Cartea cu acest titlu a Ruxandrei Cesereanu promite sa se bucure de mare succes nu fiindca ar fi unul din ele mai rafinate experimente literare ale ultimilor ani, dar comprima uluitor de multe fantasme erotice care nu au nimic banal ori vulgar si care vin in apropierea noastra cu gratie, ajutandu-ne sa iesim tocmai din banalitate si din prost gust atunci cand e vorba de ceea ce ne preocupa cel mai mult, erosul.
O coperta din pacate de-a dreptul pangaritoare – ca sa fim noi puritani – inveleste cartea scrisa parca in replica la "De ce iubim femeile". Autoarea marturiseste, aceasta este o carte despre barbati, despre lumea trupurilor si sufletelor noastre, despre gandurile, poftele si placerile, dar si frustrarile ori neplacerile lor…
Prima parte a cartii se numeste atingerea deoarece de la atingere pleaca totul. Cum atingi, cum esti atins. Cat de inocenta este atingerea sau cat de vinovata? Contactul tactil primordial… Atingerea cea mai importanta din viata oricui este cea dintai intrucat pe aceasta nu o mai uiti niciodata, probabil nici ultima atingere din viata cuiva nu este de lepadat, nici pe aceasta nu ai cum s-o uiti, macar pentru faptul ca mai apoi urmeaza doar moartea, nimic altceva…
Asa incepe o tulburatoare confesiune care treptat se desface in delta unei literaturi fara zagaz, literatura care inghite sau sublimeaza orice clipa de sinceritate si face din autoare prada ori victima propriului ei text. Ruxandra Cesereanu are stiinta propriilor senzatii pe care si le clasifica, le catalogheaza, le stocheaza in ordinatorul mintii si de unde le ia de cate ori are nevoie de ele. Paradoxal, dincolo de indrazneala ei se distinge totusi o pudoare de vestala straina noua. Omul prea si-a pierdut rusinea si si-a pierdut-o tocmai fiindca a pierdut notiunea trupului sau pe care il foloseste doar pentru satisfacerea unor simple necesitati. Ca femeie autentica, autoarea noastra isi insoteste fiecare senzatie cu o reflectie, cu o levitatie onirica, cu tot ceea ce face din propriul ei trup un submarin sau un dirijabil prin care exploreaza abisuri ori inaltimi, plonjand sau inaltandu-se cat mai jos sau cat mai sus, cunoscandu-se pe sine si cautand barbatul suprem. Portretele din a doua parte a cartii sunt o galerie de exponate masculine, fiecare cu savoarea lui si precizia lui, fiindca in ciuda acoladelor ei vibrante, Ruxandra Cesereanu este un scriitor in ultima instanta geometric, care nu-si ingaduie mai multa traire decat expresie si masoara gramajul stilistic al fiecarui cuvant. O comparam cu "De ce iubim femeile" Acolo mesajul era direct, aici placerea parca se amana de la pagina la pagina. E placerea Ruxandrei, a noastra, a tuturor celor care stam uimiti in fata acestei carti, ametitoare prin formele ei.
