Se implinesc o suta de ani de cand, in intreaga tara se sarbatoreau 40 de ani de domnie ai Regelui Carol I. Un secol de istorie moderna, cu impliniri majore pentru Romania, dar si cu tragica perioada ai celor 45 de ani de dictatura comunista. Propunem, in randurile care urmeaza, o succinta trecere in revista a evenimentelor care s-au petrecut intre anii 1906 si 2006, oprindu-ne in deosebi asupra perioadei de dupa 1989 si incercand sa privim spre viitorul ce trebuie sa-l faurim tarii.
1906: 40 de ani de domnie glorioasa
Sarbatorirea celor patru decenii care se implineau de la venirea in tara, la 10 mai 1866, a celui care a pus bazele Romaniei moderne a fost marcata de importante festivitati, printre care si o mare expozitie comemorativa.
Carol de Hohenzolern, membru al stralucitei familii imperiale germane, a devenit unul dintre cei mai mari romani ai tuturor timpurilor, sub inteleapta sa conducere, tara noastra obtinand realizari remarcabile in toate domeniile. Razboiul impotriva turcilor la 1877, care a culminat cu o stralucita victorie romaneasca si cu independenta tarii, proclamarea Regatului la 1881, profundele reforme institutionale, economice, politice si culturale au transformat Romania dintr-o tara inca medievala la 1866, intr-una pe cale de modernizare la 1906. In acel an, tara noastra devenise un pilon de stabilitate regionala, intre cele trei mari imperii (Rusia tarista, Austro-Ungaria si Imperiul Otoman) care-si disputau, de secole, influenta in zona. Pe plan intern, in ciuda sechelelor lasate de veacurile de subjugare si inapoiere, Romania facea pasi importanti pe calea civilizatiei si progresului.
1907-1916
Nefericitul an 1907, cu tragica sa rascoala taraneasca, a reprezentat un moment de cumpana pentru tara.
Exista opinii, bazate pe documente de arhiva, conform caruia rascoala a fost provocata de cancelariile marilor puteri vecine care, in primavara anului 1907, au instigat pe unii arendasi ai mosiilor boieresti sa intarzie repartizarea pamantului catre tarani care-l lucrau „in parte”. Strigatul de justificata revolta al taranilor („Noi vrem pamant!”) nu insemna, la inceputul rascoalei, ca ei urmareau deposedarea mosierilor ci, ca vor sa primeasca pamantul la timp, ca in fiecare primavara, pentru a-l munci. O dovada a acestui fapt o reprezinta cum s-au petrecut lucrurile in judetul Dorohoi, in satul Flamanzi, unde a inceput rascoala. Acolo, Mochi Fischer, care avea in arenda peste o suta de mosii, a intarziat cu o luna repartizarea pamantului pentru tarani. In acelasi timp, la numai 20 de kilometri de Flamanzi, pe mosia bunicului meu Gheorghe Stroici isi gospodarea singur cele 2000 de hectare ale mosiei, in perfecta intelegere cu taranii, in timp ce la Flamanzi, arendasul venetic era interesat doar de castig si a putut fi cumparat de mari bancheri straini. De ce financiarii straini voiau tulburari in Romania? Pentru a destabiliza tara, care incepuse sa indispuna cancelariile imperiale, prin consolidarea puterii si prestigiului sau in zona.
Impotriva vointei Regelui Carol, care era adeptul unei solutii moderne a problemei taranesti, guvernantii de atunci au inabusit in sange rascoala, provocand o dureroasa rana in trupul si sufletul tarii. A fost nevoie, din nou, de autoritatea si intelepciunea Regelui pentru a opri represiunile si pentru a impiedica intrarea in tara a trupelor austriece, care intentionau sa „pacifice” tara.
Ranile rascoalei din 1907 s-au vindecat greu, dar s-au vindecat si Romania si-a continuat progresul, consolidandu-si pozitia internationala prin rolul de arbitru al razboaielor balcanice din 1913.
