Al. M.: Am asistat, pe parcursul anului trecut, 2005, la mai multe incercari de impunere, din partea unui grup de aromani, ca recunoastere a acestora drept minoritate nationala in Romania. Cum apreciati dvs., ca profesor de istorie, autor al mai multor studii privind istoria romanitatii balcanice, acest demers al fratilor nostri aromani?
St. L.: Bine ziceti, fratii nostri aromani, numai ca trebuie adaugat: cele cateva persoane care tot agita irationalitatea cu pricina nu sunt decat niste frati rataciti, un fel de neogrecomani (dati la intors insa) Ð cum erau numiti in perioada de pana la primul razboi mondial, dar si ulterior, acei aromani care-si identificau apartenenta national-culturala la elenism, considerandu-se a nu avea nici o legatura cu poporul si nationalitatea romana.
Al. M.: Se considerau, asadar, eleni, ei fiind, de fapt, aromani stabiliti in Romania…
St. L.: Adica, mai exact si corect, romani originari din Balcani. Nu este vorba insa doar despre cei stabiliti in vechiul regat sau in teritoriile (Transilvania, Bucovina, Banat) ori mediile romanesti (din Viena, Budapesta, alte centre urbane) din Imperiul Habsburgilor (sau stabiliti chiar si in sudul Rusiei, mai ales in Basarabia). Intr-un numar deloc neglijabil, multi aromani din asezarile urbane Ð si mai putin din cele rurale, pastorale Ð din arealul balcanic al Imperiului Otoman, respectiv din Macedonia, sudul Albaniei, Thesalia, Epir au fost capacitati de componentele culturale Ð bogate, intr-adevar Ð ale elenismului, grecii considerandu-i, din motive national-politice ce tineau de edificarea unei natiuni compacte grecesti (or, in regiunile amintite, etnicii greci erau in numar redus) a fi elinovlahi.
Al. M.: Cu alte cuvinte, anticii greci latinizati.
St. L.: Si aceasta tocmai pentru a nu-i recunoaste pe vlahi ca etnie distincta, cu un idiom neolatin si, mai ales, cu o nationalitate proprie Ð din aceasta recunoastere decurgand, implicit, drepturile politice respective. In baza instruirii scolare si a propagandei sovine elene, dar si nevoiti din ratiuni de supravietuire economica, o buna parte a aromanilor s-au considerat (pana cand s-au infiintat scolile romanesti in Balcani) descendenti ai lui Ahile si Aristotel, iar astazi urmasii lor nu sunt educati, in Grecia, decat, exclusiv, in sensul acestei grosolane mistificari istorice. A fost o directionare unilaterala, eronata din punct de vedere stiintific Ð in cultura populara a aromanilor nici nu se regaseste aceasta fantezista filiatiune, y compris nici cea nu mai putin fantezista din macedonenii lui Alexandru Macedon Ð, din partea propagandei Patriarhiei de la Constantinopol si a statului elen, in deturnarea constientizarii national-culturale moderne a vlahilor, a urmasilor romanitatii balcanice.
1 septembrie 1813
Al. M.: Cand se produce aceasta reactie de „redesteptare nationala” Ð cum o numea, la inceputul veacului trecut, filologul Pericle Papahagi, cel care va deveni, din cate stiu, si membru corespondent al Academiei Romane Ð a vlahilor balcanici?
St. L.: As numi, mai degraba, aceasta „redesteptare” drept un inceput al procesului de constientizare etnolingvistica a neolatinilor balcanici. El s-a datorat unor intelectuali de vaza ai acestora, originari din Moscopole, care, in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, Secolul Luminilor, sunt la originea demistificarilor alegatiilor agentilor panelenismului; ideile avansate de iluministii invatati aromani Ð nota bene, educati in spiritul ideilor elenismului, emergenti ab initio, ei insisi, ai acestora Ð au relevat existenta unei limbi neolatine aparte de cea greceasca. Aceasta constientizare etnolingvistica se va adanci, apoi, la inceputul veacului urmator, cand alti intelectuali aromani, originari de asemenea din Moscopole, dar stabiliti in Imperiul Habsburgic, afirma raspicat, in acest secol al nationalitatilor, ca vlahii nu sunt greci, ci un neam neolatin care are dreptul la propria identitate nationala; unul dintre acesti invatati, profesorul Mihail G. Boiagi, va tipari, la Viena, chiar si o lucrare speciala, cunoscuta Gramatica romana sau macedo-romana (scrisa in greaca si germana, cu numeroase exemplificari in aromana), a carei Prefata, datata 1 septembrie 1813, poate fi considerata, asa cum apreciaza, pe buna dreptate, eminenta specialista care este profesoara Matilda Caragiu Marioteanu drept „act al desteptarii” aromanilor ca popor cu individualitate proprie in Peninsula Balcanica.
Al. M.: Iata o data istorica ce ar trebui retinuta de toti aromanii!
