Dosariada a intrat intr-un punct mort si probabil acolo va intepeni cata vreme legea ramine neschimbata, Colegiul numit pe criterii politice, iar deciziile se vor da tot pe baza dosarelor sterse cu pixul si a cartotecilor intocmite de SRI. Dupa frisonul produs de cazurile Dana si Felix, a devenit limpede ca deconspirarile vor lovi in primul rand in societatea civila si in acei politicieni fara miza, de care partidele se pot desparti fara regrete si pierderi de imagine. Fostii securisti isi rad victoriosi in barba, vazand cum doi colegi – Cosea si Mihailescu – au fost curatati de la brau in jos din simplul motiv ca CNSAS a avut la dispozitie doar copertele dosarelor de ofiteri. Turnatorii beau sampanie in cinstea Rodicai Stanoiu pentru gaselnita cu boala de coloana care face diferenta intre scrisul din vremea cand semna cu nume de cod si cel de ministereasa la Justitie. Totul se leaga atat de bine incat dosariada pare a fi doar finalul dintr-o piesa scrisa din timp exact pentru aceste momente.
Nimeni nu si-a imaginat ca lucrurile vor fi simple, ca structurile securistice infiltrate in politica si afaceri vor sta cu bratele incrucisate, asteptand ca CNSAS sa le ofere capetele aburinde pe tava. Dar de aici si pana la sabotajul parlamentar in ce priveste eliminarea politiei politice din lege, pana la pleosteala suspecta de care e cuprins Colegiul si tacerea conspirativa a autoritatilor, e cale lunga. Noii sefi ai SRI si SIE nu dau semne ca au de gand sa ceara socoteala subordonatilor pentru disparitia si falsificarea dosarelor, presedintele pare impacat cu gandul ca predarea arhivei se face pe alese, la fel si desecretizarea, iar premierul a uitat ca macar din cand in cand sa fluture flamura „reformei morale”, atat de draga intr-o vreme PNL. Nu numai ca toti responsabilii de actuala situatie – Onisoru, sub care in 2005 CNSAS a reusit sa faca doar 49 de deconspirari, atingand in schimb recordul la secretizari, Timofte si Fulga, cei care au detinut monopolul politic asupra arhivei – sunt lasati sa dispara in ceata densa a afacerilor private, dar nici pe actualii responsabili nu pare nimeni dispus sa-i deranjeze.
In conditiile in care dosariada se cufunda cu fiecare zi in derizoriu, in care a ajuns subiect de bascalie, nu trebuie sa mai mire ca se acrediteaza ideea inutilitatii CNSAS. In Parlament sunt voci care ameninta cu desfiintarea lui, spunand ca papa aiurea banii contribuabilului, motiv pentru care s-a si refuzat alocarea unor fonduri suplimentare pentru angajarea a inca 120 de oameni. In guvern nu exista nici un entuziasm pentru suplimentari la rectificarea bugetara. Cat priveste Colegiul, acesta pare mai preocupat de alegerile interne care se apropie, de cine va mai impusca un mandat de presedinte decat de pericolul care il pandeste. Acesta se numeste simplu: derizoriu si confuzie. Nu mai e mult pana cand politicienilor li se vor alatura voci din societatea civila care vor clama acelasi lucru: inutilitatea institutiei. Sau chiar mai rau, periculozitatea ei, in situatia in care dosariada va fi si pe viitor folosita politic. Ca de exemplu in campania electorala. Deocamdata, dosariada seamana cu o doamna la varsta a treia, sedusa, folosita si, evident, abandonata.