Marea Unire
In anii care au urmat nori negri s-au adunat pe cerul Europei, aducand, in vara anului 1914, inceperea primului razboi mondial. Neutra in primii doi ani ai razboiului, Romania s-a alaturat, in august 1916, puterilor Antantei, declarand razboi Austro-Ungariei si celorlalte puteri central-europene. Dupa un inceput vijelios, cand armata romana a patruns adanc in Transilvania, au urmat un sir de infrangeri tragice iar trupele germane si austriece au ocupat Bucurestiul impunand Romaniei inrobitoarea pace de la Buftea. Regele Ferdinand, Regina Maria si Parlamentul s-au refugiat la Iasi in timp ce armata romana a rezistat eroic incercarilor germane de a ocupa si Moldova.
Prabusirea trupelor germane pe frontul din Franta a dat posibilitate Romaniei sa denunte pacea de la Buftea si sa treaca din nou la ofensiva pentru cucerirea Ardealului.
In Aprilie 1918, Basarabia s-a desprins de Rusia care o anexase prin forta la 1812 si s-a unit cu tara. La sfarsitul anului 1918 au urmat Bucovina si Transilvania si astfel a luat nastere Romania Mare Ð visul de veacuri al tuturor romanilor.
Pe fondul destramarii celor trei mari imperii (Austro-Ungaria, Rusia tarista si Imperiul Otoman), pacea de la Trianon a consfintit granitele Romaniei Mari devenita a saptea tara europeana ca marime a suprafetei.
1919-1938
A urmat perioada cea mai prospera din istoria moderna a tarii. Desi secole de inapoiere precum si ranile razboiului lasasera urme adanci, treptat Romania a devenit un stat european in plina dezvoltare economica, culturala, sociala si politica, fiind respectata de vecini si de marile puteri. Tensiunile interne datorita unor erori de guvernare precum si actiunilor nefaste ale organizatiilor de de extrema stanga si extrema dreapta instigate din exteriorul tarii, nu au putut opri progresul tarii care atingea, la finele anului 1938, o culme a dezvoltarii sale de ansamblu.
Romania-victima a pactului Molotov-Ribentrop
Abandonata de tarile occidentale prietene, tara noastra a devenit in vara anului 1940, victima intelegerii criminale dintre Uniunea Sovietica si Germania hitlerista, fiind silita sa cedeze rusilor Basarabia, Bucovina si tinutul Hertei, apoi Ardealul de Nord Ð Ungariei iar cadrilaterul Ð Bulgariei.
Regele Carol II a abdicat iar puterea a fost preluata in mod dictatorial de Miscarea Legionara si Maresalul Antonescu. Guvernarea lor comuna nu a durat decat cateva luni, legionarii declansand in ianuarie 1941 o rebeliune cu scopul de a castiga puterea totala. Cu ajutorul armatei, generalul Antonescu a inabusit rebeliunea, instaland un regim militar autoritar.
Alaturandu-se Germaniei naziste in razboiul inceput, in vara anului 1941, impotriva URSS, cu obiectivul initial de a recuceri Basarabia furata de rusi in 1940, Antonescu a impins treptat tara intr-un razboi fara speranta impotriva formidabilei coalitii antihitleriste condusa de Statele Unite. Razboiul pe frontul de Est, de la Nistru pana la Stalingrad, a costat viata a sute de mii de romani. Infrangerea a inceput sa se profileze in februarie 1943, dupa dezastrul de la Stalingrad si a inceput o indelungata retragere prin stepele Rusiei. In vara anului 1944 frontul de Sud ajunsese la Iasi si parea stabilizat dar, aviatia americana provoca pierderi imense bombardand intreaga Germanie precum si Bucurestiul, Ploiestiul si alte orase strategice din Romania. Dupa cum se stie, la 23 august 1944 a avut loc o lovitura de stat condusa de Regele Mihai, Romania incheind armistitiu cu URSS si, apoi intorcand armele impotriva Germaniei hitleriste. Trupele romane au luptat pe frontul de Vest in ultimele luni ale razboiului, ajungand cu pretul unor noi grele pierderi omenesti, pana in Tatra. Aceste sacrificii nu au fost recunoscute de Aliati si, desi ca numar de ostasi angrenati in luptele impotriva Germaniei Romania a reprezentat a patra putere beligeranta, la Conferinta de Pace de la Paris (1946) nu i s-a acordat statutul corespunzator. Sacrificii inutile pe ambele fronturi, asta a fost soarta noastra! In perioada cand luptam alaturi de trupele sovietice, acestea stationau in Romania jefuind literalmente tara. Incepea cea mai neagra perioada din istoria noastra moderna.