St. L.: Nu doar atat; in ce ma priveste, socot ca aceasta zi ar trebui marcata ca sarbatoare a tuturor aromanilor si meglenoromanilor, de pretutindeni, si nicicum ziua de 9/22 (10/23) mai 1905, cand a fost data cunoscuta Iradea, un act imperial prin care sultanul nu facea decat, constatand o realitate, sa dea satisfactie eforturilor diplomatiei romane Ð intr-un context international favorabil Ð, respectiv de confirmare, desi tarzie, a recunoasterii vlahilor drept nationalitate romana de sine statatoare in Imperiul Otoman, dar fara a avea, totodata, si un cap bisericesc propriu.
Al. M.: Romana sau aromana? Citesc in diferite materiale, aparute sub egida acelui grup de aromani ce doresc sa fie considerati in Romania drept minoritate nationala, ca Iradeaua a insemnat recunoasterea nationalitatii aromane ca atare.
St. L.: Am citit si eu asemenea alegatii; sunt mistificari Ð ca sa nu spun jenante facaturi din partea unor insi interesati politic Ð, afirmatii care vor, chipurile, sa „legitimeze”, avant la lettre Ð pentru necunoscatori (cititori de buna credinta, de altminteri), dar si pentru unii reprezentanti, mai putin informati, ai institutiilor statului Ð, asa-zisa „nastere a nationalitatii aromane”. Or, realitatea istorica si psihosociala este, fara putinta de tagada, cu totul alta; in zeci si zeci de asezari urbane si rurale ale vlahilor (aromani si meglenoromani) din Imperiul Otoman s-au constituit, ca efect al Iradelei, in primul deceniu al secolului al XX-lea, comunitati ale romanilor (nu ale aromanilor, ci constituite de catre acestia, ca expresie a apartenentei lor la nationalitatea romana!) din cutare sau cutare localitate (eforii romane Ð nu aromane! Ð existau si pana atunci); in scolile romanesti (nu aromanesti, ci destinate vlahilor balcanici!), infiintate din vremea lui Cuza, se preda, nota bene, in limba romana literara, nu in idiomul matern Ð dialectul istoric aroman nefiind, asa cum filologii s-au pronuntat de mult, decat o suma de graiuri „nesistematizate” Ð, cum de asemenea mistificator, se incearca a se inocula mediilor jurnalistice si institutionale din Romania. Scopul invatamantului romanesc Ð retea de scoli infiintata la cererile neolatinilor balcanici insisi, nu la impunerea statului roman! Ð a fost tocmai de a constientiza valentele nationalitatii romane, a modernitatii national-culturale, printre aromanii si meglenoromanii din Balcani. Cei care vor urma aceste scoli Ð din pacate, nu majoritatea vorbitorilor idiomurilor materne aroman si meglenoroman, si faptul poate fi explicat istoriceste Ð, vor fi emergentii national-culturali ai romanismului balcanic; dimpotriva, aromanii si meglenoromanii care vor urma scolile grecesti, deseori apartinand membrilor aceleiasi familii Ð mai ales din mediile burgheziei vlahe Ð, se vor manifesta, cu ardoarea neofitului grecoman, drept exponenti ai elenismului deznationalizator.
Al. M.: Reprezentantii comunitatii aromane din Romania, cea care exprima necesitatea recunoasterii aromanilor din Romania ca minoritate nationala…
St. L.: Dati-mi voie sa va intrerup, caci trebuie sa intelegem lucrurile in realitatea lor. Numita organizatiune este doar o asociatie, una din nenumaratele in Romania democrata, respectiv una dintre mai multele societati, asociatii, fundatii si ligi cu caracter cultural ale aromanilor din tara noastra, intre care si asociatia pe care o reprezint. Prin urmare, nu rezulta nici pe departe ca numita Fara Arm”neasc” ditu Rum”nii Ð cum le place „comunitarilor” sa-si „traduca” titlul ONG-ului cu pricina Ð ar reprezenta, chipurile, o comunitate nationala, asa cum sunt comunitatile minoritatilor nationale din Romania; ea poate reprezenta, la rigoare, doar interesele unei asociatii ca atare. Distinsii domni care reprezinta mediatic numita asociatie isi ingaduie sa vorbeasca Ð in dezacord fata de lege si in dispret fata de buna credinta a congenerilor lor Ð, in numele unei asa-zise comunitati; care, repet, nici nu exista, legalmente, in fapt, dar arm”njl in cauza se ambitioneaza a emite Ð utilizand aceasta insidioasa calitate Ð tot felul de comunicate. Ele ar exprima, chipurile, vrearea a arm”njloru de a se constitui intr-o minoritate nationala in mijlocul propriei natiuni romane! Este ca si cum Ð am spus-o de mai multe ori Ð, una din multele asociatii culturale ale sasilor, svabilor, bavarezilor s.a. din Germania ar solicita guvernului federal asimilarea specificitatii lor etnolingvistice cu o nationalitate alta decat cea germana, ca o minoritate nationala.
Separatism lingvistic
Al. M.: ONG-ul de care vorbiti are in vedere, totusi, intre altele, tocmai actualitatea „sistematizarii”, a normarii aromanei de astazi ca limba de sine statatoare, aparte de romana literara.
