraghios din optimi, când înaintea unui meci ca Anglia – Germania, căpitanii celor două echipe au decis să poarte banderole cu semnul curcubeului. Asta a mai rămas din bătălia națiunilor, niște comportamente bizare îndesate mediatic pe post de noua și adevărata normalitate. Înainte de semifinala Campionatului Mondial din Italia 90`, între aceleași două națiuni, Bobby Robson le vorbea lui Lineker&comp. despre Churchill și rezistența din 1940, în ceea ce s-a numit, ”Bătălia pentru Anglia”. Astăzi se duce doar bătălia pentru curcubeu sau pentru diverși infractori de culoare, în memoria cărora îngenunchează ipocrit acești îmbuibați fără merite.
Toată această tevatură curcubiacee reprezintă un motiv de încântare și consolare pentru Macron, după ce naționala sa, formată din familiile colonizaților, a părăsit rușinos competiția. În Vest, normalitatea a fost pusă pe butuci, doar Estul mai ridică unele probleme. Dar având în vedere că ne-a promis recent liderul francez că va înarma societatea civilă, perspectiva curcubeului se arată deja în zare. Aici e bine de subliniat gafa noului lider maxim european, în condițiile în care locomotiva Merkel este deja trasă pe linie moartă, care prin sinceritatea ta sa inabilă i-a și dezarmat pe politrucii beneficiari ai acestor bani europeni, deposedându-i de clișeul acuzator al conspiraționismului. Nu trebuie să uităm, că noi astăzi trebuie să credem cu ochii închiși că trăim într-o epocă angelică condusă de pacifiști castrați, în care nu mai există vinovați, ci doar adepți ai teoriei conspirației. Va fi foarte greu pentru acești propagandiști marxiști să mai lipească eticheta de conspiraționist pe fruntea cuiva, atât timp cât Macron semnează chitanța cu perdeaua ridicată. În acest sens, liderul francez rămâne o sursă credibilă în ceea ce privește modul de operare a sistemului, nu degeaba este el produsul familiei Rothschild.
Dar dacă de la vecinul pricinos mingea mai putea fi recuperată a doua zi sau eliberată din uscătoria blocului unde era închisă, de la acești jongleuri ai zilelor noastre va fi foarte greu să mai fie adusă acasă. Au intrat peste tot ca un virus pandemic și nu iartă niciun domeniu de activitate cu răspândire comunitară. Și ei desfac sticle, doar că sunt recipiente de tip cocktail Molotov.