Genocidul comunist in Romania
La 6 Martie 1945, Andrei Visinski, ambasadorul sovietic la Bucuresti, a impus Regelui, batand cu pumnul in masa, instalarea guvernului comunist Petru Groza. Anii 1945-1989 au insemnat pentru Romania o lunga perioada de jaf, teroare si saracie: un cumplit regres fata de stadiul de dezvoltare la care ajunsese tara in anul 1938. Crima impotriva fondului biologic al natiunii, dezastrul economic, degradarea invatamantului, stiintei si culturii, persecutiile religioase, dezastrul moral si cel ecologic, teroarea generalizata cu aruncarea in temnita si/sau lichidarea fizica a sute de mii de patrioti reprezinta componentele genocidului comunist din Romania. Am rescris pe larg aceste tragice fapte in lucrarile, publicate intre anii 1990-2006, consacrate crimelor comunismului in tara noastra si nu ma voi opri pe larg asupra lor in randurile de fata. Trebuie insa sa arat ca aproape tot ce a realizat poporul roman sub domniile regilor Carol I si Ferdinand, ajutati de mari oameni de stiinta si cultura, a fost distrus in mod criminal de ocupantii sovietici si complicii lor autohtoni. La sfarsitul deceniului 9, Romania ajunsese o tara condusa aberant de un dictator paranoic cu concursul nomenclaturii comunisto-securiste, cu economia, cultura si moravurile intr-o stare de plans.
Decembrie 1989 si anii post revolutionari
Prabusirea blocului sovietic in ultimele luni ale anului 1989 a dus si in Romania la inlaturarea dictaturii ceausiste in urma Revolutiei din decembrie 1989. Evenimentele de atunci si cele care au urmat in anii 1990-2006 au fost complexe, parerile istoricilor si analistilor fiind foarte controversate privind evolutia societatii romanesti in ultimii 17 ani.
In randurile urmatoare voi infatisa cateva opinii personale asupra acestei perioade, in contextul dramaticelor transformari care au avut si au loc la nivel global.
In decembrie 1989 in Romania a avut loc incontestabil o revolutie. Formidabilele miscari populare incepute la Timisoara si continuate la Arad, Cluj, Sibiu, Brasov si alte orase din tara pentru a culmina cu sutele de mii de oameni care, in Bucuresti, l-au alungat pe Ceausescu la 22 decembrie, au reprezentat una dintre cele mai radicale revolutii anticomuniste din toate tarile est-europene. Imediat dupa fuga lui Ceausescu, un grup de complotisti proveniti din randurile nomenclaturii de rangul 2, ale securitatii si armatei, au deturnat revolutia, ducand la evenimentele pe care le-am trait in ultimele zile ale anului 1989 si apoi, in anii imediat urmatori. Lovitura lor de stat, caci despre asta a fost vorba, s-a soldat cu cei peste 1000 de morti, vinovatii acestui genocid nefiind nici in prezent judecati si condamnati penal.
Avand in mana armata, securitatea precum si aparatul de partid reconvertit in FSN, controland aproape integral mediile de informare, Iliescu, Brucan, Roman, Voican, Stanculescu, Chitac si complicii lor au impus Romania pe calea „democratiei originale”, cu consecinte dezastroase pentru tara, care s-au concretizat in intarzierea cu 10-15 ani a desprinderii de sechelele sistemului comunist.
Nu voi enumera toate actiunile criminale ale capeteniilor feseniste, amintind doar tragicele evenimente de la Targu Mures in primavara lui 1990, fraudarea alegerilor din anul 1990, mineriadele (in principal cea din 13-15 iunie 1990), tratatul incheiat de Ion Iliescu cu Gorbaciov, ratarea unirii Basarabiei cu Romania, in contextul extrem de favorabil al marelui elan patriotic din stanga Prutului si al dezmembrarii Uniunii Sovietice, sustinerea materiala si morala a regimului comunist al lui Milosevici, persecutarea membrilor opozitiei democratice si a ziaristilor independenti mergand pana la devastarea unor sedii si locuinte (sediul PNT in iunie 1990, locuinta lui Ion Ratiu), terorizarea prin amenintari si schingiuire in plina strada a opozantilor incomozi (Banu Radulescu, Petru Cretia, Octavian Radulescu) etc, etc.
