Întrebarea e pusă de Frames. România liberă scrie pe acest subiect cel puţin din vara lui 2016, de când a devenit primar general Gabriela Firea şi a anunţat că va înfiinţa 20 de companii municipale.
Printre acestea, se afla şi una ce urma să reunească într-o entitate municipală Elcen şi Radet, cu toţi salariaţii şi toată reţeaua de distribuţie a energiei termice.
Acest plan ne-a amintit de păţania unei mari transnaţionale, care şi-a făcut un sediu central SF, apoi a dat faliment, cum povestesc Alvin şi Heidi Toffler, în „Corporaţia adaptabilă”.
„Rețeaua de termoficare a ajuns la un nivel de degradare fără precedent în ultimii 30 de ani.” analiză Frames
Până la falimentul termoficării, companiile municipale au fost constituite şi, exact cum declara României libere profesorul Mircea Coşea, au început să consume haotic banii bucureştenilor. Dându-şi seama că nu poate face o singură companie de termoficare, Gabriela Firea a schimbat planul.
Printre entităţile ce aşteptau, înfiinţate doar pe hârtie, au apărut Energetica (menită urmaşa Elcen) şi Termoenergetica (destinată succesoarea Radet).
O contestare a legalităţii constituirii companiilor municipale a blocat tot, în timp ce societăţile săpau găuri negre de bani în bugetul uriaş al Capitalei.
A urmat intrarea Elcen şi Radet în insolvenţă şi, ulterior, intrarea Radet în faliment. Elcen? Pe aproape, credem. Intenţia primarului general de a comasa două nevoi, a le şterge datoriile enorme şi a relua ciclul perdant a eşuat.
Degradare fără precedent
Ce avem acum? „Rețeaua de termoficare a ajuns la un nivel de degradare fără precedent în ultimii 30 de ani”, spune Frames. Am ilustrat aceasta, de-a lungul timpului, cu ţevi rupte din care ţâşneşte apa şi robinete ruginite.
Ideea unui sistem centralizat de termoficare, cu coşuri de fum cât zgârie-norii, care trimit pe zeci de kilometri distanţă căldura la populaţia captivă, e de inspiraţie sovietică, iar modelul e Moscova.
Bucureştiul are, de altfel, a doua cea mai extinsă rețea de termoficare urbană din lume, după Moscova, cu peste 950 km de rețea primară, 2.900 km de rețea secundară și peste 1.000 de puncte și module termice, în prezent în stare critică.
Potrivit Frames, un procent de peste 80% din conductele Radet are peste 25 de ani vechime și trebuiau să fie înlocuite de un deceniu. Multe dintre ele crapă zilnic. Răcirea vremii și începerea furnizării căldurii vor accentua fenomenul.
POIM. Mai bine că nu s-au tras banii
Există un plan, pe POIM (Programul Operaţional Infrastructură Mare), pe care Primăria Generală trebuia să tragă bani europeni, ca să refacă reţeaua. Mai bine că, din indolenţă poate, nu a făcut-o, chiar dacă banii săreau din teşcherea, aşteptând să fie folosiţi: aceasta nu rezolva oricum problema pierderilor.
,,Iarna trecută, au fost peste 3.500 de avarii și zeci de mii de bucureșteni au înghețat în case. În condițiile unei subfinanțări cronice, Radet abia dacă a reușit în acest an să schimbe câteva dintre conducte și să repare o parte din rețea. O parte infimă, de numai câteva procente’’, arată analiza Frames.
O dovadă că rețeaua a ajuns într-un punct critic: situația apei de adaos, ce asigură presiunea necesară, pentru ca apa caldă și căldura să ajungă în apartamentele bucureștenilor.
Elcen pompează aproape 2.000 t apă/h. În 2016 pompa 1.200 t/h. În 2017, pentru a menține presiunea în conducte, a crescut nivelul la 1.600 t/h, iar în 2018 a ajuns la 2.000 t/h.
Presiunea din conductele-tur, iarna, a scăzut de la 8–9 bari, la 3,5–4 bari. Debitul de apă de adaos a crescut progresiv, de la 800 t/h la 2.600 t/h.
Creșterea volumului de apă de adaos degradează și mai mult rețeaua, pentru că apa vine cu reactivi chimici ce corodează conductele și limitează debitele de agent termic livrate. În plus, la peste 2.000 t/h, se intră într-o zonă periculoasă, existând riscul avariilor majore, spune Frames.
Alternativa. Să facem ca la alţii, mai buni ca noi
Care e alternativa? De-a lungul timpului, România liberă a scris repetat pe acest subiect, explicând că sistemul acesta moscovit, centralizat de termoficare generează pierderi şi trebuie desfiinţat. Noua administraţie de la jumătatea anului viitor va fi obligată să abordeze falimentul actualului sistem ca pe o oportunitate de tranziţie la altceva.
Evident, nu abrupt, de la o zi la alta. Cum am explicat într-un articol de opinie, sunt foarte multe lucruri de făcut înainte:
1. Demafiotizarea colectării şi prelucrării deşeurilor casnice municipale;
2. Realizarea unui proiect-pilot, cu o centrală de cvartal, pe pelete organice, cu emisii zero;
3. Replicarea proiectului, în câţiva ani, în tot Bucureştiul.
În acest timp, termoficarea centralizată va continua să funcţioneze, devenind treptat tot mai puţin extinsă. Odată cu restrângerea ei, vor scădea pierderile.
Cum a declarat Rl specialistul în insolvenţă Gheorghe Piperea, problema cea mare oricum va fi: de unde scoate bani Primăria Generală pentru datoriile istorice constituite din cauza vechiului sistem?
