Îşi are loc în societatea românească instituţia „Primei Doamne“? Întrebarea a devenit legitimă după ce preşedintele Klaus Iohannis s-a exprimat marţi seară că ar trebui să existe o dezbatere în spaţiul public privind un potenţial rol pe care l-ar putea avea soţia sa.
La bilanțul primelor o sută de zile scurse de la începerea mandatului său, președintele Klaus Iohannis a adus în discuție și rolul primei doamne în spațiul public. Întrebat cum vede instituţia Primei Doamne, a declarat că aceasta încă nu-şi găseşte loc în România, dar ar merita o dezbatere pe temă.
“Ar trebui să existe probabil câteva studii care să ne spună dacă românii îşi doresc aşa ceva sau nu-şi doresc. Prima doamnă a mea, soţia mea, îmi face onoarea să mă însoţească peste tot unde este posibil şi cred că este un prim pas spre a induce în spaţiul public o discuţie despre prima doamnă, dar de acolo până la instituţia Primei Doamne cred că mai este cale lungă”, a răspuns Iohannis.
De altfel, nu este prima data când se aduce în discuție rolul soției președin-telui. La începutul lui martie, deputatul PNL Ovidiu Raețchi, a propus chiar “o semi-oficializare” în România a instituției, similară celei din SUA.
Fostul ministru de Externe, Teodor Baconschi, a declarat pentru Rl că nu se pune problema unui institu-ționalizări a rolului soției președinte-lui, pentru că asta ar discrimina, pe viitor, un posibil președinte celibatar, însă în vizitele de stat, protocolul este adaptabil.
“Propunerea de a instituționaliza prezența publică a primei doamne nu are nici un temei: doar n-o să pui așa ceva în Constituție ! Ar însemna să nu putem alege, de pildă, un președinte celibatar. E clar că în SUA soția preșe-dintelui (care e și șeful Executivului) are un rol social marcant. Au existat prime doamne, precum Hillary Clinton, care au făcut chiar cariere politice pe cont propriu. La capitolul vizite externe, protocolul e adaptabil. Dacă părțile convin, soția președintelui îl poate însoți în orice vizită bilaterală. La evenimentele multilaterale nu are însă ce căuta oficial”, a explicat Baconschi.
Europa nu are o tradiție în acest sens. Se pot găsi, în istorie, doar exemple ocazionale. În SUA, prima doamnă are birou la Casa Albă și, deși nu are atribuții decizionale în stat, patronează evenimente culturale, umanitare etc.
Reticența românilor, din cauza cuplului Ceaușescu
Reticența românilor în privința unui rol mai dinamic pe scena publică a primei doamne s-ar putea explica și prin exemplele negative din istoria noastră recentă. Elena Ceaușescu, cu influența sa nefastă asupra fostului dictator, încă mai bântuie mentalul colectiv. Referințele la acest model ar trebui depășite, susține activista feministă Oana Băluță.
“Eu cred că ar fi binevenită o poziţie mai vizibilă a primei doamne. Îmi doresc şi sper ca oricine se opune ori are rezerve să nu facă un salt în timp şi să reintroducă în discuţie modelul Elenei Ceauşescu. Nu de alta, dar a trecut un sfert de secol şi aş dori să ne uităm şi înspre viitor. De ce nu privim altfel situaţia, de exemplu să ne întrebăm care este utilitatea unei astfel de instituţii a «Primei Doamne» şi care este contribuţia pe care o poate aduce în spaţiul public şi politic? Noţiunea de «instituţie» trebuie înţeleasă în acest caz nu sub forma constituirii unei formaţiuni tip minister ori agenţii, ci în termeni de vizibilitate şi prezenţă activă în viaţa publică și cea socială”, susține Oana Băluță, conferențiar universitar la Facultatea de Jurnalism și Știintele Comunicării, Universitatea din București.
Nici politologul Alexandru Radu nu este de acord cu oficializarea unui scaun al primei doamne. “Nu se poate pune problema unei instituționalizări. Protocolul poate stabili în ce măsură președintele vine însoțit sau nu, de regulă, aceasta este o chestiune reciprocă și se stabilește înainte. La Consiliul European, președintele se duce, însă, la muncă, acolo nu văd rolul soției. El merge singur’’, a declarat Alexandru Radu.
În democrația de după 1989, soțiile foștilor președinți au impus mai degrabă un model al discreției. O schimbare ar fi binevenită, este de părere și politologul Daniel Șandru. “O primă doamnă mai activă nu văd de ce ar dăuna imaginii instituției prezidențiale. Atribuțiile ei ar fi mai degrabă simbolice”, conchide Șandru.