Infiltrarea cu „cartite” a opozitiei democratice, care se refacea dupa 45 de ani de teroare, a fost organizata cu mare grija de liderii criptocomunisti, avand efecte profund nefaste in viata publica din anii care au urmat.
Dupa ce au neutralizat miscarile anticomuniste de masa (Piata Universitatii, aprilie Ð iunie 1990) si au instalat un guvern „legal” rezultat din alegerile frauduloase din mai 1990, criptocomunistii au trecut la o noua faza: obtinerea controlului asupra economiei nationale. Au aparut veritabile mafii care au pus treptat mana pe toata avutia nationala – mafia flotei (a treia flota comerciala din Europa la sfarsitul anului 1989), cea a petrolului, a marilor intreprinderi industriale, a padurilor, a conturilor de milioane de dolari apartinand securitatii si familiei Ceausescu, mafia telecomunicatiilor, cea a jocurilor piramidale si fondurilor mobiliare, mafiile bancare, ale fotbalului, turismului, terenurilor agricole etc. La toate acestea, curand s-au adaugat industria prostitutiei, a jocurilor de noroc si drogurilor.
Indivizi certati cu legea inca dinainte de 1990, alaturi de securisti care au lucrat in comertul exterior unde au furat pe rupte precum si de fosti activisti de partid au devenit peste noapte multimilionari, jefuind fara mila tot ce era de jefuit. Multi dintre acestia au intrat in politica, de preferinta in PSD si PRM dar neocolind nici alte partide, devenind parlamentari, ministri sau proprietari ai celor mai mari companii particulare din tara. Asfel s-a nascut o noua clasa de privilegiati, mostenitori ai vechii nomenclaturi securisto-comuniste, confirmand tezele lui Milovan Djilas conform carora orice revolutie reprezinta o schimbare de privilegii.
Alternantele la guvernarea FSN-PSD, reprezentate de Conventia Democrata (1997-2000) si de Alianta „Dreptate si Adevar” care a preluat puterea la sfarsitul anului 2004, nu au modificat mare lucru din starea economica, sociala, politica si morala a natiunii noastre.
Si totusi, in cei 17 ani scursi de la Revolutie, s-a schimbat ceva…
Mai mult de doua milioane de romani lucreaza in Occident cu forme legale sau la negru, trimitand acasa bani estimati la peste 3 milioane de euro anual.
S-a construit si se construieste mult, in mediu rural si urban, numeroase sate din Ardeal si din alte zone ale tarii, incepand sa semene cu cele din apusul Europei.
Libertatea cuvantului si a presei a devenit o realitate in ultimii ani dar, din pacate, majoritatea posturilor de radio si TV precum si a publicatiilor sunt controlate de personaje dubioase avand legatura cu mafiile politico-economice. Rezulta o dramatica manipulare a opiniei publice care are dificultati majore sa discearna problemele reale ale tarii.
Un element pozitiv de mare importanta il constituie desigur incetarea persecutiilor religioase si a propagandei ateiste care au otravit viata noastra timp de 45 de ani. Biserica este la mare cinste in constiinta romanilor care sunt dispusi sa ierte greselile prezente si trecute ale unor preoti si multi ierarhi, inclusiv compromisurile facute cu puterea comunista. In spiritul invataturilor Mantuitorului, ar trebui insa ca cei care au gresit sa-si ceara iertare…
Pe plan extern, Romania a facut un progres spectaculos in ultimii zece ani, revenind, dupa mai bine de sase decenii in familia natiunilor si aliantelor occidentale.
Aderarea la NATO in anul 2000 si iminenta intrare in Uniunea Europeana reprezinta probabil cele mai mari realizari ale Romaniei dupa Revolutia din 1989.
Aceste evenimente efectiv epocale pentru tara noastra, reprezinta expresia vointei Romaniei „profunde” care, cu toata teroarea, jaful si manipularea constiintelor din perioada comunista, a ramas o tara cu vocatie europeana si prooccidentala. Si mai reprezinta efectul pe termen lung al luptei si sacrificiilor sutelor de mii de romani care, cu arma in mana in luptele din munti sau prin alte modalitati de rezistenta, s-au opus comunismului.
