A iubit Republica franceza, dar a inteles necesitatea monarhiei constitutionale in Romania
Romanii au avut de-a lungul vremurilor importanti oameni politici si de stat care au stiu sa ctitoreasca in matca istoriei acestui neam pilonii trainici ai unui edificiu intern capabil sa-si asigure si in afara un prestigiu binemeritat conferit de o politica echilibrata, realista si conforma cu cerintele dezvoltarii comunitatii internationale. De la o varsta timpurie, Ion C. Bratianu a avut privilegiul de a lua un contact benefic cu realitatile vremii sale pe continentul european.
Avea numai 20 de ani cand pleaca in Franta pentru o specializare in domeniul matematicilor la Paris. Aici urmeaza cursurile scolii militare si isi descopera vocatia pentru studierea stiintelor exacte. La celebrul "College de France", Ion C. Bratianu audiaza cursurile unor remarcabili profesori ai timpului, naturi umane inzestrate cu o cultura solida si vasta, spirit enciclopedice: Jules Michelet, Edgar Quinet si Adam Mickiewicz.
Primul inaugurase in iulie 1838 un curs de istorie si morala care se va bucura de-a lungul anilor de un mare succes in randurile unui auditoriu foarte divers. O puternica influenta a exercitat Adam Mickiewicz asupra tinerilor romani; influenta sa era cu atat mai benefica si receptata de acestia intrucat conditiile istorice interne si externe ale polonezilor si romanilor aveau multe asemanari iar mobilurile aspiratiilor studentilor de diferite nationalitati se inscriau pe un fagas comun de gandire si simtire. Edgar Quinet, alt remarcabil profesor si publicist, expunea studentilor cunostinte despre revolutiile din Italia iar ideile generate de miscarile nationale si sociale din Peninsula au incoltit si in mintile auditoriului sau receptiv la curentul innoitor ce strabatea Europa si care incepea sa inlature treptat lumea feudala osificata, inlaturand-o si inlocuind-o cu alta, moderna si capitalista. Ion C. Bratianu si altii ca el s-a format in Franta la scoala ideilor republicane, a liberalismului, nationalismului si democratiei. Gandirea economico-sociala a lui Ion C. Bratianu a fost puternic influentata de Pierre Proudhomme ale carui teorii referitoare la mica proprietate si munca au gasit in mintea si in sufletul tanarului roman o puternica receptare. Devine in anii 1844-1845 membru al unei loji masonice. Ion C. Bratianu se dovedeste deosebit de receptiv in participarea sa la activitatile unor organizatii ca: "Societatea studentilor romani din Paris", si "Insocierea lazariana" care promovau teluri sociale si nationale si doreau statuarea unui invatamant romanesc in Muntenia si Moldova.
Ion C. Bratianu era unul din acei reprezentanti ai neamului sau care doreau un curs favorabil reformelor structurale in societatea romaneasca, modernizarea tarii si o renastere profunda a spiritului national. Evenimentele din februarie 1848 din Franta il gasesc in randurile revolutionarilor care s-au ridicat pentru rasturnarea regimului monarhic al lui Ludovic Filip. In acele zile incandescente il va cunoaste pe poetul si omul politic Alphonse de Lamartine si va fi cucerit de modul cum acesta evoluase de la o gandire si un comportament caracterizate prin legalism si reformism spre principii republicane si radicalism impinse pana la cote maxime care reclamau voltul universal si schimbari de natura sociala marcate prin profunzimea deciziilor. O atare gandire si orientare il vor influenta puternic pe Ion C. Bratianu in activitatea sa politica ulterioara proclamarii Republicii in Franta. El se va simti atasat acestei forme de guvernamant care il va urmari mental de-a lungul intregii vieti, dar a stiut sa aiba discernamantul necesar si o atitudine clara fata de necesitatea monarhiei constitutionale la romani, pentru interesul national al tarii, contributia sa la momentul oportun pentru aducerea in Romania a viitorului domnitor si rege, Carol si in continuare sustinerea acestuia la conducerea tarii fiind esentiala. In timpul Revolutiei romane de la 1848, Ion C. Bratianu a stiut sa asocieze dezideratele romanilor cu idealurile si telurile progresiste ale Occidentului. Astfel, la 20 iulie 1848, in Bucuresti, pe locul numit Campia Libertatii de pe Dealul Filaretului, Ion C. Bratianu adreseaza unei mari multimi adunate aici un vibrant mesaj din al carui cuprins rezulta printre altele ca tarile Europei: Franta, Italia, Anglia, Germania, Ungaria, ca si romanii banateni, transilvaneni si bucovineni vor sprijini cauza revolutiei de la noi.
