Şerveţelul pe care Stalin şi Churchill au împărţit Europa a provocat cea mai gravă criză politică din scurta istorie a Cabinetului Rădescu.
La data de 24 februarie 1945, la doar două săptămâni după Conferinţa de la Yalta, când destinul politic al României pentru următorii 45 de ani a fost stabilit pe un petic de hârtie, ce prevedea împărţirea sferelor de influenţă din Europa de Est, scris de Churchill şi aprobat de Stalin, în Bucureşti, cabinetul generalului Rădescu se confrunta cu cea mai importantă criză politică a scurtei sale activităţi guvernamentale.
Nicolae Rădescu, ultimul premier liber al României a fost şef al Statului Major al Armatei Române de la 13 octombrie la 7 decembrie 1944, apoi prim-ministru şi ministru de Interne de la 7 decembrie 1944 până la 28 februarie 1945.
Un Guvern de coaliţie
Guvernul fomat la 7 decembrie 1944 era un cabinet de coaliţie condus de Rădescu, din care aproximativ trei cincimi din posturi erau ocupate de către Partidul Naţional Ţărănesc şi Partidul Naţional Liberal, cele două partide obţinând peste 60% din voturi în toate alegerile înainte de a doua conflagraţie mondială. Celelalte două cincimi rămase erau atribuite membrilor de grupări politice unite sub genericul „Front Naţional Democrat” (Comunist, Social-Democrat, Frontul Muncitorilor).
„Pe timpul perioadei extrem de încercate în care am fost şef al guvernului, perioada care a durat trei luni, trupele sovietice s-au dedat jafului şi ucideau oameni la întâmplare. În fiecare dimineaţă eram obişnuit să primesc rapoarte asupra jafurilor şi asasinatelor petrecute în timpul ultimelor 24 de ore. Nici membrii sovietici ai Comisiei Aliate de Control, nici reprezentanţii diplomatici sovietici n-au luat în considerare serioasă numeroasele mele plângeri; prea departe de a lua măsuri pentru a pune capăt terorii exercitate de trupele sovietice, aceleaşi autorităţi ruse pretindeau ca ministrul de interne să ordone execuţia oricărui român care îndrăznea să se apere când era atacat de soldaţii ruşi” era mărturia generalului Rădescu din exil, la Lisabona, în 26 august 1947.
Ca urmare a acestor stări de tensiune şi a evenimentelor violente orchestrate de sovietici în 24 februarie 1945, când „Apărarea patriotică”, adica miliţia comunistă a pus în scenă o regie prin care i se atribuiau cinci morţi premierului Rădescu, a doua zi, ziarele comuniste l-au numit „criminal” şi „călău” cerând trimiterea sa în faţa plutonului de execuţie.
În a treia zi a sosit la Bucureşti Andrei Vîşinski, adjunctul ministrului de Externe al URSS, Viaceslav Molotov. Într-o audienţă la Regele Mihai I, Vâşinski i-a impus şefului de stat român demiterea imediată a generalului Rădescu.
Proteste formale ale americanilor
Primul document care atestă această stare de fapt este scrisoarea lipsită de fermitate a reprezentantului politic al SUA în Comisia Aliată de Control, B. Berry adresată lui A.I. Vâşinski, în legătură cu criza de guvern din România.
Bucureşti, 28 februarie 1945.
Stimate domnule Vâşinski,
Am aflat că ieri aţi sosit la Bucureşti şi am sperat că voi reuşi să vă întâlnesc astăzi pentru a vă saluta şi a vă transmite informaţia de care dispun asupra poziţiei guvernului american în unele probleme politice din România.
Deoarece am aflat că sunteţi ocupat şi nu ne putem vedea astăzi, am decis să vă aduc la cunoştinţă informaţia de care dispun la ora actuală şi vă salut în legătură cu venirea la Bucureşti. Potrivit instrucţiunilor pe care le-am primit, guvernul meu consideră:
1. La ora actuală guvernul de coaliţie, reprezentând toate partidele politice şi clasele sociale, constituie cea mai potrivită formă de realizare a conducerii de stat din România. Până în momentul când poporul va dispune de posibilitatea manifestării voinţei sale în alegerile libere, executivul american nu ar dori formarea, aici, a unui guvern în exclusivitate naţional-ţărănist sau al Frontului Naţional-Democrat. Între altele, noi am regreta amestecul sau utilizarea unei anumite forţe politice în scopul aducerii unei grupări la putere.
2. Considerăm intolerabile tentativele schimbărilor în structurile administrative prin mijloace neconstituţionale sau utilizarea forţei. Pe de altă parte, este necesară încurajarea tuturor acţiunilor menite să asigure efectuarea unor alegeri locale şi generale, care pot avea loc pe baza votului liber şi secret sau a altor metode democratice.
3. Nu se poate permite nici unui grup sau organizaţie să deţină armament. Mijloacele de forţă trebuiesc să rămână la dispoziţia organelor de stat. Toate preocupările noastre se anexează pe problema constatării şi verificării, dacă aceste organe statale au la dispoziţie suficiente forţe şi echipament pentru menţinerea ordinii interne.
Al dvs. sincer,
Burton I. Berry
Reprezentatul SUA în România
Sursă: AVP RF, F, 012, op.6, mp.82, d. 199, f. 1. Copie
În aceeaşi zi, generalul Rădescu şi-a dat demisia, scopul sovieticilor fiind atins: Guvernul prezidat de Petru Groza, complet supus Uniunii Sovietice era impus fără alegeri libere. Practic şi cu voia accidentului, România intra pentru mai multe decenii în sfera URSS. Iată cum speranţele ministrului român de Externe, Constantin Vişoianu, în sprijinul Statelor Unite şi al Marii Britanii s-au dovedit iluzorii, după negocierea de la Yalta, românii şi România fiind „cedaţi” sovieticilor.
