Neînţelegerile dintre preşedintele Băsescu şi coaliţia la putere au creat condiţiile pentru găsirea unei noi formule de guvernare. Care sunt configuraţiile posibile?
Preşedintele Băsescu a declarat că termenul de graţie în relaţia sa cu Guvernul Boc expiră la 1 septembrie. „Împreună cu prim-ministrul vom constata care sunt miniştrii care nu şi-au restructurat ministerele, agenţiile din subordine, inclusiv regiile şi vom trage concluzia că acel ministru n-a înţeles că în România trebuie să economisim banii bugetului de stat, să rămânem cu personal atât cât ne trebuie”, a declarat el. Mesajul – care poate duce cu gândul şi la o simplă remaniere – vine însă pe fondul unor declaraţii aspre cu privire la decizii economice majore ale Guvernului. Preşedintele insistă că majorarea TVA a fost o greşală, că trebuie să se revină asupra ei şi, mai ales, consideră că este necesară impozitarea cu 16% a pensiilor, inclusiv a celor sub 1.000 de lei. Subiecte sensibile în coaliţie.
Astfel, într-un mesaj transmis unei şedinţe extinse a conducerii UDMR, senatorul Gyorgy Frunda a declarat că UDMR s-a asociat politicilor greşite duse de PDL şi că dacă guvernul Boc nu revine asupra acestor erori, UDMR ar trebui să iasă de la guvernare pentru că îşi pierde votanţii: „Scăderea pensiilor a fost anti-constituţională şi, totuşi, colegii mei au sprijinit initiaţiva Guvernului Boc (…). Decizia noastră cea mai proastă a fost aportul la creşterea TVA şi scăderea salariilor”.În plus, liderul UDMR Marko Bella a replicat criticilor legate de aportul UDMR la limitarea puterilor ANI, lovind în Preşedinţie: „Putem tot înfiinţa DNA şi ANI, nu rezolvăm corupţia cât timp sunt folosite pentru a strânge de gât şi şantaja reciproc politicienii”.
Pe de altă parte, la acuzaţia preşedintelui Băsescu potrivit căruia a existat un partid care a ameninţat cu ieşirea de la guvernare dacă se umblă la pensii, au răspuns parţial pozitiv atât UDMR, cât şi UNPR. Vicepreşedintele UDMR, Laslo Borbely a spus că „UDMR a avut un punct de vedere diferit faţă de PDL atunci când am discutat tăierea pensiilor”, încercând să protejeze fără succes pensiile sub 1000 de lei, iar Mircea Coşea a spus în numele UNPR că lor li se datorează faptul că au scăpat de tăierea cu 15% pensiile sub 350 de lei. În condiţiile unei moţiuni de cenzură iminente din partea PSD, cel mai târziu în septembrie, atât preşedintele, cât şi partidele au de analizat următoarele variante posibile:
Varianta 1: O nouă majoritate parlamentară – refacerea proiectului Iohannis: PSD – PNL – UDMR
Preşedintele Băsescu nu consideră fezabilă crearea unei alte majorităţi parlamentare care să alcătuiască noul Guvern: „toate încercările de a aduce la dialog partidele de opoziţie, s-au soldat cu poziţii extrem de obraznice la adresa mea, cu aroganţă”. În cazul în care reuşeşte să articuleze un proiect comun, opoziţia se poate aştepta aşadar la mari dificultăţi din partea preşedintelui. S-ar putea repeta episodul din toamna lui 2009, când deşi Guvernul Boc căzuse în Parlament, preşedintele Băsescu l-a nominalizat prim-ministru pe Lucian Croitoru care nu avea majoritate parlamentară, refuzând propunerea PSD, PNL şi UDMR care avansaseră numele lui Klaus Iohannis.
Or, exact la acest tip de scenariu s-a referit liderul PNL Crin Antonescu atunci când, răspunzând unei întrebări la Realitatea TV, s-a declarat favorabil suspendării preşedintelui Băsescu dacă acţiunea este „posibilă şi necesară”. „Dacă astăzi am fi în situaţia din octombrie 2009, anume să existe o majoritate explicită, oficială în Parlament, care să vrea să dea un Guvern, şi preşedintele s-o ignore, ăsta ar fi un motiv pentru suspendare şi nu aş avea niciun fel de ezitare”, a declarat el. Plasat pe o poziţie politică mult mai puternică decât liberalii, liderul PSD Victor Ponta a minimalizat declaraţia: „ Nu e chestie serioasă”. Nu este primul gest de respingere al lui Victor Ponta la adresa lui Crin Antonescu. Victor Ponta a ironizat, de pildă, cu multă condescendenţă anunţul lui Crin Antonescu privind o posibilă platformă comună de guvernare. Iar liderul PNL declară ori de câte ori are ocazia că PSD foloseşte în mod populist efectele crizei asupra electoratului şi că liberalii nu au de gând să accepte impozitul progresiv.
