Acestea sunt cele doua directii prin care fiinta umana ajunge sa se depaseasca pe sine. Intr-un fel, ele se intalnesc fiindca prima este ascendenta si a doua descendenta. De la greci stim ce este catharsis. Este o eliberare si o transfigurare. Reprezinta capacitatea omului ca, odata pus in fata ororilor, daca acestea sunt estetizate, sa poata sa se ridice deasupra lor. Un om care traieste catharsisul este superior semenilor sai tocmai prin faptul ca poate sa aiba o intelegere a tragicului si a absurdului care guverneaza destinul dur al vietii. Satisfactia traita in mod catartic nu este de lunga durata dar ea poate sa realizeze acea eliberare care se numeste dezmarginire si prin care tot ce era mic, meschin, obsesiv si malign in psihic sa cunoasca o iluminare salvatoare. De aceea catharsis reprezinta o directie ascendenta fiindca pleaca de undeva din adancurile noastre obscure, le elibereaza si eliberandu-le le lumineaza.
La celalalt capat, cum am spus, se afla Pronia. Se confrunta aici doua perspective diametral opuse dar perfect complementare. Este vorba de cea precrestina, specifica civilizatiei greco-romane, si cea crestina careia, ne place, nu ne place, ii apartinem .Pronia vine de undeva de sus si nu are nimic spectacular. Omul care e vizitat de raza proniei va ramane pana la sfarsitul vietii o fiinta tacuta si smerita. Pe figura lui va inflori doar din cand in cand un suras misterios prin care doar cei initiati vor intelege ca el stie mai mult decat ce se intampla in jur. Catarticul traieste, Pronitorul cunoaste si prin aceasta vegheaza. Pronia aduce in noi insine un alt tip de lumina decat este adus de catre forta catharsisului. Acesta din urma este estetic si mizeaza totul pe splendoarea a ceea ce este pus in scena indiferent de sensurile morale ale celor prezentate. Pe de alta parte Pronia care-l viziteaza pe om il ajuta pe acesta sa aiba mai mult discernamant in sensul in care, nemaipunand atat pret de accidente si contraste, pe relieful accidentat si contondent al creatiei, se concentreaza asupra subtierii si transparentizarii fiintei noastre. Altfel spus, o perspectiva este aceea a etalarii patimii pana la transfigurarea ei, cealalta exploreaza patima pentru a o transparentiza. Pronia ne vegheaza in sensul in care ne invata sa nu facem excese, dupa cum catharsisul ne accepta excesele sperand ca prin consumarea lor ne purificam. Catharsis ascendent si Pronia descendenta arata ca in planul semnificactiei lucrurile stau exact invers. Pronitorii urca pe cand catarticii coboara. Primii se confunda cu firul de fum al jertfei, ceilalti se risipesc in pulberea de margaritare si sange care spala universul pana in strafunduri. Daca ne cunoastem putem sa intelegem carui tip apartinem.