Avand in vedere noua pozitie internationala a Romaniei, trebuie sa ne straduim ca aceasta sa influenteze pozitiv viata natiunii, altfel totul va ramane la nivelul formal al tratatelor-petice de hartie si al declaratiilor solemne lansate de politicienii autohtoni si straini.
Contextul international actual
Incontestabil ca situatia interna depinde in mare masura de situatia internationala care este mai complexa si mai periculoasa decat oricand. Evenimentele din ultimele decenii par a confirma Teoria Jocurilor Strategice care stabileste ca in cazul unei competitii cu mai multi de doi „jucatori”, este inevitabila formarea coalitiilor ce grupeaza jucatorii in doua si numai doua mari grupe antagoniste. In termenii politicii internationale, statele tind sa nu se angazeje in lupte pe mai multe fronturi independente intre ele. Coalitiile care au existat in cel de al doilea razboi mondial confirma justetea acestei teorii: cu unele exceptii, toate statele participante la conflagratia mondiala s-au grupat in cele doua mari aliante Ð pe de o parte Statele Unite si aliatii lor, pe de alta parte – Germania cu tarile ce erau aliate sau satelite. In ceea ceÐi priveste pe „neutri”, prin actiunile lor, faceau – deliberat sau nu – jocul uneia dintre marile aliante, putand, ce e drept, schimba orientarea din cand in cand. Mecanismul aliantelor si schimbarii „polilor” la nivel planetar a fost admirabil ilustrat de George Orwell in romanul sau „1984”.
Cei doi principali „poli” ai jocului politic international sunt, in momentul de fata, pe de o parte Statele Unite si aliatii sai, iar pe de alta parte terorismul international avand ca varf de lance integrismul islamic. Rusia si China, doua dintre marile puteri care nu si-au definit explicit pozitia in favoarea unuia dintre cei doi poli, prin actiunile lor politico-economice subterane sunt impotriva SUA, deci in coalitie camuflata cu terorismul international. Franta, Germania si celelalte tari care nu sprijina total Statele Unite se situeaza intr-o pozitie dramatica: prin traditia si cultura occidentala precum si prin religia dominant crestina ar trebui sa fie aliati firesti ai SUA asa cum este Marea Britanie. Ezitarile lor, inspirate in principal de Franta care nu poate abandona absurda politica gaullista de sabotare politica a SUA, le determina sa faca, in mare masura, jocul polului terorist. Acest lucru s-a observat cu prilejul razboiului din Irak si se observa acum in politica sinucigasa de toleranta fata de amenintarea atomica a Iranului. Sfidatoarea, chiar daca nu inca operationala, explozia nucleara din Coreea de Nord confirma cum se poate sustine un pol practic inamic, printr-o politica ezitanta Ð fara orizont realist.
Prezentul si viitorul tarii
Realizarile remarcabile ale Romaniei pe plan extern, constand in aderarea la NATO si intrarea in UE, sunt umbrite de neimplinirile din viata interna. Desi cifrele oficiale arata o importanta crestere a PIB, nivelul de trai ramane extrem de scazut pentru marea majoritate a populatiei, in special locuitorii de la sate, mici slujbasi si pensionari. Raportul dintre puterea medie de cumparare a romanilor si cea a cetatenilor tarilor occidentale oscileaza intre 1/5 si 1/10, ceea ce explica tendinta de emigrare masiva in special a populatiei tinere si a celor cu studii superioare.
Coalitia D.A. care a preluat guvernarea la finele anului 2004 cu lozinca „Sa traiti bine!” s-a confruntat in 2005 cu inundatii catastrofale care s-au adaugat la dificultatile mostenite de la guvernarea PSD. In ansamblu, rezultatele obtinute in economie, invatamant, stiinta, sanatate, justitie, sunt sub asteptari si in special sub nivelul promisiunilor din campania electorala. S-au facut totusi unele eforturi pentru asanarea vietii economico-sociale si morale, dintre care trebuie sa notam inceperea aplicarii legii desconspirarii fostei securitati (Lege initiata cu 8 ani in urma de Constantin Ticu Dumitrescu, presedintele Asociatiei Fostilor Detinuti Politici) precum si intensificarea luptei impotriva marii coruptii.
