Printre altele, pe 10 oct.1901. Tolstoi noteaza in Jurnal aceste cuvinte despre femei: Principala capacitate a femeilor e sa ghiceasca cui ce rol ii place si sa joace rolul care place. Citind aceasta insemnare, am zambit…Negresit, Tolstoi n-a scris aceste cuvinte ca un compliment la adresa Evelor – dimpotriva, ca pe o invinuire de falsitate, de "actorie pacalitoare". Si, totusi, eu citesc astazi aceasta fraza a lui Lev Nikolaevici, ca pe un compliment chiar gingas la adresa Evutelor. Poate pe atunci Evele aveau si acest talent, chiar daca era demn de a fi condamnat d.p.d.v. moral; in vremea noastra, Evutele nu mai au ca principala capacitate talentul de a ghici ce rol ii place cuiva si sa-l joace apoi cu farmecele lor; astazi Evele sunt prozaice, nu mai fac apel la "arta feminitatii", ci trec direct la treaba numai in sens pragmatic. Nu mai sunt lirice, nu mai pretuiesc, nu se mai lasa cucerite de un barbat de talent. Iata, tot dintr-un Jurnal, Meseria de a trai, Cesare Pavese spune ca e o parere prosteasca de a crede ca poti cuceri o femeie doar prin talentul pe care-l ai. O poti cuceri si in felul acesta – spune scriitorul italian – cand talentul apare ca un mijloc de a castiga putere, bogatie, consideratie – valori de pe urma carora femeia, lasandu-se cucerita, ar avea, in consecinta, si ea de castigat. Si ma gandeam…O, Lev Nikolaevici, ce bine ar fi ca si astazi, femeile sa-si creeze "roluri" pe care sa le joace cu farmec, cu fermitate gingasa in fata barbatilor! Din pacate, Evutele din zilele noastre sunt prozaice, pragmatice, incat nu le mai putem recita versurile poetului nostru: Atat de frageda, te-asemeni/Ca floarea alba de cires/ Si ca un inger dintre oameni/In calea vietii mele iesi.