St. L.: Este o „actualitate” anistorica cu substrat (in tara noastra, cel putin) politic si, din perspectiva istoriei romanitatii orientale Ð ca sa nu zic doar a celei romanesti Ð, cu o incarcatura profund amorala. Respectivii arm”njl (cum se grafiaza dumnealor, in ideea acreditarii unui popul ivrupean armanj, separat de trunchiul romanesc ca atare) doresc sa marcheze, in fapt, separatismul lingvistic si etnic de vorbitorii daco-romani Ð respectiv, sa insinueze „viabilitatea” unei nationalitati, in Romania, aparte de cea romana. De aceea, ei fac apel la tot felul de „inovatii” ortografice parastiintifice; se caznesc, de vreo doua decenii, sa inlocuiasca fonetismul traditional aromanesc/romanesc (siluind traditia intelighentei stramosilor lor din epoca moderna) printr-o „normare” a scriariljei arm”neasc”, elaborata de un filulog arm”n (nici macar, nota bene, de catre un colectiv de specialisti, fie ei si arm”njl!), „specialist in silvicultura si statistica matematica” (altminteri, onorabila persoana si distins universitar american, crescut de la sase luni in Rum”nii, dar traitor, dupa 1948, in Americhii). Sunt cazneli mintale, cu finalitate politica, cvasifalimentare Ð nule si hilare din punct de vedere stiintific, improprii uzual, superflue pragmatic, ce complica pana la confuzie, distorsionand-o, realitatea modalitatii de scriere in graiurile aromanesti Ð, care bat la usi deschise; in toamna anului trecut, reputatii filologi romani de sorginte aromana Matilda Caragiu Marioteanu si profesorul universitar Nicolae Saramandu au editat un instructiv, util si practic Manual de aromana. Carti tra invitari armaneasti, instrument academic elaborat in sistemul de scriere traditional al scriitorilor si publicistilor aromani din epoca moderna, adica al romanilor balcanici.
Al. M.: In diferite comunicate, dar si in cadrul unor conferinte de presa, reprezentantii arm”njloru respectivi arata ca ei exprima vointa a catorva mii de membri aromani.
St. L.: Aceasta asertiune este si ea o mistificare, pernicioasa prin angajamentul colectiv ce-l exprima, la prima vedere, in numele, chipurile, a „5.000 de membri cotizanti”, si lipsita de fair-play prin manipularea politica a acestor oameni de buna-credinta, in fond. Cunosc bine mediile socioprofesionale din care s-au recrutat posibilii cotizanti Ð apartinand, in majoritate, unor tulpini ale gramostenilor din nordul rural, mai patriarhal si mai putin modernizat, dupa al doilea razboi mondial, al Dobrogei Ð si pot afirma, fara echivoc, ca acestia nu doresc decat sa poata contribui la prezervarea acelor specificitati cultural-lingvistice ce-i particularizeaza, pe anumite coordonate existentiale, in cadrul ansamblului romanilor. Profitand de aceste bune si laudabile intentii Ð care nu sunt, in fond, specifice in lumea contemporana doar aromanilor, ci oricarui om care tine la cultivarea traditiilor si a graiurilor materne Ð, de onorant comportament national-cultural al aromanilor dobrogeni, respectivele persoane din capul asa-numitei Comunitati Aromane din Romania exploateaza buna-credinta si altruismul unora dintre ei, atribuindu-le intentii pe care acestia in nici un caz nu le au in vedere, anume de a se constitui intr-o minoritate nationala in Romania.
Al. M.: Acesti strabuni ai aromanilor de astazi au venit in calitate de minoritari in Romania, considerandu-se altceva decat romani? Prin primavara anului trecut, la o emisiune TV, Duminica in familie, o participanta invoca faptul ca familia ei venise in Romania, in perioada interbelica, posedand certificat de „emigrant macedonean”, lasand sa se inteleaga, prin aceasta, existenta istorica a unui separatism nu doar semantic intre aromani si romani.
St. L.: Daca tot ati pomenit de emisiunea respectiva, sa mentionez ca ea a facut parte Ð speculandu-se si inocenta informationala a realizatorilor Ð din strategia clasica a intoxicarilor si dezinformarilor prin juxtapunerea unor jumatati de adevaruri: prezenta amalgamata a ambasadorului Republicii Macedonia (dar nu si a ambasadorilor celorlalte state din Balcani, unde traiesc aromanii!) la o emisiune in care se vorbea despre familia aromana, a dat senzatia acuta ca aromanii sunt macedonenii din numitul creat recent stat balcanic. Or, acestia nu sunt decat slavii respectivi, care vorbesc o limba apropiata mult de cea bulgara, pe cand aromanii sunt expresia balcanica a romanitatii orientale, respectiv a romanismului modern. Multi dintre ei sunt originari, intr-adevar, din Macedonia; dar atat, ei nu sunt slavi, adica macedoneni. In ceea ce priveste chestiunea cu „emigrantul macedonean”, nu a fost decat o afirmatie pur si simplu partinitoare. Persoana cu pricina cunoaste foarte bine realitatea istorica pe care insa, constat cu regret, o mistifica.
7000 de familii
Al. M.: In ce consta, prin urmare, aceasta realitate?
