Al treilea turneu de Grand Slam al anului, Wimbledon, vine într-un moment deopotrivă bun și rău pentru Halep și Nadal, ale căror drumuri sunt presărate de similitudini înaintea ediției din acest an a competiției de la Londra.
Partea bună este că ambii lideri mondiali au sosit la All England Club după un triumf major la Paris, acolo unde Halep și-a trecut în palmares primul titlu de Mare Șlem, în vreme ce Nadal a ridicat trofeul pentru a 11-a oară. Ambii au moralul ridicat înainte de Wimbledon, însă este oare de ajuns? Și aici vine partea rea a întregului, întrucât niciunul dintre ei nu a disputat vreun meci pe iarbă anterior sosirii în capitala Angliei. Halep nu a putut participa la niciun turneu din cauza unei inflamații la tendonul lui Ahile, problemă care i s-a acutizat la Roland Garros. În schimb, Nadal a preferat să ia o pauză mai lungă din circuit după un sezon epuizant pe zgură, în care a câștigate turneele de la Monte Carlo, Barcelona, Roma și Paris.
Halep e numai zâmbet
În ciuda lipsei de meciuri pe o suprafață de joc problematică, Halep a afișat o mină optimistă la prima sa conferință de presă susținută la SW19, declarând: „Zâmbesc mult și sunt foarte fericită să revin pe teren. Presiunea nu mai există pentru că visul s-a împlinit (titlul la Roland Garros – n.n.).”
Tenismena din România a înregistrat cel mai bun rezultat pe iarba londoneză, în 2014, la un an după ce fusese eliminată de Na Li în turul 2 al aceleiași competiții. În acel an, în care își făcea intrarea în premieră în Top 10 WTA, pe 27 ianuarie, Halep reușea să ajungă în semifinale la Wimbledon, acolo unde a fost învinsă de Eugenie Bouchard. Ulterior acelei performanțe, sportiva din Constanța a pierdut în primul tur în fața Janei Cepelova (2015), pentru ca în 2016 și 2017 să ajungă în sferturi, fiind învinsă de Angelique Kerber și, respectiv, de Johanna Konta.
Halep va fi sigură că rămâne la șefia clasamentului WTA doar dacă va ajunge în finala turneului, pe partea sa de tablou fiind jucătoare importante precum Irina Begu, cu care s-ar putea întâlni în turul 3, Konta/Elise Mertens (optimi), Petra Kvitova/Maria Șarapova/Jelena Ostapenko (sferturi) sau Garbine Muguruza (semifinale). Principalul pericol privind posibila sa detronare din fotoliul de lider vine din partea danezei Caroline Wozniacki, cea care poate deveni numărul 1 mondial dacă va ajunge în finală, iar Halep va ieși din sferturi, sau dacă va câștiga titlul, iar românca nu va fi prezentă în ultimul act. De asemenea, învinsa lui Halep în finala de la Roland Garros, Sloane Stephens, ar putea ajunge pe primul loc după Wimbledon, dar trebuie ca liderul mondial să plece acasă din primul tur, iar americanca să câștige titlul.
Nadal țintește sus
La fel de optimist a venit la Londra și Nadal, deși ultimii șase ani au reprezentat o serie de decepții pentru dublul campion al acestui turneu. După finala din 2011, pierdută în fața lui Novak Djokovic, Nadal nu anticipa cu siguranță că va urma o perioadă neagră pentru el pe iarba verde de la Wimbledon. La un an după prezența în ultimul act, spaniolul a fost învins de Lukas Rosol în turul 2, pentru ca în 2013 să piardă în manșa inaugurală în fața lui Steve Darcis. În 2014, Nadal a dat semne că poate spera la mai mult după ce a ajuns în
optimi, unde a fost învins de Nick Kyrgios, însă anul următor a suferit o nouă eliminare dureroasă în turul 2 contra lui Dustin Brown. Pentru ca lucrurile să meargă și mai rău, ibericul a ratat ediția din 2016 ca urmare a unei accidentări la încheietura mâinii. Anul trecut, Nadal a reușit să ajungă din nou în optimi, unde a cedat greu în fața lui Gilles Muller, cel care s-a impus în cinci seturi.
„Așteptările sunt întotdeauna mari. Nu sunt aici doar să joc în turneu, ci sunt aici să încerc să am un rezultat bun, desigur. Este însă la fel de adevărat că acesta este unul dintre acele evenimente în care nu știi cum te vei simți sau cum vei juca”, a spus Nadal la conferința de presă.
Vechii rivali stau la pândă
Ibericul nu a avut noroc deloc la tragerea la sorți, pe partea sa de tablou fiind liderul noii generații de jucători Alexander Zverev (3 ATP), fostul campion de la US Open, Juan Marti del Potro (4 ATP), finalistul de la Roland Garros, Dominic Thiem (7 ATP), și finalistul de la Turneul Campionilor, David Goffin (10 ATP).
Mai mult, doi dintre cei mai mari rivali ai lui Nadal, Novak Djokovic și Andy Murray, se află tot pe partea sa de tablou. Djokovic a câștigat titlul la Wimbledon de trei ori (2011, 2014, 2015), însă a avut probleme în ultimul an din cauza unei accidentări la cot. Totuși, sârbul a arătat tot mai bine în ultima perioadă, lucru confirmat de prezența sa în finala turneului pe iarbă de la Queen’s Club, acolo unde a avut minge de meci în fața lui Marin Cilic.
La rândul său, Murray a revenit de curând în circuit după o operație la șold, dar, atâta vreme cât a reușit deja o victorie în fața lui Stan Wawrinka, poate pune oricând probleme, cu atât mai mult cu cât știe cu ce se mănâncă succesul la Wimbledon, acolo unde a triumfat de două ori (2013, 2016).
Se anunță, așadar, un Wimbledon dificil pentru liderii celor două clasamente ale tenisului profesionist, însă Halep și Nadal sunt capabili să scrie o nouă pagină de istorie în cariera lor și în sportul alb.
