Pana la 1 ianuarie 2007, data prognozata si asteptata pentru aderarea la Uniunea Europeana, deconspirarea colaboratorilor si informatorilor nu se va incheia, cu siguranta. De-abia s-au facut primii pasi, dar lucrurile se misca inca greoi. Cauzele sunt multe. De la dosarele care sosesc cu taraita la CNSAS la avalansa de cereri cu care se confrunta membrii Colegiului, pana la lipsa de spatiu si de personal. Dincolo de aceste lucruri, s-a reaprins insa speranta ca, macar dupa 16 ani de la revolutie, sa aflam adevarul despre cei care au turnat la Securitate si au ajutat sistemul comunist sa-si intinda aripile terorii.
Cand a inceput „cavalcada” deconspirarii colaboratorilor cu fosta Securitate, multi politicieni s-au grabit sa spuna ca nu astfel de subiecte ar trebui sa capteze atentia populatiei si a mass-media. Pesedistii au mers pana la a pomeni mereu invocata in scop electoral „agenda a populatiei”. Adevaratul interes al populatiei, surprins de mai multe sondaje de opinie, a aratat insa contrariul. La fel au dovedit si mesajele venite de la oficialii europeni. Nu mai departe de acum doua zile, presedintele Partidului Popular European, Wilfried Martens, atentiona ca, pentru a deveni o tara cu adevarat europeana, Romania trebuie sa disipeze „umbra Securitatii” si acest lucru se poate face doar prin publicarea tuturor dosarelor. „Romania ar trebui sa faca o alegere esentiala daca vrea sa devina o tara europeana. Inca si acum umbra Securitatii planeaza asupra Romaniei si nu exista decat un singur mod de a face sa se disipeze aceasta umbra. Trebuie ca toate dosarele Securitatii sa fie facute publice”, a avertizat oficialul european. Impinsi de UE de la spate, politicienii mioritici vor accepta, poate, ceea ce romanii isi doresc de peste un deceniu: o clasa politica mai curata.