St. L.: Istoriceste, lucrurile sunt si cunoscute, si limpezi. In epoca moderna, inclusiv in timpul celui de-al doilea razboi mondial, dar si in anii urmatori, toti aromanii si meglenoromanii care s-au stabilit in Romania, mai intai individual, apoi in masa Ð in perioada interbelica, in judetele din sudul Dobrogei, Durostor si Caliacra, ca efect al legilor de improprietarire, s-au asezat (alaturi de si mai multe mii de familii de regateni) si circa 6.000-7.000 de familii venite din statele balcanice Ð, au cerut sa fie primiti in tara-mama, cum o percepeau si o apelau ei insisi, in calitate de romani. Ei au fost primiti, cum se stie, doar in aceasta calitate Ð si nici ca se putea altminteri, art. 3 din Constitutia Romaniei fiind cat se poate de explicit in acest sens; il reamintim acelor nevrednici urmasi, care, astazi, in pragul accederii tarii noastre in Uniunea Europeana, nu mai vor sa fie romani, ci, direct, vezi, Doamne, „europeni”: „Teritoriul Romaniei nu se poate coloniza cu populatiuni de ginta straina”. Ca urmare, calitatea de roman le fu atestata, individual, prin diferite documente Ð fie prin certificatele de botez eliberate de bisericile romane (nu aromane, ci ale aromanilor!) din Imperiul Otoman; fie de adeverintele eliberate de eforiile si comunitatile romane (nu aromane, ci compuse din aromani!) din acelasi areal; fie Ð cvasimajoritatea Ð prin certificate de nationalitate romana (nu aromana!) eliberate de Societatea de Cultura Macedo-Romana, ce fiinta in Capitala din 1879; mai fiecare familie poseda inca, cred, asemenea documente. In ce ma priveste, am depistat in arhivele noastre sute si sute de dublete sau copii ale acestora Ð apartinand inclusiv parintilor sau bunicilor unora din persoanele din capul asa-zisei Comunitati Aromane, dar si ai „membrilor cotizanti” din nordul Dobrogei; unele dintre ele ar trebui poate publicate, ca marturii istorice probatorii, dar si pentru stiinta tinerilor de astazi, de buna-credinta si idealisti, dar, unii, cu o instruire mai deficitara si, prin urmare, mai usor de manipulat de catre niste semeni mai putin binevoitori Ð din perspectiva unei educatiuni pur cultural-nationale Ð, dar interesati altminteri.
Al. M.: Cum reactioneaza masa de aromani, invocata in comunicatele conducerii Comunitatii Aromane din Romania?
St. L.: Este interesant, intr-adevar, de stiut care sunt aprecierile din partea cvasitotalitatii romanilor de sorginte aromana care nu se gandesc in nici un caz a fi socotiti, in Romania, minoritari. Sa lamurim insa un lucru referitor la „masa de aromani” care ar vrea, chipurile, sa nu mai fie romani in Romania. Ea este reprezentata, statistic, de cele 25.943 de persoane care la ultimul recensamant, cel din 18 martie 2002, s-au declarat ca apartinand etniei aromane/macedoromane. Aceasta designatiune socio-nationala, de etnie aromana/macedoromana, nu poate fi, in nici un caz, socotita ca fiind, in egala masura, echivalenta cu o alta nationalitate decat cea romana. De altfel, la totalizarea finala a recensamantului, aromanii/macedoromanii (sic! Ð in „larghetea” lor, functionarii de la Institutul National de Statistica au excedat realitatea, producand confuzii, nedumeriri si aprecieri ironice, atunci cand au particularizat, in formularele de recensamant respective, in rubrici separate, cele doua denumiri; este ca si cand i-ai separa, intr-o statistica, pe sasi de saxoni, pe nemti de germani, pe maghiari de unguri, pe transilvaneni de ardeleni, ori Ð la rigoare Ð pe americani de yankei…) sunt inclusi, firesc, la rubrica de romani, asa cum sasii sau svabii sunt trecuti, normal, la germani, iar secuii la maghiari. Respectivii insi din numitul ONG speculeaza, insa, in mod nedemn si culpabil aceasta dihotomie semantica, de natura strict birocratica, fluturand in fata mass-media si a unor institutii cifra respectiva si echivaland, mistificator, etnia cu minoritatea si, respectiv, nationalitatea, ca si cum cei care s-au declarat aromani/macedoromani au avut vrearea de a fi socotiti minoritari, altceva decat romani!
Al. M.: Cunosc si eu, intr-adevar, multi aromani ce se declara, in viata de zi cu zi, ca atare, dar care, la recensamant, s-au trecut doar la rubrica de romani, prin urmare, rezultatele acestuia nu pot fi absolutizate.