Varianta 2: O nouă majoritate parlamentară – „împăcarea” PNL cu PDL
Deşi împarte cu PSD adversitatea faţă de preşedintele Băsescu, Crin Antonescu nu se va confrunta la următoarele alegeri nici cu Traian Băsescu, nici cu viitorul candidat al PDL care va purta povara electorală a crizei, ci cu Victor Ponta. În plus, linia dură a PSD, cu o contribuţie majoră la ascensiunea lui Victor Ponta, nu este dispusă la nici un compromis cu moştenirea Geoană, care a însemnat, concret, inclusiv tutela PNL în privinţa cotei unice. PSD vrea fără echivoc impozitare progresivă. Crin Antonescu are nevoie de PSD ca să iniţieze moţiunea de cenzură (PNL nu are cele 112 voturi necesaare), dar în privinţa cotei unice, cale de mijloc între PNL şi PSD nu există. „ Trebuie să căutăm soluţii să punem în mişcare economia. Ori în momentul în care eu cresc impozitele, în care vorbesc de impozit progresiv care afectează clasa mijlocie, atunci nu mă pot înţelege cu PSD şi atunci nu-mi mai rămâne decât pur şi simplu să aşteptăm alegerile anticipate sau nu”, a declarat el.
Acest „sau nu” poate însemna multe având în vedere că PDL este cel mai nepregătit partid pentru eventuale anticipate (nu şi-a ţinut nici măcar Convenţia de bilanţ după prezidenţiale şi a amânat până în 2011 alegerile interne), iar Crin Antonescu stagnează în sondaje la 20%, după un Congres PNL plin de tensiuni, cu un Călin Popescu Tăriceanu avansând ideea candidaturii lui Klaus Iohannis la Preşedinţie în numele PNL. În acest timp, ministrul Economiei, Adriean Videanu lasă să-i scape că Guvernul analizează reducerea cotei unice la 10%, o variantă inaplicabilă, cu singurul merit că a fost propunerea electorală a lui Crin Antonescu. Întrebat dacă respinge cu totul ipoteza unei reconfigurări a majorităţii parlamentare, Traian Băsescu a răspuns: „Nu definitiv, dar nu o consider o soluţie în momentul de faţă”. Eşecul Alianţei DA în 2007, suspendarea preşedintelui din acelaşi an, ruperea în două a PNL, virulenţa fără precedent a prezidenţialelor de anul trecut, politica de racolări din Parlament din primele luni ale lui 2010, pot fi tot atâtea motive pentru care preşedintele Băsescu să aibă dreptate: nu e momentul.
Varianta 3: Guvern minoritar
Ipoteza, avansată de preşedintele Băsescu, porneşte de la ideea că UDMR s-ar putea retrage de la guvernare. Neînţelegerile privind tăierea pensiilor, disensiunile privind ANI şi alte fricţiuni au transformat Uniunea într-un partener dificil. Iar PNL şi PSD au nevoie de voturile UDMR (22 deputaţi + 9 senatori) şi pentru a dărâma cabinetul Boc, şi pentru a pune altceva în loc. PDL şi UNPR au împreună numai 202 voturi, la care s-ar putea adăuga, minorităţile (18 voturi) şi neafiliaţii în număr de cinci, cu totul insuficient pentru instalarea şi susţinerea unui nou cabinet (236 de voturi).
România a avut experienţa unui Guvern minoritar între aprilie 2007 şi decembrie 2008, când Călin Popescu Tăriceanu a rămas premier după disoluţia Alianţei DA. Chiar dacă PSD nu a avut miniştri şi secretari de stat în acest cabinet, social-democraţii au sprijinit din Parlament guvernarea liberală, cu diverse concesii de ambele părţi. Cel mai critic moment al guvernului minoritar Tăriceanu s-a înregistrat în toamna lui 2007, când la insistenţele liderului Mircea Geoană, PSD a depus o moţiune de cenzură. Ea a fost însă un eşec pentru că Ion Iliescu, Adrian Năstase şi alţi lideri consacraţi ai partidului au preferat să-l susţină pe Călin Popescu Tăriceanu decât să-i ofere preşedintelui Băsescu posibilitatea de a-şi impune propriul Guvern. Probabil că cea mai concisă definiţie a perioadei a dat-o fostul preşedinte al Camerei Deputaţilor, Bogdan Olteanu. Întrebat cum este posibil ca un partid cu numai 20% în Parlament să se afle singur la Palatul Victoria a răspuns că PNL se află la guvernare pentru că „ceilalţi 80% nu au reuşit să formeze o majoritate”.
