Am mai avut prilejul sa semnalam paradoxul ca lucrari de o certa valoare sa fie gazduite de edituri mici, de care n-a auzit nimeni. Cum in general piata de carte e dirijata in primul rand de firma editoriala si mai putin de titlurile ca atare, exista riscul ca asemenea carti importante sa nici nu fie bagate in seama. Acesta poate fi si cazul volumului Shakespeare si Commedia Mundi al lui Florin Mihaescu, aparut la editura Razesul(!) Este o carte exhaustiva despre universul comediilor shakespearene, dar a caror prezentare nu are nimic de-a face cu o simpla analiza tematica sau de limbaj. Autorul, remarcabil shakespearolog, desi nu multi sunt cei care-l cunosc, nu vede in comedii ca si in tot teatrul lui Shakespeare doar motive pitoresti, drame psihologice rezolvate mai mult sau mai putin fericit, un feeric inocent sau o inclestare amarnica intre pasiuni. In viziunea sa acest teatru cripteaza adevaruri majore, care vorbesc despre trecerea de la epoca simbolurilor si a traditiei spre epoca modernitatii asa cum s-a infiripat inca din Renastere. Comediile sale nu ne fac sa radem prosteste, ci sunt fire din uriasa tesatura a Mayei, cosmosul in deplina sa expansiune care fremata si pe care doar ochiul lucid al hermeneutului il poate descifra. Sunt analizate aici toate comediile incepand cu Imblanzirea Scorpiei si sfarsind cu A douasprezecea noapte. Mai amintim din opera lui Florin Mihaescu, Shakespeare si teatrul initiatic, apoi comentariile la tragediile iubirii, ale iubirii si insingurarii. In sinteza avem de-a face cu o remarcabila contributie romaneasca la coplesitoarea arhitectura a shakespearologiei, care de mai bine de patru secole nu inceteaza sa ne uimeasca prin amploare si diversitate. Shakespeare si Commedia Mundi este un giuvaer in mijlocul acestei uriase productii.
