Vestigii precrestine intr-o lume crestina
Chiar daca mai e o saptamana pana la sarbatoarea Sf. Dumitru, traditiile inspirate de aceasta incep cu cateva zile inainte. In ortodoxie, Sfantul Mare Mucenic Dimitrie, Izvoratorul de mir, a fost fiul unui inalt dregator crestin al Salonicului. Botezat si crescut in spiritul Sfintei Scripturi, dupa moartea parintilor, a condus cu vrednicie cetatea, convertindu-i pe multi la noul rit. Auzind aceasta, imparatul de atunci a pus ca Dimitrie sa fie intemnitat. In inchisoare, a venit la el un gladiator, Nestor, proaspat crestinat, cerandu-i binecuvantarea pentru lupta pe care urma s-o poarte cu vandalul Lie, vestit pentru puterea lui. Dimitrie i-a facut semnul crucii pe frunte, iar Nestor si-a rapus vrajmasul. Indata, Dimitrie a fost strapuns cu sabia, iar lui Nestor i s-a taiat capul, amandoi primind moarte muceniceasca. Peste ani dupa ce i s-au aflat moastele din acestea a izvorat mir bine mirositor care a vindecat multi suferinzi. Moastele se afla acum la Salonic.
Ziceau vechii greci ca, in vreme ce culegea flori pe plaiul Nysei, Persephone, fiica zeitei Demeter, a fost rapita de Hades, zeul Infernului. Noua zile a cautat-o Demeter pe fiica ei, fara ca, in acest timp, sa guste ambrozie. Intr-un tarziu, zeul Helios i-a spus adevarul, si anume ca Zeus a hotarat in taina sa-i casatoreasca pe Hades cu Persephone. Coplesita de durere, Demeter nu s-a mai intors in Olymp. Luand infatisarea unei babe, ea a plecat la Eleusis si s-a asezat langa Fantana Fecioarelor. Fetele regelui Celeos au gasit-o si au intrat in vorba cu ea. Demeter le-a spus ca se numeste Doso si ca a scapat cu greu din mainile unor talhari. Ea a acceptat propunerea de a fi doica ultimului nascut al reginei Metaneira. La palat, a ramas multa vreme tacuta. Imbiata cu o cupa de vin, ea a refuzat, cerand in schimb cyceon, un amestec din boabe de orz, apa si busuiocul cerbilor. Demeter nu l-a alaptat pe Demophon, fiul Metaneirei, ci il freca cu ambrozie si noaptea il ascundea ca pe un taciune in foc. Pruncul semana din ce in ce mai mult cu un zeu. Demeter vroind sa-l faca nemuritor si vesnic tanar. Intr-o noapte, Demeter a fost surprinsa de Metaneira cand il prefacea pe Demophon in taciune si il arunca in foc. Aceasta a scos un tipat si, din aceasta pricina, Demophon nu mai obtinea nemurirea. Atunci, Demeter s-a prefacut in zeita, in toata stralucirea ei, si a cerut sa i se inalte un mare templu, cu un altar dedesubt, in care ea insasi sa ii invete ritualurile pe oameni. Apoi a parasit palatul. Dupa construirea templului, Demeter s-a retras inauntru, mistuita de dorul fiicei sale, si o cumplita seceta a inceput a parjoli pamantul. Zeus a trimis numerosi soli pentru a o face pe zeita sa se reintoarca in Olymp, dar ea i-a raspuns ca nu va pune piciorul pe muntele sfant si nu va lasa sa creasca nimic pe pamant, cata vreme Persephone este in Infern. La porunca lui Zeus, Hades a cedat si s-a supus. El a reusit sa-i vare Persephonei o samanta de rodie in gat, si a fortat-o s-o inghita. Acest fapt va determina reintorcerea Persephonei in Infern timp de patru luni pe an, alaturi de sotul ei, Hades. Regasindu-si fiica, Demeter se intoarce in Olymp, iar pamantul se umple iar de verdeata. Dar, inainte de a se intoarce in Paradis, Demeter isi dezvaluie ritualurile si le incredinteaza misterele unor alesi. Bastinasii din Eleusis erau traci; primul sanctuar, alcatuit din doua coloane interioare ce sprijineau acoperisul, a fost ridicat in veacul al XV-lea i.Chr., cand au fost inaugurate si Misterele.
Cavalerii Danubieni
Pe toata aria tracica, indeosebi de-a lungul Dunarii, apar nenumarate imagini cu doi tineri calareti, pe care istoricii i-au numit "Cavalerii Danubieni". Acestia sunt Gemenii Divini, numiti de traci si de greci Apollon si Artemis, iar de romani – Phoebus si Diana. In inscriptiile tracice, zeul este supranumit De Metre, iar zeita De Meter. Prima denumire poate fi tradusa prin "Cel care da forta; Cel care intremeaza" (cf. lat. motor "care pune in miscare"; medeor "a vindeca, a lecui, a remedia, a veni in ajutor"; rom. modru "chip; putinta"; Motru). A doua denumire se poate talmaci prin "Care imparte; Desparte; Masoara" (cf. lat. metor "a masura; a strabate; a delimita; a trasa hotarele; a imparti in loturi, a imparti pamantul spre a-l distribui colonilor". Este limpede ca zeita Demeter, din veacurile VIII-VII i. Chr., a fost confundata uneori cu cea a Misterelor Eleusine. Cert e ca si cea de mai tarziu a fost numita Intemeietoare de Legi, Maica Graului, Demeter cea Neagra (a pamantului rodnic), Cea cu Snopi de Grau etc. La Eleusis, zeita era considerata cea care daruia oamenilor toate binefacerile agriculturii, dat si tot ceea ce implica statornicirea omului intr-o viata civilizata. Dintre plante, erau puse in relatie cultuala cu Demeter graul si in genere cerealele, ca si toate soiurile de fructe, indeosebi macul si rodia, precum si cosul mistic cu flori, iar dintre animale, vaca si porcul; ii mai erau consacrate, ca plante sfinte, mirtul, asfodelul si narcisa. Cele mai importante serbari de cult ale ei erau Tesmophoria, organizate intre 11 si 13 Pyanepsion, corespunzand lunii noiembrie, cand incolteste si graul de toamna. De la supranumele "Cea care imparte; desparte" al zeitei trace De Meter, romanii au sarbatoarea populara "Ravasitul Oilor", care desparte cele doua anotimpuri pastorale, primul tinand de la Sfantul Gheorghe la Sfantul Dumitru. De la celalat geaman ceresc, De Metre, care nu are cu Sfantul Dumitru crestin decat o legatura onomastica, sarbatoarea este in principal ciobaneasca, deoarece despre Apollon-Phoebus se spunea ca in adolescenta fusese pastor la oi.
