Dacă “Sectorul 3” al Capitalei ar fi un oraş de sine stătător, ar fi cel mai mare din România, cu aproape 400.000 de locuitori. Un sondaj recent al Companiei de Cercetare Sociologică şi Branding (CCSB), îl credita pe Robert Negoiţă(PSD) cu 52% din opţiunile de vot ale alegătorilor din sectorul 3, faţă de 39%, cât ar lua Liviu Negoiţă (PDL).
Lupta pentru Primăria sectorului 3 al Capitalei, dusă între cei doi Negoiţă, pare a fi mai disputată ca oricând. Reprezentantul USL a organizat recent o întâlnire cu votanţii din sector în care şi-a expus “programul electoral“.
Mai mulţi locuitori au secorului 3 s-au trezit recent la uşă cu activiştii de partid ai candidatului Robert Negoiţă. Aceştia le-au luat datele de contact şi a doua zi i-au invitat într-un minitur electoral: Palatul Parlamentului, o masă caldă la Rin Grand Hotel( hotelul candidatului) şi apoi o vizită la Mănăstirea Cernica. Iată cum a decurs întâlnirea cu candidatul, după cum ne-a povestit unul dintre participanţi.
„E duminică, ora 8:15 langa metrou Titan . Trei autocare Filaret pline ochi cu locatari din aceast colegiu pleacă spre Casa Poporului. Majoritatea sunt pensionari , autobuzele au un puternic iz de apa de colonie. În parcarea de la Casa Poporului mai sunt înca 3-4 autocare. Se privesc unii pe alţii puţin suspicios apoi atmosfera se destined. Pe unul dintre autocare scrie numele hotelului lui Robert Negoiţă , sponsorul (neoficial) al evenimentului de azi şi candidatul USL la Primaria Sector 3 .
Toata lumea se îngramadeste la intrare, organizatorii ne împart în două grupuri: vitezomanii pe scări, cei cu probleme de sănătate cu liftul . Pe drum spre etajul 6 se mai face o triere, o parte dintre pensionari gâfâie, şi-au supraevaluat fortele şi sunt şi ei redirecţionati spre lift. În sala grupului parlamentar PSD ne inghesuim vreo 250 de persoane şi asteptăm cuminţi să apară eroul principal. Robert Negoiţă intră în sală şi un ropot de aplauze izbucneşte instantaneu. Trece pe la fiecare om prezent în sală şi dă mâna cu el , se strecoară printre scaune şi incearcă să evite pupăturile şi îmbrăţişările entuziaste ale participantelor de varsta a treia. Au trecut 20 de minute şi Negoiţă încă strânge mâini. Se încăpăţânează să îi atingă pe toţi. Lumea se foieşte , unii încă încearcă să memoreze prenumele lui Negoiţă „Deci ăsta-i Robert”. „Da’ Sorin ştiţi care e?” „Sorin parcă purta ochelari mamă”. Un pix rosu frumos, ambalat intr-un material tip catifea ateritzează în mâna fiecărui participant . Pe agăţătoarea capacului numele candidatului. Să fie primit ! Se face linişte”.
Rob Negoiţă: „Ma bucur ca suntem aşa multi azi. Avem nevoie să fim uniţi,să fim mulţi şi puternici, aşa-i?
Corul: „Daaa”.
Rob Negoiţă: „Unde-s mulţi puterea creşte. (se uită spre aparatul de aer condiţionat). E cam cald aici , nu? Am venit foarte repede şi am facut şi acest tur de sală… Şi mai am un motiv de bucurie şi de satisfacţie. Să fim aici în această clădire, cea mai mare din lume şi cea mai valoroasă. Eu sunt mândru că noi, românii, am fost capabili de aşa ceva. Şi dumneavoastră?”
Corul: „Daaa”.
Rob Negoiţă: „Mă întreb câţi dintre dumneavoastră aţi mai vizitat înainte această clădire? (Jumătate de sală ridică mâna. Pe chipul oratorului se lasă o umbră de deziluzie) Şi câţi dintre dumneavoastră au mai vizitat-o tot cu noi? (De data asta se ridică doar câteva mâini). Ei, vedeţi? Am contribuit şi noi putin. De ce spun aceste lucruri ? Cred că nu promovăm suficient valorile noastre. Această clădire care este şi ar trebui să fie un simbol naţional. Am văzut acum ceva timp, o doamnă care a dat o gramadă de bani pe o frunză, chipurile să promoveze România. De ce n-am promova România prin imaginea acestei clădiri ? Nu ştiu, mă întreb şi eu, n-ar fi mai bine ca acei bani să fie daţi la gradiniţa pentru copii sau la pensii, la medicamente. Greşesc?”
Corul: „Nuuu”.
Rob Negoiţă: „Imaginea acestei cladiri o avem, că-i a noastră, a tuturor. E a poporului! Haideţi, eu vă propun dacă sunteţi de acord să avem o discuţie liberă, directă, deschisă. De acord ?”
Corul: „Daaa”.
A urmat un program de întrebări cu şi fara răspuns şi un un program de răspunsuri cu şi fără întrebări, în care candidatul şi-a împărtăşit alaiului proiectul politic.