Cele doua interventii straine, otomana si tarista duc insa la reprimarea revolutiei romane. Ion C. Bratianu si alti revolutionari vor lua calea unui exil lung si dureros, departe de cei dragi si apropiati. Aflat la Paris, Ion C. Bratianu va intocmi la sfarsitul lui octombrie 1848 un protest adresat sultanului, documentul respectiv condamnand energic interventia otomana in Principatele Romane si cu precadere tratamentul samavolnic al comandantului turc Fuad Efendi. In Franta, Ion C. Bratianu suporta cu greu povara exilului, dar ramanea un observator atent si lucid al evenimentelor din Principate, urmarind desfasurarea lor si incercand sa contribuie la identificarea unor solutii menite sa determine detensionarea anumitor stari de spirit incordate existente intre emigranti. si-a exprimat adeziunea in primavara anului 1849 pentru o colaborare intre conducatorii revolutiilor ungara si romana si s-a pronuntat categoric impotriva Conventiei de la Balta-Liman prin care se limita autonomia celor doua Principate. La Paris inceputul anului 1849 il gaseste pe Ion C. Bratianu printre semnatarii statutului societatii " Asociatia romana", care milita pentru " a pregati Romaniei un viitor fericit ", dupa cum scria Ion Ghica. La sfarsitul lui iulie 1850 Ion C. Bratianu sosea la Sibiu unde incepe sa desfasoare – sub acoperirea unui pasaport fals, alias numele unui negustor – o activitate revolutionara in sprijinul romanilor din Imperiul habsburgic dar si a celor din Principatele aflate vremelnic sub ocupatia turco-tarista. De la Sibiu va difuza in Transilvania si in Tara Romaneasca, dar si in alte locuri unde traiau romani, manifeste si scrieri revolutionare, intre care una intitulata sugestiv "Cantarea Romaniei", conceputa intr-un stil extrem de virulent, de preamarire a neatarnarii tarii, de condamnare a tiraniei straine si a boierilor inapoiati. Adresandu-se cititorilor scrierii amintite autorul ii indemna sa lupte cu energie pentru drepturile lor nationale, pentru libertate si democratie.
Ion C. Bratianu a vazut in ideile novatoare care marcau evolutiile politice din Europa un simbol dar si un exemplu bun si necesar de urmat si de catre romani. In diferite scrieri ale sale aparute dupa 1848 el face dese referiri la Europa timpului sau constituita din state care se angajasera pe calea dezrobirii de sub absolutismul imperiilor anacronice. Aceste entitati existente in centrul si estul continentului, urmau intr-o viitoare configuratie istorica sa se constituie intr-o reuniune a tuturor popoarelor europene de o maniera solidara. Ideile sale politice se disting prin calitatea mesajului: privilegiile boierimii retrogade sunt taxate ca anacronice si nemeritate, despotismul marilor imperii trebuie inlaturat iar romanii in totalitatea lor au dreptul sa beneficieze de o proprietate, iar aceasta reprezinta conditia sine qua non a libertatilor individuale. La inceputul lunii iulie 1857, dupa noua ani de exil, Ion C. Bratianu poate reveni in tara si se va consacra cu energie unei alte mari cauze nobile romanesti: Unirea Principatelor. Devine deputat in judetul Arges pentru colegiul marilor proprietari si va juca un rol insemnat in activitatea Adunarii ad-hoc de la Bucuresti contribuind la redactarea Regulamentului acestui for, precizandu-i scopul creat, acela de a "formula inaintea Europei niste drepturi si dorinte rostite de mai inainte de o natiune intreaga". (7 octombrie 1857). Ion C. Bratianu a fost unul din autorii Memorandumului catre Comisia internationala de informare de la Bucuresti careia i s-au prezentat patru puncte esentiale: unire, autonomie si nationalitate, guvern constitutional reprezentativ si principe strain. Mesajul lui Ion C. Bratianu catre Europa era fara echivoc o expresie a dorintei si vointei romanilor din cele doua Principate de a pasi pe o noua cale a existentei lor statale. Din cuprinsul articolelor sale publicate in perioada desfasurarii activitatii Adunarii ad-hoc a Tarii Romanesti rezulta ca Europa prin Conventia de la Paris a oferit romanilor cadrul necesar infaptuirii idealului lor national si prin alegerea unui carmuitor capabil sa gestioneze "gigantica lucrare de regenerare si reconstituire a unui popor intreg". Pledoariile sale publicistice aveau in vedere ilustrarea ideii unei stari de fapt: romanii eliberandu-se de lanturile anacronice ale feudalismului isi afirmau vocatia europeana prin evidentierea libertatii si nationalitatii proprii natiunilor democratice si civilizate.
