În anul 1974, un elev al Liceului „C. Negruzzi” din Iași i-a trimis o scrisoare prietenei lui, Mariana, prin care încerca să o impresioneze cu preferințele lui literare și cu un banc la adresa lui Nicolae Ceaușescu. Corespondența a fost interceptată de Securitate, iar pe numele tânărului a fost deschis un dosar de „urmărire informativă”.
Citește și: Tragedia deținuților de la Gherla, provocată de dragostea pentru aceeași femeie
În interiorul scrisorii, tânărul povestește că a deschis o revistă cu titlul „Major”, a cărei copertă avea imaginea unui pumn în conturul unei săgeți moderniste. Publicația conținea un „articol-program” scris de licean, pagini de literatură originală sau tradusă din Queneau, artă modernă, muzică, știință, filozofie, „reclamă comercială” și „pagini absurde”.
De asemenea, băiatul a povestit că a închinat revista Congresului al XI-lea, ca să nu fie interzisă.
Tânărul a mai scris și că revista pe care a conceput-o s-a bucurat de succes. În descrierea reușitei inițiativei lui, liceanul a folosit, inițial, cuvântul „bombă”, pe care l-a tăiat cu două linii și i-a atribuit o notă de subsol.
„Nu mai folosesc cuvântul bombă: Mi-a scris cineva că-mi va trimite una, pentru a scăpa în sfârșit de mine și când am venit de la școală am găsit casa păzită, iar o delegație a locuitorilor din cartierul Păcurari mi-a transmis un mesaj plin de indignare la adresa intențiilor mele genocide”, a explicat băiatul.
Nota se închieie cu o morală legată de monitorizarea corespondenței de Securitate, scrisă cu majuscule și încadrată între ghilimele.
„Secretul corespondenței e o vorbă goală. Golanu` ăsta de poștaș tot îmi deschide scrisorile”, a mărturisit liceanul.
Citește și: Logodnă albastră, prin obloanele Penitenciarului Gherla
În plus, adolescentul i-a scris prietenei lui despre incultura românilor și a lăudat studenții, în ciuda importanței pe care o dădeau „tovarășii” clasei muncitoare.
„(…) cred că e bine să-ți spun că în dulcea Moldovă (cum zici tu), pe lângă oamenii culți (…) mai trăiește, foarte bine reprezentată, specia care-i făcea pe latini să exclame: <<Santa simplicitas!>>. Avem noroc de studenți (mai mult de 20.000), care mai ridică puțin procentul de inteligență la mia de locuitori”, a scris elevul.
Deși scrisoarea conține mai multe cuvinte înnegrite de cenzură, bancul care îl ironizează pe liderul comunist, Nicolae Ceaușescu, apare intact.
„Nicu moare. Vin rușii: <<Dați-ni-l și nouă, să-l expunem la Kremlin, să vadă poporul >> L-au luat, iar după două săptămâni îl aduc. Vin americanii: <<Vă rugăm să ne îngăduiți să-l expunem și noi la White House, pt că…>> După două săptămâni vin evreii <<Dați-ni-l și nouă să-l expunem la Ierusalim, etc. etc. >> Românii: <<Nu-l dăm>>. Evreii: <<Vă rugăm, vă dăm orice>>. Românii: <<Nu! >>. Evreii: <<Vă promitem că…>>. Românii: <<Nu-l dăm, că pe la voi a mai înviat cineva! >>”, a scris adolescentul.
„Ei, și așa decade nivelul conștiinței tineretului român. Până și fruntașii noștri s-au dat cu nihiliștii!”, a continuat liceanul.
Tânărul și-a ironizat scrisoarea prin desenul unui cadran, făcut lângă semnătură, cu mesajul, scris cu majuscule, „Loc pentru mai bine”.
„Dragă Mariana, cred că, în sfârșit, te poți bucura. Vezi, nu numai tu scrii scrisori tâmpite. Dacă unu ca mine, care poate servi drept model oricui (ei, nu, mai sînt unele domenii pe care nu le-am atins: cizmăria, brutăria, întreținerea balustradelor metalice), mai comite câte o creație ca prezenta, la valoarea și pregătirea ta faptul devine neglijabil”, a glumit elevul.
Citește și: Sacrificiul suprem pentru iubire: Povestea Ecaterinei Bălăcioiu și a lui Eugen Lovinescu
Scrisoarea se încheie tot într-o notă amuzantă, cu „te sărută tovărășește (SÎNT VACCINAT), Sorin”.
Securitatea a fotocopiat corespondența, la care un ofițer a adăugat o notă cu bancul transcris și cu mențiunea de a se lua „măsuri de identificare și verificare a expeditorului și apoi a i se deschide acestuia un dosar de urmărire informativă (D.U.I.)”.
—
Acest articol apare cu sprijinul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS). Documentarea şi cercetarea în arhiva CNSAS a fost realizată de: Cristina Anisescu, Felicia Bugnariu, Florentina Budeancă, Liviu Burlacu și Cipriana Moisa (Direcţia Cercetare, Expoziţii, Publicaţii, Serviciul Programe Educaţionale şi Centrul de Istorie Orală).