Ziua Soroacelor
Sarbatorii crestine a Sfantului Dimitrie ii corespunde in calendarul popular cea a lui SaMedru, zisa si Ziua Soroacelor. Despre patronul acestei zile, romanii spun ca este al patrulea sfant facut de Dumnezeu. Tot despre el se spune ca "era un cioban ce-si avea turma in mijlocul unui codru mare. El nu mai stia ca mai sunt oameni. Cand se ruga lui Dumnezeu, se ducea la o cioata si, sarind de trei ori peste dansa, zicea: "Acestea sunt ale Tale, Doamne" si, mai sarind si a patra oara, zicea: "Asta e a mea, Doamne". Apoi se ducea dupa turma. Intr-o noapte a visat ca mai sunt si alti oameni ca dansul si dimineata a pornit ca sa vada si el pe ceilalti oameni". De Sfantul Dumitru, este Ziua Soroacelor pentru slujbe si felurite inchirieri, incheiate cu sase luni in urma, la Sangiorz. In ziua aceasta, se tunde coama cailor pana la trei ani, ca sa aiba par frumos. De Sfantul Dumitru, nu se piaptana, ca-i primejdios de lupi. Celui ce va pazi cu sfintenie aceasta sarbatoare ii vor fi ferite vitele de stricaciunea lupilor sau oamenii vor fi feriti de boli sau lovituri. Usturoiul, daca nu-l sameni pana la Sfantul Dumitru, sa nu-l mai sameni, ca poti sa ai vreo paguba; da de pui macar cateva fire in pamant, poti sa sameni si dupa Sfantul Dumitru. Usturoiul nu se pune dupa Samedru, ca nu cumva copiii sa moara. La Samedru cei morti, muroni, varcolaci, strigoni ies pe pamant, si-i prigonesc pe cei vii. Cum e in ziua de Samedru, asa va fi toata iarna. Daca la Samedru e vremea aspra, va fi iarna grea, iar altii zic ca de va fi la Samedru vremea buna, toamna va fi lunga si frumoasa.
Focul lui Samedru
De fapt, sarbatoarea Sfantului Dumitru incepe cu Focul lui Samedru, cand satenii aprind focuri mari si se aduna in jurul lor, sarbatorind sfarsitul anului agricol. Iata obiceiul stramosesc, asa cum a fost el pastrat: "Femeia sa fiarba de joi porumb rasnit in lapte si unt si sa imparta pasatul impreuna cu colacii de grau, pregatiti pentru Mosii de Toamna. Totodata, vineri, impreuna cu feciorul, pregateste Focul lui Samedru; taie un brad verde din padure si cladeste in jurul lui un rug de cetini uscate; adu paie si lemne destule, sa se faca flacara inalta si mult jar cu scantei. Petrece noaptea in jurul Focului lui Samedru, in joaca si chiuituri, sariti cu totii peste valvataie, apoi zdrobiti taciunii prin gradina si prin livada, pentru rod bogat in anul ce vine. Sarbatoreste-l bine, nu lucra deloc; incheie socotelile cu ciobanii care ti-au tinut oile peste vara, cinstindu-i dupa obiceiul Rascolului. Sambata, fiind Ziua Soroacelor, lichideaza toate celelalte invoieli si incheie altele, cu adalmasuri si veselie – arvuna te leaga, plata te scapa. Dar nu uita: cine-a luat pe datorie, plateste de doua ori". In afara propriilor informatii, de pe teren, am consultat mai multe lucrari, printre care: "Dictionar de mitologie generala" de Victor Kernbach, "Calendarele poporului roman" de Antoaneta Olteanu, precum si Arhiva Institutului de Etnografie si Folclor "Constantin Brailoiu". Obiceiurile legate de aceasta sarbatoare variaza dupa zona. Astfel, se spune ca, daca la Samedru e Luna Noua, iarna se incepe curand si se gata iute, iar daca e Luna Plina, iarna se incepe curand si se gata tarziu; va fi iarna grea. Unii ciobani pandesc toata noaptea unde dorm oile si, daca dimineata se va scula intai o oaie alba si va pleca in jos, la Miazazi, iarna va fi grea; daca se va scula o oaie neagra si va pleca in sus, adica la Miazanoapte, iarna va fi usoara.
Toate aceste vestigii arata ca o sarbatoare depaseste cadrul unei singure traditii si capata un caracter cosmic.