Om politic inzestrat cu spirit vizionar asupra cailor pe care tara sa trebuia sa le urmeze pentru a-si ocupa locul ce i se cuvenea cu prisosinta in lumea civilizata, Ion C. Bratianu a stiut sa imprime conduitei sale de om de stat un traseu politic strajuit de interesele fundamentale romanesti care, odata cu Unirea Principatelor si-au gasit implinirea in constituirea statului national roman modern. A indeplinit importante functii in structurile de stat si politice ale vremii sale, reusind sa promoveze principii novatoare in societatea romaneasca asezate pe parcursul unei tranzitii care implica eforturi sustinute pentru a se integra intr-o Europa ale carei institutii erau moderne si se perfectionau continuu, Ion C. Bratianu se afirma ca un adversar hotarat al stagnarii, inertiei si conservatorismului prezent inca in toate domeniile vietii sociale, politice si economice, pronuntandu-se hotarat pentru un program de reforme capabil sa imbunatateasca si chiar sa schimbe institutiile statului. Va milita cu perseverenta pentru ca sistemul institutional romanesc sa se alinieze si sa se adapteze gradual si firesc modelului similar occidental european dar nu printr-o imitatie fortata, printr-un mimetism conventional, ci prin intelegerea si aplicarea spiritului acestuia, luandu-l ca pe un exemplu si un model civilizator. Se va pronunta cu fermitate pentru aplicarea si respectarea principiilor separarii puterilor in stat, pentru o suveranitate reala a poporului si a existentei unei opinii active si dezinhibate de intruziuni autoritariste nedemocratice, abuzive.
Plecat in Franta anului 1865 a ramas la Paris cateva luni, evenimentul detronarii lui Alexandru Ioan Cuza il gaseste aici. Demersurile sale pentru identificarea unei persoane dintr-o dinastie straina care sa ocupe tronul Romaniei devin tot mai active si se vor finaliza prin accederea la tronul tarii, in urma unui plebiscit, a principelui Carol de Hohenzollern, la aceasta actiune concertata luand parte si alti oameni politici romani.
Prezenta si participarea sa in insemnate functii de conducere in viata de stat a Romaniei au demonstrat capacitati profesionale care s-au transpus in initiative si masuri benefice pentru progresul tarii in numeroase si importante domenii. Initiativele lui Ion C. Bratianu in viata economica si financiara se inscriau pe fagasul atat de necesar si firesc al obtinerii treptate a independentei Romaniei. La sfarsitul lunii martie 1867 Camera Deputatilor a adoptat o lege importanta, cea prin care lua fiinta un sistem monetar romanesc si pentru folosirea monedei nationale dupa exemplul unor tari europene de sorginte latina: Belgia, Elvetia, Franta si Italia. Baterea monedei de catre Romania semnifica exercitarea unui drept propriu al suveranitatii statale si o indepartare de puterea suzerana a Imperiului Otoman. si in planul politicii externe Ion C. Bratianu demonstreaza la sfarsitul deceniului sapte al secolului XIX ca este un clarvazator om politic racordat atent si perspicace la cursul uneori sinuos al evenimentelor politice europene care mutau centrul de greutate al raporturilor de forta in favoarea Prusiei si Rusiei, Romania dovedindu-se interesata de o apropiere de cele doua state. Pe de o parte se sconta pe sprijinul Prusiei care invinsese Austria in 1866, in sensul unei actiuni politice romanesti in Banat si Transilvania in directia unei reusite a desavarsirii unitatii statului national. Pe de alta parte Romania era interesata de o apropiere de Rusia tarista care dorea infrangerea Imperiului otoman "omul bolnav al Europei", cum era numit in limbajul diplomatic al epocii, tarii noastre convenindu-i infrangerea puterii suzerane. Din initiativa lui Ion C. Bratianu are loc o reinviere in acele momente a ideii existentei pamantului comun al tuturor romanilor : Dacia, un ideal