Spre deosebire însă de PNL în 2007-2008, PDL este acum complet izolat aşa că este puţin probabil să găsească sprijin în Parlament pentru învestirea unui guvern PDL-UNPR. Este motivul pentru care şeful deputaţilor PDL, Mircea Toader a respins categoric ipoteza unui Guvern minoritar: „Un guvern minoritar, oricare ar fi, fără susţinere în Parlament, este sortit pierii”.
Varianta 4: Alegeri anticipate, prezidenţiale şi parlamentare
PSD a hotărât în urmă cu aproape două luni că nu va intra la guvernare decât în urma alegerilor anticipate sau la termen. Deşi lideri precum secretarul general, Liviu Dragnea au amintit mereu de acest posibil traseu, preşedintele Victor Ponta şi liderii cu greutate ai partidului s-au arătat precauţi vorbind mai degrabă despre nevoia de reorganizare şi un congres în această direcţie în toamnă.
Astăzi are însă loc, o nouă adunare a conducerii PSD, unde direcţia s-ar putea schimba. Preşedintele Consiliului Naţional, Adrian Năstase a declarat: „Mai avem nevoie de 8 voturi (ca să cadă guvernul Boc n.r.). La toamnă trebuie să încercăm să obţinem această majoritate. Cu ea, dăm jos Guvernul, oprim politicile absurde din prezent, preîntampinam noi greşeli şi forţăm organizarea de alegeri.
Anticipatele pot aduce în fruntea ţării o noua majoritate, care să nu mai fie dominată de PDL”. La rândul său, preşedintele PNL Crin Antonescu a spus că „pentru a găsi soluţii sănătoase şi de durată, noi ar trebui să avem alegeri anticipate şi parlamentare, şi prezidenţiale; această majoritate a fost construită prin forţare de către unul şi acelaşi personaj care e preşedintele”.
Totuşi, constituţional vorbind, la alegeri anticipate se ajunge decât dacă, după căderea Guvernului Boc, Parlamentul respinge trei nominalizări succesive de premieri, respectiv echipe guvernamentale. Procedura poate dura şi câteva luni.
Varianta 5: Guvern de tehnocraţi
Ideea unui Guvern de tehnocraţi apare ori de câte ori România are dificultăţi economice majore, iar majoritatea parlamentară este fragilă. România a avut două guverne care s-ar putea califica în parte drept tehnocrate. Primul a fost cabinetul Teodor Stolojan, din septembrie 1991, după ce a doua mare venire a minerilor în Bucureşti a răsturnat guvernul Roman, până la finele lui 1992, când s-au organizat primele alegeri constituţionale. Cel de-a doilea cabinet de tehnocraţi a fost cel al lui Mugur Isărescu între 1999 şi 2000, când inclusiv pe fondul unei crize financiare internaţionale, România avea mari probleme economice. Şi într-un caz şi în celălalt, membrii cabinetelor erau oameni politici care căzuseră de acord că trebuie să guverneze până la alegeri.
Ideea unui cabinet de tehnocraţi propriu-zis, adică miniştrii neangajaţi politic a apărut pe fondul instabilităţii de la sfârşitul anului trecut, dar atât preşedintele Băsescu, cât şi liderii PDL au respins această variantă. Ei au argumentat că reformele trebuie să se sprijine pe responsabilitatea politică a partidelor. În urmă cu două zile, Crin Antonescu a menţionat guvernul de tehnocraţi în ipoteza alegerilor anticipate. De la căderea guvernului Boc „până când facem noi alegeri anticipate problemele curente ale ţării se rezolvă de către un guvern fie de tehnocraţi, fie unul în care ne angajăm politic direct”, a spus el, fără să detalieze.
Preşedintele Băsescu nu a făcut precizări în această privinţă. Este însă limpede că varianta cabinetului de tehnocraţi ţine de organizarea anticipatelor şi poate exista numai în condiţiile unei platforme politice negociate cu toate partidele.