Rezultatele, mediocre in ansamblu, se datoresc in primul rand neintelegerilor dintre cei doi principali exponenti ai puterii executive: presedintele Traian Basescu si primul ministru Calin Popescu Tariceanu. Conflictul dintre ei a inceput pe la jumatatea anului 2005 si a degenerat intr-o lupta absurda cu accente de dusmanie personala. Anagajati in aceasta lupta care le absoarbe ambilor oameni politici aproape integral capacitatile de conducatori (care sunt reale), ei comit, amandoi greseli dupa greseli care se repercuteaza in efectele generale ale guvernarii.
Voi cita doar cate una dintre multe erori facute de cei doi „competitori”, orbiti de furia luptei. In luna august, primul ministru, fara a se consulta cu presedintele si cu alti factori abilitati, a lansat ideea retragerii trupelor romane din Irak, propunand chiar un referendum in acest sens. Aceasta actiune a surprins neplacut aliatii de coalitie, in special pe cei care duc greul campaniei din Irak: americanii si britanicii, dand apa la moara polului terorist la care ne-am referit mai sus si subrezind credibilitatea Romaniei.
In ceea ce priveste miscarile adesea surprinzatoare pe care le face presedintele Basescu pentru a marca noi puncte impotriva lui Tariceanu, vom aminti ca, in luna septembrie, spre surprinderea generala, inclusiv a conducerii PSD, el a propus pentru postul de director al SRI pe George Cristian Maior senator social-democrat. Dupa cum se stie propunerea a fost acceptata de Parlament, parlamentarii PD votand in favoarea ei alaturi de cei a PSD si de unii membrii ai PC, UDMR si PRM. Investirea lui Maior, intr-unul din cele mai importante posturi ale puterii, a anulat pur si simplu discursul anticomunist si antipesedist cu care a castigat Basescu o parte din electorat. Aceasta numire inseamna desfiintarea de facto a colaborarii dintre PD si PNL, principalele formatii care sustin actualul guvern. Ea prefigureaza o viitoare alianta dintre PD si PSD deci, practic, o refacere a FSN-ului lui Iliescu, Roman, Brucan (si Basescu). Consecintele interne ale acestei mutari din esicherul politic intern vor fi devastatoare. Lupta impotriva coruptiei va fi din nou diminuata, daca nu anulata datorita clientelismului politic de care nu va putea scapa SRI-ul condus de Maior. Legaturile oculte pe care le-a avut tot timpul SRI cu mafia securisto-nomenclaturista vor fi transformate iar despartirea de trecutul comunist va fi blocata pentru totdeauna.
Iata ce inseamna rivalitatea Basescu-Tariceanu si consecintele ei pentru tara. Poate, in al doisprezecelea ceas, „mintea romanului de pe urma” ii va determina pe cei doi lideri sa puna capat unei competitii iresponsabile. Mai este inca timp sa o faca.
Problema despartirii de comunism are si o alta componenta extrem de importanta: activitatea CNSAS si problema „dosariadei” din ultimele luni. Institutia avand ca vocatie desconspirarea securitatii nu a facut aproape nimic in acest sens in anii cat l-a avut presedinte pe Onisoru. S-a pretextat ca peste un milion de dosare se aflau in custodia SRI, CNSAS-ul neavand acces la ele (dar nici n-a facut mare lucru ca sa le obtina!). De abia in a doua parte a anului 2005, sub presiunea societatii civile, presedintele Basescu a dispus predarea tuturor dosarelor la CNSAS. Apoi s-a investit un alt colectiv de conducere din care face parte si Constantin Ticu Dumitrescu. Cu toate eforturile acestuia de a imprima o noua linie institutiei, el s-a lovit de balbaiala penibila (poate deliberata) a unora dintre membrii, care au impins din nou spre derizoriu activitatea CNSAS.
Totusi, chiar in aceste conditii nefericite, au inceput sa apara dezvaluiri oficiale privind activitatea de politie politica a unor „personalitati” politice cum ar fi: Dan Voiculescu si Mona Musca, dar, despre miile de securisti tortionari care au urmarit, arestat, anchetat, torturat sau chiar ucis multi patrioti romani ce se opuneau regimului de teroare comunista, nici o dezvaluire cu exceptia generalului-tortionar Plesita.