pe care liderul politic liberal il transpunea efectiv prin conceperea unui pretios document cartografic: o harta intitulata "Dacia moderna" in care figurau Moldova, Valahia si celelalte provincii romanesti ce se gaseau sub dominatia strainilor. O comanda a guvernului roman din harta respectiva, 6000 de exemplare, insemna ca aceasta sa fie distribuita in unitatile de invatamant devenind astfel un instrument didactic important pentru instruirea si educarea elevilor in spiritul adevarului despre o Romanie care trebuia sa revina in hotarele ei istorice firesti. La 24 iunie 1876 Ion C. Bratianu devine pentru prima data in timpul prodigioasei sale cariere politice sef de guvern. Primul ministru al Romaniei a intreprins masuri salutare de politica externa in directia obtinerii unor rezultate concrete in campul international al afirmarii Romaniei, independentei economice a tarii. Asa s-a ajuns ca Romania sa incheie acorduri economice cu state europene independente dupa ce a fost promulgata la noi Legea de acordare a clauzei natiunii celei mai favorizate. Guvernul nostru a semnat declaratii cu caracter economico-financiar cu tari dezvoltate ale continentului: Anglia, Franta, Italia, tarile de Jos si Elvetia.
Si in domeniul relatiilor diplomatice cu alte state s-au inregistrat numeroase succese notabile in timpul ministeriatului condus de Ion C. Bratianu, indeosebi dupa proclamarea si cucerirea Independentei de Stat si Proclamarea Regatului. Majoritatea statelor Europei si de pe alte continente au recunoscut noul statut de Neatarnare al tarii noastre. La 8/20 septembrie 1878 a intrat in vigoare Legea pentru stabilirea noilor ranguri diplomatice pentru reprezentantii romani aflati peste hotare. sefii misiunilor diplomatice erau clasificati in trei categorii: trimisi extraordinari si ministri plenipotentiari, ministri rezidenti si insarcinati cu afaceri. Raporturile diplomatice ale tarii noastre au cunoscut un curs ascendent si s-au exprimat in modalitati diferite: agentii diplomatice romanesti au fost ridicate la rangul de legatii in Austria, Rusia si Serbia. S-au infiintat noi legatii ale Romaniei in Grecia, Bulgaria, Belgia, Olanda, Germania, Franta si Anglia. A fost infiintat un consulat onorific al Romaniei la Buenos Aires si s-au stabilit relatii diplomatice ale tarii noastre cu Statele Unite ale Americii si Mexic. Personalitatea lui Ion C. Bratianu s-a impus in constiinta contemporanilor datorita contributiei sale substantiale la progresul tarii noastre pe multiple planuri: politic, economic, diplomatic, social si cultural in procesul de afirmare al acesteia in contextul european. In acest spirit, publicistul, istoricul si lexicograful roman de origine franceza, Frédéric Damé il considera pe Ion C. Bratianu avand o reputatie asemanatoare contelui italian Camille Cavour si germanului Otto von Bismark, "cancelarul de fier", amandoi cu reusite incontestabile in procesele politice de unificare a Italiei si Germaniei. Dupa cum aprecia in Memoriile sale regele Carol I, marile state europene il considerau pe buna dreptate pe Ion C. Bratianu "un om inzestrat si avand un caracter nepatat".
Indiscutabil, o contributie esentiala a integrarii Romaniei in Europa a avut marele om politic si de stat liberal Ion C. Bratianu care s-a situat la inaltimea celor mai importanti lideri politici ai vremii sale.
Bibliografie
– Apostol Stan, Ion C. Bratianu, un promotor al liberalismului in Romania, Editura Globus, Bucuresti, 1993
– Sabina Cantacuzino, Din viata familiei Ion C. Bratianu, volumul I, Editura Albatros, Bucuresti, 1993
– Frédéric Damé, J. C. Bratiano, Bucuresti, 1886
– stefan Zeletin, Neoliberalismul. Studii asupra istoriei si politicii burgheziei romanesti, Editura Scripta, Bucuresti, 1992
– Istoria Romaniei in date, Editura Enciclopedica Romana, Bucuresti, 1971