Capitala din polistiren: „Cea mai mare prioritate a mandatului de primar este anveloparea gratis a tuturor blocurilor, care trebuie făcută urgent pentru a proteja în primul rând structura de rezistenţă care e mai importantă decât factura la întreţinere. Astăzi structura de rezistenţă este supusă intemperiilor, betonul armat se dilată, se contractă în funcţie de căldură sau frig, fisurează pe margine betonul, rugineşte armătura de fier, îmbătrâneşte structura de rezistenţă prematur (aplauze)”.
Locuinte petru tineri: „Vreau să învăţ de la Mazăre. Parteneriat public-privat primarie-firme de construcţii. Primăria vine cu autorizaţii, proiect şi teren, iar constructorii au obligaţia să vândă locuinţele la preţul la care au construit-o (450-500 eur/mp). Programul „Prima casa”, un program foarte bun care va fi continuat. Vă daţi seama că ratele vor fi mai mici decât chiria”.
Locuri de muncă: „La anveloparea blocurilor sunt multe locuri de muncă, la construcţia locuinţelor sociale şi pentru tineri sunt locuri de muncă. Vestea bună e şi pentru cei care nu vor să lucreze pe şantier. Un loc de muncă pe şantier generează alte 3-4 locuri de muncă în alte sectoare din economie. Locuri de munca la firma de pază a primăriei. Acum avem cea mai mare rată de infracţionalitate din Bucureşti, asta în situaţia în care plătim de la primărie milioane de euro către o firma numita BGS care-şi plăteşte oamenii cu 6-8 milioane de lei pe lună, în timp ce primeşte de la primărie 80 de milioane pe lună pentru fiecare agent. Unde s-o duce diferenţa de la 8 milioane la 80 de milioane ? Deci trebuie sa reziliem contractul cu BGS, ne facem firmă de paza la primărie, unde o sa angajăm barbaţi din Sectorul 3, gardieni publici şi rezolvăm două probleme: creştem nivelul de siguranţă şi creez locuri de muncă. Şi încă un exemplu. Nu mai cumpărăm floricele şi pomişori din alte ţări, le luăm de aici şi producem locuri de muncă. Primarul consumă acum 20 de miliarde de lei pe zi . Nu ştim pe ce”.
Problema câinilor vagabonzi: „Vreau să vă spun că această problemă ţine în general de Primăria Generală. Avem nevoie urgentă să strângem câinii de pe stradă pentru că transmit copiilor o mulţime de paraziţi, pentru că ei sunt vinovaţi de capuşele din iarbă şi din parcuri, să nu mai muşte copii şi pentru că nu trebuie să mai facă gălăgie . Soluţia e să cumpărăm două hectare în afara oraşului, turnăm placă betonată şi punem gard de sârmă în jur, îi luăm şi îi ducem acolo şi le dăm de mâncare alimente expirate şi mâncarea de la restaurante care nu se mănâncă şi vă spun că e multă mâncare şi pentru cei care iubesc animalele şi vor să doneze. Vom face centre speciale unde să doneze mâncare. Nu mai trebuie să avem câini printre noi şi nu trebuie sa cheltuim bani mulţi pentru asta. N-am să fiu niciodată de acord să cheltuim cu un câine cât alocaţia a cinci copii. (aplauze)
Rob Negoiţă despre el însuşi: „Primii bani i-am făcut în Franţa în construcţii, eu provin dintr-o familie modestă”.
Rob Negoiţă despre schimbarea mentalităţii: „Trebuie să fim critici cu puterea, să schimbăm mentalitatea noastră «a furat maică, dar a şi facut câte ceva», nu trebuie să mai fie în mentalitatea noastră. La mine în familie stăteau banii pe masa 3 ani de zile, 5 ani de zile, nu se apropia nimeni de ei. Nu, pentru că cel mai grav lucru era să furi sau să minţi. Ne dădeam seama cu toţii. Eram patru copii, patru frati, ne dădeam seama şi singuri că nu e loc şi cred că şi la dumneavoastră în familie se întamplă la fel”
„După ce a tăcut, Negoiţă s-a pozat cu toată lumea, dar a rămas în Casa Poporului, probabil ca să ia în primire altă grupă de votanţi din colegiu, iar pe noi ne-a trimis la masă. Meniul: «ciorbă de legume, salată de varză, orez cu pulpă, prăjiturică cu mere, chifle, vin alb de masă de ultima calitate»”.
Contactat de RL, Robert Negoiţă a declarat: „Nu. Fac acest lucru de ani de zile. Sunt documentele la Parlament care spun toată treaba asta. Am dus multe mii de oameni. Stimate domn, mergem acolo la Parlament, ţinem acolo o întâlnire, o şedinţă în care discutăm, durează o oră, două, cu traseu, cu din astea, după aia mergem la mănăstire. Nu poţi să ţii oamenii fără să le dai o masă, că nu e-n regulă, Doamne fereşte. Nu e vorba de pomană electorală, e vorba că suntem oameni, e un gest uman. E problema mea. Nu e pomană electorală. Alegătorii vor decide dacă e bine sau nu. Asta fac permanent şi asta o să fac şi după aia, chiar dacă nu sunt ales primar, că sunt parlamentar în funcţie în continuare. E o chestiune continuă”.