St. L.: Este si firesc sa fie asa, multi dintre cei carora nu le este rusine a afirma ca sunt, in Romania, aromani, socot ca locul lor trebuie pozitionat direct la rubrica de etnici romani. De pilda, subsemnatul (care cunosteam metodologia recensamantului, stiind ca in rezultatele finale aromanii/macedoromanii sunt insumati la etnia romana), cu sotia si copiii, m-am pozitionat la etnia aromana; nu la fel au procedat, insa, alte rude ale mele Ð care nu sunt mai putin aromane, recunoscandu-si explicit aceasta calitate, dar care la recensamant au preferat, ca atatea alte zeci de mii de coetnici, a se declara, direct, romani! Pentru a fi mai exacti, si a ne da seama de relativitatea statistica, va detaliez componentele geografice ale aromanilor declarati ca atare, o premiera, cred, in mass-media noastra: anume, in jud. Constanta: 16.300 persoane, in jud. Tulcea: 3.550, in Capitala: 3.274, in jud. Ilfov: 1.151, in jud. Ialomita: 665, in jud. Calarasi: 398, in jud. Braila: 208, in jud. Timis: 153; in Dobrogea sunt recenzati peste 2/3 din total, respectiv 76,7%. Localitatile in care s-au declarat cei mai multi aromani/macedoromani sunt: asezari urbane Ð Constanta: 11.919 (3,8% din populatia stabila a municipiului) Bucuresti: 3.274 (0,17%), Ovidiu: 858 (7%), Tulcea: 854 (0,9%), Medgidia: 562 (1,3%), Slobozia: 521, Calarasi: 267, Techirghiol: 245 (3,5%), Braila: 202, Urziceni: 138, Navodari: 85, Mangalia: 45, Babadag: 38, Eforie: 31, Timisoara: 3; asezari rurale Ð Mihail Kogalniceanu (jud. Constanta): 1.156 (13%), Cogealac (jud. Constanta): 766 (23%), Voluntari (jud. Ilfov): 756, Ceamurlia de Sus (jud. Tulcea): 697 (77%), Stejaru (jud. Tulcea): 598 (68%), Camena (jud. Tulcea): 429 (81%), Vasile Alecsandri (jud. Tulcea): 306 (49%), Lastuni (jud. Tulcea): 211 (35%), Poiana (jud. Constanta): 179 (22%), Cobadin (jud. Constanta): 150, Beidaud (jud. Tulcea): 125 (20%), Otopeni (jud. Ilfov): 110, Pantelimon (jud. Ilfov): 110, Sarighiol de Deal (jud. Tulcea): 109 (17%), Dalga (jud. Calarasi): 101, Afumati (jud. Ilfov): 77, Becicherecul Mic (jud. Timis): 74, Baia (jud. Constanta): 58, Tunari (jud. Ilfov): 50, Nisipari (jud. Constanta): 50, Sinoe (jud. Constanta): 46, Agigea (jud. Tulcea): 41, Poarta Alba (jud. Constanta): 40, Ceamurlia de Jos (jud. Tulcea): 37, Mihai Viteazu (jud. Constanta): 27, Fundeni (jud. Ilfov): 22, Moara Domneasca (jud. Ilfov): 21 s.a.
Al. M.: Prin urmare, persoanele care s-au declarat ca apartinand etniilor aromana si macedoromana nu pot fi socotite, automat, ca apartinand unei minoritati.
St. L.: Se intelege ca nu, nationalitatea lor fiind de la sine inteles ca este cea romana, asa percepand-o si cvasitotalitatea celor 25.943 de oneste persoane, care, repet, nu si-au contrapus etnia nationalitatii romane, adica n-ar mai voi, chipurile, sa fie romani, ci musai minoritari. Duceti-va, spre a va edifica, in acest sens, printre aromanii/romanii dobrogeni din Ovidiu sau Palazu Mare, din Mihail Kogalniceanu sau Cogealac, din Tulcea sau Medgidia, din Poarta Alba, Tariverde sau Sinoe, din Nisipari sau Cobadin; duceti-va si spuneti-le aromanilor care constituie acum masa de vizibilitate a intoxicarii mediatice minoritare din satele tulcene Stejaru, Vasile Alecsandri, Camena, Beidaud, Ceamurlia de Sus si Lastuni Ð asezari in care, intr-adevar, aromanii, spre cinstea lor, isi conserva mai cu responsabilitate traditiile Ð, ca ei nu vor mai fi romani, ci niste minoritari precum rromii/ghiftii, fara o patrie anume, si veti vedea reactia lor; dati o raita prin Pipera, Tunari si Pantelimon, prin Dalga ialomiteana sau Becicherecul Mic banatean, prin Slobozia, Calarasi sau Urziceni Ð localitati in care se afla, de asemenea, urmasi ai aromanilor stabiliti in Cadrilater in perioada interbelica Ð, si va veti convinge cati dintre ei nu mai vor sa fie romani; intalniti-va cu patriotii meglenoromani din Cerna tulceana si cu venerabilii ausi, ce comenteaza prin parcurile din Constanta ca sunt martori la batjocorirea idealurilor nationale ale parintilor lor; ar fi foarte instructiv daca ati putea afla parerea miilor de aromani din Capitala, spre a constata daca exista insi, si in ce numar, ce vor sa se lepede de nationalitatea romana; stati de vorba cu aprigele mame aromane Ð care explodeaza numai la gandul ca fiii si fiicele lor nu vor mai avea o patrie a lor, ca ar trebui sa se instruiasca nu in limba literara, ci