Sa ne inchipuim un tablou in care un om este zugravit cu toate organele sale interne vizibile iar reprezentarea acestora sa fie precum cadranele unor ceasuri. Inima, creierul, ficatul, plamanii, stomacul, sexul, oasele, alte organe, sisteme si functii sunt, fiecare in sine, ceasuri care functioneaza si arata o anume ora. Rareori ora este aceeasi, de cele mai multe ori este diferita, de la un organ la altul…
Asa si suntem in realitate: corpul nostru de carne se maturizeaza si imbatraneste diferit de la un organ la altul, in consecinta ora pe care ar arata-o fiecare organ, fiecare sistem, este alta. Daca in starea de pruncie ora era (aproape) aceeasi, tinand cont ca unele organe s-au maturizat ulterior, la oricare alta varsta timpul fiecarei parti din trupul tau este altul. Nu altfel se petrece si cu celelalte corpuri ale omului. Partile corpului afectiv si ale celui mental au ele insele "compartimente" mai mult sau mai putin imbatranite si ceasurile acestora vor arata alte si alte ore. si tot asa, mai departe, in cazul corpurilor noastre din ce in ce mai subtile…
Unde este numitorul comun? Care este ora mea exacta? Desigur, undeva in adancul inimii functioneaza si "ceasul" racordat la eternitate. "Ora" acestuia, masurata poate in eoni, este cautata de marii mistici, de intelepti.
Uneori parti ale mintii noastre au ceasuri care merg mult inainte ori raman prea in urma. Alteori ceasuri ale corpului afectiv si mental functioneaza naucitor. Batranii se indragostesc, se comporta precum adolescentii, iar acestia din urma au comportamente ori mentalitati care ii imping spre imbatranirea grabnica. Racordarea la prezent, adecvarea la realitate, te ancoreaza ceasului lumii din jur.
Lumea in general functioneaza conform unor ceasuri stranii, cand prea grabite, cand lenese, cand inconsecvente. Unii isi doresc sa dea anumite ceasuri inapoi, impotriva mersului firesc al naturii. Atunci cand nu sunt actiuni de "magie" nepermise, poate ca reusesc partial: o proteza aduce un strop de viata in plus corpului unui bolnav. Altii forteaza timpul sa functioneze cu mai mare viteza. Ceasurile mintii lor grabesc un viitor imatur, fara radacini suficient ancorate in solul realitatii, dupa cum staruirea excesiva in trecut aduce prejudicii greu de imaginat – iata formulele dupa care se-nvart ceasurile unor ideologii ori doctrine periculoase.
Salvarea lumii incepe invariabil cu salvarea propriei persoane, au constat inteleptii din toate timpurile. Iar salvarea personala consta in descoperirea numitorului comun al ceasurilor dinlauntrul tau, prin gasirea, din aproape in aproape, a unor timpi rezonabili, din ce in ce mai apropiati de iesirea din Timp. Ajungi la Adevar prin pasirea pe treptele adevarurilor partiale – aceasta este Calea, totdeauna particulara, nimeni altul nu o poate parcurge pentru tine.
Iesirea din orice impas o vei gasi in ceasul din inima ta Reala.