Ani irositi, bani cheltuiti pentru a desconspira cativa mizerabili turnatori. Desigur e bine ca „Felix” si „Dana” au fost desconspirati dar efectele sunt practic nule. Felix este in continuare presedinte de partid si trage sfori in guvern si parlament iar Dana, cu o nemaipomenita impertinenta nu recunoaste nimic si ramane in topul increderii pe care o manifesta populatia fata de oamenii politici. In schimb, „analistii” dau adevarate spectacole televizate sau scriu nenumarate pagini, fericiti parca de ocazia ce li se ofera sa se remarce. Putini dintre ei au insa acoperirea morala si inteligenta de a pune punctul pe i intr-una din cele mai dramatice probleme a renasterii morale romanesti.
Ca fost detinut politic care a trecut prin infernurile de la Jilava, Pitesti si Canal imi asum raspunderea de a formula succint ideile care mi se par fundamentale in aceasta problema.
Fostii ofiteri de securitate sau activistii de partid care au torturat si/sau ucis trebuie imediat desconspirati si deferiti justitiei. Aceasta constituie prioritatea zero a CNSAS;
Ceilalti securisti sau activisti, care au avut functii prin care contribuiau la efectuarea politiei politice, trebuie si ei cat mai repede desconspirati si, daca faptele lor nu cad sub incidenta legii, sa fie obligati sa se retraga definitiv din viata publica;
Turnatorii trebuie, la randul lor, desconspirati si obligati sa se retraga din viata publica;
Legislatia existenta trebuie urgent adaptata conform celor trei puncte enumerate mai sus.
In privinta analizei, comentariilor si propunerilor privind problemele pe care le ridica desconspirarea crimelor securitatii, cei mai indreptatiti sa le faca sunt fostii detinuti politici si urmasii acestora. Ii invit pe aceasta cale sa-si exprime cu curaj opiniile chiar daca nu au indemanarea verbala a celor ce ne dau in prezent lectii fara a avea acoperire morala. Comisia Tismaneanu reprezinta o alta parghie a desprinderii de comunism.
Infiintata in primavara acestui an din dispozitia presedintelui Traian Basescu care a fost obligat sa tina seama de cererile societatii civile, Comisia are sarcina de a redacta un text de cateva zeci de pagini, pe baza caruia Presedintele, Parlamentul si Guvernul sa recunoasca crimele comunismului din anii 1945-1989, cerand totodata iertare poporului roman pentru suferintele indurate. Pentru elaborarea textului, au lucrat numerosi experti, printre care, din partea AFDRP ma numar si subsemnatul.
In ciuda contestatiilor privind legitimitatea acestor comisii, imi exprim convingerea ca buna credinta si competenta vor prevala asupra tuturor posibilelor reticente si presiuni care s-ar putea face asupra celor ce elaboreaza textul si-l garanteaza. Importanta unui text onest si valoros este exceptionala avand in vedere evenimentul istoric pe care speram sa-l declanseze pana la sfarsitul anului: condamnarea comunismului din si in Romania.
*
* *
1906-2006: o suta de ani de istorie a tarii noastre, cu impliniri, victorii, infrangeri si greseli, dar mai ales cu imense suferinte. Sa invatam din toate acestea, sa reinviem ce a fost bun si frumos, sa nu repetam ce-a fost rau si urat si, cu ajutorul Domnului sa reconstruim Romania.
Politicienii sa reflecteze ce au de facut pentru binele tarii si sa lase la o parte
capatuiala si orgoliile desarte. Daca erorile si comportamentul nedemn al clasei politice vor continua, poporul roman si-ar putea aduce aminte ca, in decembrie 1989, a maturat in cateva zile cel mai represiv regim din toata Europa.
*) Bibliografie
Gheorghe Boldur-Latescu: „Genocidul comunist in Romania”, vol. I-1992, vol. II.- 1994, vol.III-1998, vol. IV-2003, (in colaborare cu Filip Lucian Iorga), Ed. Albatros, Bucuresti.
Gheorghe Boldur-Latescu: „The Communist Genocide of Romania”, Ed. Nova Science Published inc., New York, 2004.