in pastoralele graiuri materne, pe care ele oricum le cultiva, daca vor si exista necesarul ambiental psiho-ideatic, in familie; purtati convorbiri cu onestele personalitati publice dobrogene de sorginte aromana (functionari, oameni de afaceri, politicieni, ingineri, avocati, procurori si judecatori, economisti, medici, ofiteri) Ð ca sa nu mai fac referire la personalitatile de talie nationala, precum, intre altii, mediatizatii oamenii de sport Gheorghe Hagi, Gigi si Ioan Becali, Cristian Gatu, oamenii de arta Ion Caramitru, Stere Gulea, Ion Tugearu, Dan Pita, Constantin Vaeni, academicienii Matilda Caragiu Marioteanu si Serban Papacostea, profesorii universitari Nicolae-Serban Tanasoca, Nicolae Saramandu, Liviu Papadima, finantistii Dan Drosu Saguna, Mircea Ciumara; vedeti-va cu profesorii de istorie si limba romana, cu preotii si invatatoarele ce au radacini balcanice Ð si veti constata cati dintre ei consimt a cautiona o asemenea aiuritoare cerere ce vrea sa arunce in derizoriu responsabilitatea aromanilor, cultura si istoria acestora, dar si benefica actiune national-culturala a vechiului regat printre aromanii din Imperiul Otoman; vorbiti si cu fostii detinuti politici aromani, carora li se ridica tensiunea numai cand aud ca ei, aromanii, au patimit nu in calitate de romani aparatori ai valorilor democratice si ai tarii, ai virtutilor morale nationale, ci in calitate de bieti si napastuiti minoritari: este foarte posibil ca veti intalni aprecieri radicale, excedand, uneori, va asigur, simpla dojana verbala si unele mai accentuate calificative. Sa nu mai vorbim de faptul ca unora dintre aromanii/romanii balcanici mai in varsta le e, pur si simplu, teama Ð nejustificat, fireste, dar sunt oameni care au vazut multe in viata lor Ð, ca nu cumva statul roman sa nu le mai dea prezumtivilor proaspeti minoritari drepturile banesti si pensiile ce le primesc, in calitate de refugiati romani din judetele romanesti sud-dobrogene… Si inca ceva: duceti-va si prin cimitirele din Constanta, Cernavoda, Medgidia, la Bellu in Capitala, dar si in alte localitati Ð si veti vedea numeroase monumente funerare, pe care repauzatii aromani de acum un secol si ceva isi faceau cu mandrie recognoscibila, peste veac, nationalitatea: roman nascut in Macedonia, roman nascut la Vlaho-Clisura, roman nascut la Nevesca, roman nascut la Gopes, roman nascut in Albania…
Hun si dac
Al. M.: Daca lucrurile stau asa, si nu am nici o indoiala in acest sens, atunci care este, totusi, substratul actiunii grupului respectiv, al ONG-ului „ce-i mana pe ei in lupta?”
St. L.: Sunt doua-trei motivatii Ð de natura psiho-comportamentala, nu de educatie primita in familie Ð, specifice actiunii unor oameni cu personalitate mai accentuata, atitudini radical-exaltante asemanatoare developandu-se, de altfel, si pe alte meleaguri: va amintiti ce haz s-a facut prin primavara trecuta, cand cateva sute de cetateni din Republica Ungaria au hotarat ca ei nu mai sunt unguri, ci huni, si vor sa fie recunoscuti, tam-nesam Ð conform, chipurile, a nu stiu ce recomandari europene din sorgintea lui politically correct, pe care le exhiba, cand vrei si cand nu vrei, si comunitarii nostri Ð, drept minoritate hunica in civilizata noastra tara vecina; stiti bine ca au fost pusi la punct, de catre Parlamentul de la Budapesta, prin mijloace legale, cu toata corectitudinea politica respectiva, dar si cu intelegerea profesionista cuvenita fata de asemenea cerinte a unor trairi mai exaltate Ð proprii, totusi, naturii umane. Va mai amintiti, de asemenea, ca, prin toamna trecuta, unui compatriot de-al nostru, banatean de felu-i, i s-a nazarit, peste noapte, ca el nu mai este roman, ci dac, iar tara doreste sa se numeasca Dacia, motiv pentru care pusese de-o pichetare Ð avand, se intelege, toate aprobarile de rigoare, ale autoritatilor locale! Ð in fata Prefecturii din Arad; ce vreti, lumea e plina de persoane cu temperamente hiperactive, iar unele televiziuni, in lipsa de subiecte mai acatarii, ii mai si popularizeaza, de te apuca rasu-plansu… Dincolo de acestea insa, cred ca, in primul rand, trebuie avuta in vedere conotatia financiara a demersului romanilor din capul ONG-ului in cauza, care, si ei, precum pomenitii huni Ð descendenti, chipurile, ai lui Attila, cu care, iata, cativa dintre aromanii dobrogeni si damboviteni sunt tovarasi de idealuri comunitare! Ð, au cugetat ca nu mai vor sa fie romani, ci doar arm”njl, ca tot isi autoexcita ei fantasma plamadirii ca neam din spita lui Alexandru Megalos…
Al. M.: Sa nu ne lasam inselati, totusi, de aparente. Persoanele respective Ð unele sunt cunoscute si de catre mine Ð nu sunt chiar atat de naive pe cat par…
St. L.: Asta asa-i, de unde si toxicitatea actiunii lor, cand este vorba de a folosi paradzi de la statul roman: in bugetul de venituri si cheltuieli pe anul 2005 al numitei asociatii onegiste, din totalul de aproape 14 miliarde lei venituri preconizate, nu mai putin de 12 miliarde erau prevazuti a le fi dati in baza prevederilor legale prin care sunt finantate minoritatile nationale! Este ca si cum, dupa ce ti-ai repudiat, ca sa nu zic altfel, parintii, le mai ceri si bani, ca sa te imbatosezi si mai abitir. Vedeti ce chestie: este inventata o minoritate, pentru a o putea ajuta, chipurile, la prezervarea specificului etnocultural Ð eludand cu buna-stiinta, de unde toxicitatea de care vorbeam, faptul ca in Romania, intotdeauna, sub toate regimurile, aromanii si-au putut cultiva traditiile, au putut scrie si tipari carti in graiurile materne Ð, prin bani dati de catre „majoritari”. Si aceasta in conditiile in care, cum bine se stie, sume mult mai consistente pot fi capacitate, cinstit si legal, de catre orice ONG (asa cum, de pilda, procedeaza alte veritabile si oneste asociatii ale aromanilor, precum Fundatia Culturala Aromana „Dimandarea Parinteasca”, Fundatia Cultural-stiintifica „Andrei Saguna”, Asociatia Culturala „La Steaua”, Fundatia „Lilice ditu Mai”, Fundatia „Musata Armana”, Societatea de Cultura Macedo-Romana, Fundatia „Societatea Academica Moscopolitana”, Fundatia „Bana Armaneasca”, Uniunea Scriitorilor Macedo-Romani s.a.), prin derularea de proiecte culturale in folosul aromanilor/romanilor de sorginte balcanica; insa pe aceste persoane nu le intereseaza, cum se vede, dimensiunea culturala a mentinerii unei identitati, ci incarcatura baneasca si corolarul ei politic: proiectata ivire a unei noi minoritati nationale Ð si inca in sanul neamului romanesc, in Romania! Ð, vrea a fi insotita, musai, si de un reprezentant arm”njescu, respectiv comunitar in Parlament.
Al. M.: Intr-un ziar din Constanta a si fost mentionat, nu de mult, numele posibilului parlamentar al respectivilor proaspeti prezumtivi neromani, ca si faptul ca se va trece la pichetarea prefecturilor, daca solicitarea lor privind recunoasterea ca minoritate nu va fi luata in considerare de autoritatile in drept.
St. L.: Este vehiculat, mai de mult, numele persoanei in cauza (reiterez, in acest context, faptul ca asociatia noastra a atras atentia, public, periodic, inca din 1993, asupra intentiei de a se sparge, in Romania, nationalitatea romana, sub paravanul, chipurile, a unor recomandari eurostrasburgheze), fost lucrator in comertul exterior socialist, domnia sa fiind bine cunoscut nu doar prin bogatia acumulata in perioada postdecembrista (pe care dorim s-o stapaneasca sanatos, impreuna cu intreaga familie, mixta, aromano/dacoromana), cat, mai ales, prin fundamentalismul aromanesc si neromanismul, ca sa nu zic altminteri, afisate public.
Al. M.: Inteleg ca nu vedeti nici rostul unui invatamant in limba aromana?
St. L.: In Romania, invatamant in limba aromana? Ð cand toti alfabetizatii stiu, sau ar trebui sa cunoasca, pentru ca li s-a predat in acest sens la scoala, ca respectivul idiom nu este decat un dialect al limbii romane (straromane/comune/istorice/literare, cum vreti sa-i spuneti) si nici macar sistematizat indeajuns ca sa fie acceptat ca atare de toti vorbitorii graiurilor respective. Sa ne pastram judecata si bunul simt, totusi; aromana poate fi insusita, in tara noastra, in scoli (primare, gimnaziale si superioare), ca un dialect al limbii romane, in cadrul unor cursuri optionale de istorie si civilizatie aromana. Acestea, se stie, au avut loc sau se desfasoara si acum, in unele scoli din Dobrogea, cu rezultate minore, insa, caci, o mai repet, familia si, eventual, societatea/asociatia culturala respectiva, nu scoala de stat, constituie cadrul prezervarii si cultivarii identitare, in Romania, a unor specificitati etnolingvistice romanesti.
Al. M.: Prin mediile unor intelectuali aromani/romani din Constanta, Tulcea si din Capitala se comenteaza asupra posibilelor conotatii internationale ale „inventarii” minoritatii aromane in Romania.
St. L.: In ce ma priveste, nu dau credit acelor opinii care vorbesc despre foloasele Ð prin legalizarea minoritatii aromane in Romania Ð, indirecte, ale unor state, precum Grecia si Ungaria, ori despre ingerintele unor parlamentari eurocomunitari de tipul separatistilor catalani, basci sau corsicani, ce-si agrementeaza existenta prin inventarea unor noi minoritati sau atatarea si intretinerea unor conflicte interetnice. Respectivii arm”njl s-au autoconstituit, insa, drept prizonierii unei fantasme de natura esentialmente politica, incepand din 16.04.05. Este, aceasta, o borna ce reprezinta un fel de 11.09.01 in istoria aromanilor din Romania, o data ce marcheaza disparitia oricarei ambiguitati, ziua in care, la o asa-zisa „adunare generala” a fraudulos intitulatei Comunitati Aromane din Romania, neocelnicii au formulat cererea de recunoastere a minoritatii arm”njloru, de a nu mai fi, chipurile, in Romania Ð precum parintii si bunicii lor Ð, romani; aceasta renegare a nationalitatii noastre istorice, impunerea unei noi minoritati s-a „decretat”, acum, a fi insotita si de impunerea insusirii graiurilor materne ca atare, insa nu ca parte a limbii romane, ci separat de aceasta, fantasta „limba” „literara” arm”nj” urmand a certifica existenta unui popul separat, respectiv a unei minoritati nationale. Or, asa ceva este, in Romania, intolerabil Ð atat din punct de vedere istoric si stiintific, cat si moral, ca sa nu mai vorbim de superfluul ei practic ori de urmarile catastrofale, e cazul a o spune, in plan national si, nu mai putin, chiar si politico-diplomatic. Neacceptarea prezervarii identitare prin frecventarea de catre copii a unor cursuri optionale de istorie si civilizatie aromaneasca, ci atingerea obiectivului respectiv (nobil si de admirat, in fondul sau) numai prin intermediul parghiilor specifice unor minoritati nationale Ð iata alegerea uneia din componentele, ce se exclud, ale acestei dihotomii; este o alegere ce constituie testul de turnesol al motivatiilor reale care anima pe cele cateva persoane ce nu mai vor sa fie romani, in Romania, desi bunicii si parintii lor aromani au fost si sunt in continuare, maratii de ei, romani…
Al. M.: Intr-o recenta scrisoare, publicata in gazeta tulceana Acum, ati amintit, poate exagerand, de unele apocaliptice urmari ale constituirii minoritatii aromane in Romania.
St. L.: N-as zice ca am exagerat Ð poate, cel mult, am proiectat niste fantasme, sa le zic doar refulate, ale unor fundamentalisti care, in alte locuri de pe mapamond, cum bine stiti, s-au si concretizat. Nu vreau sa mai reiterez cele spuse acolo, dar apelul la istoria trecuta si prezenta a Balcanilor Ð ca si recursul la reamintirea unor trasaturi specifice de comportament social al unora dintre aromani, in secolul trecut, mai zurlii Ð este instructiv. Fara a face proces de intentie domnilor si domnisoarei din capul ONG-ului antiromanesc cu pricina Ð nu m-ar mira ca, in circumstante mai adecvate, si in timp, acestia sa fie excedati in proiectul lor, doar bine intentionat si idealist (ca sa concedem si sa-i zicem si asa); odata, insa, minoritatea nationala respectiva fiind recunoscuta in Romania, credeti ca si chiar de domeniul descris cu predilectie de Kafka si Urmuz ca, in imprejurari propice, viitori neocelnici, mult mai talibani si mai neromani, dar mai mondialisti, sa nu uzeze de drepturile politice ce le confera statutul de minoritate nationala? Ganditi-va la acel areal din judetul Tulcea Ð format din vreo 5-6 sate, in care prezumtivii minoritari se gasesc asezati compact, depasind cu mult 20 % din totalul populatiei respective Ð, unde, la rigoare, s-ar incerca, de catre niste fundamentalisti arm”njl, precum unele capetenii ale radicalilor-secui, enclavizarea sa. Exemple in istoria recenta sunt, din nefericire, cu duiumul. Daca reprezentantii nostri politici doresc intronarea unui apartheid etnocultural si enclavizarea etnica a statului roman Ð inainte de a o face un stat federal, precum, de pilda, Germania; si nici macar atunci… Ð, dand satisfactie catorva insi cu personalitati si interese materiale mai accentuate, sa incerce si acest experiment: acceptarea, sub paravanul unor rastalmacite recomandari eurocomunitare, a jugularii nationalitatii romane. Sa ne-o facem, cu alte cuvinte, cu propria mana, mai ales ca „modelul” catalan este, cu jind, permanent citat, ca unul de succes, de catre domnii din fruntea asa-zisei Comunitati Aromane din Romania… Sa spunem clar: in Romania, aromanii Ð ramura balcanica a poporului roman, urmas al romanitatii orientale Ð nu sunt minoritari, ci parte in procesul de constituire a natiunii romane, s-au stabilit in calitate de romani, sunt si vor ramane romani, statul acordand asociatiilor lor culturale intreg concursul pentru prezervarea particularitatilor identitare. Si aceasta, intr-o Europa a, sper, statelor natiune, civice si Ð cu mult discernamant, spre a nu cadea in curat segregationism Ð multiculturale, nu a etniilor, a triburilor si gintilor; intr-o Europa in care aromanilor din Romania nu le va fi niciodata rusine ca sunt cetateni ai lumii, apoi ai Europei, ca sunt insa, inainte de toate, romani, dar si, totodata, aromani; dupa cum, mai departe, suntem, fiecare dintre noi, neolatinii dunareano-balcanici, cum ne-a lasat Dumnezeu Ð gramosteni, farseroti, pindeni, moscopoleni, respectiv vlasi/meglenoromani. Adica, romani.
