Vizita presedintelui Iranului in SUA – a trecut ceva vreme de atunci – a facut obiectul multor comentarii fiindca, intr-adevar, pare de neinteles cum un adversar declarat al civilizatiei occidentale poate sa participe la intalniri cu oameni pe care de fapt din cauza felului lor de viata ii detesta. Argumentul principal al acceptarii lui Ahmadinejad pe teritoriul american a fost furnizat de apartenenta Iranului la ONU. Nu ai cum sa nu primesti pe seful unui stat care face parte din marea familie a statelor lumii. Este o problema de ordin formal dar care, oricum ar fi luata, nu poate fi combatuta. Asfel ca tuciuriul persan a pus piciorul pe teritoriul american sustinandu-si fara nici o jena ideile. Doar ca vizita lui ne poate ajuta sa ne indreptam gandurle spre un alt caz care vorbeste de la sine despre marile beneficii ale democratiei. Un remarcabil savant muslman care de altminteri in tot ce a scris a pledat fara rest in favoarea reperelor traditionale, in momentul in care fundamentalistii au luat puterea in Iran, a decis sa paraseasca tara si sa-si sustina aceleasi idei in Occident, unde se credea la adapost. si de fapt si era. Ce inseamna aceasta? Ca dictatura, chiar daca pare inspirata de traditie asa cum a fost cazul talibanilor afgani sau al iranienilor din prezent, tot dictatura ramane. Ca nu poate sa existe nici un acord intre omul care gandeste liber chiar si traditional si regimul de forta care la randul lui pretinde ca apara tot traditia. Savantul musulman al carui nume din nefericire ne scapa stia foarte bine lucrurile acestea si de aceea a cautat libertatea fie si sub umbrela unui stat pretins decadent decat sa fi ramas in tara sa fundamentalista. Pe un alt palier situati, sa ne amintim doar de atatia ganditori marxist-leninisti de cea mai pura extractie, intemnitati de regimul ale carui baze teoretice le elogiau. De asemenea Cioran, oricat de tare a criticat apatia Occidentului, a trait in Franta zeci de ani si nu a suferit nici o persecutie. Beneficiul democatiei este acela ca te lasa de capul tau si nu vrea sa-ti bage nimic in minte cu de-a sila. Daca prea multa libertate si ignorare venita dinspre ceilalti te pot duce la nebunie, asta tine de rezistenta fiecaruia si nu poate fi o regula. Presupunand ironic ca Ahmadinejad s-ar fi hotarat peste noapte sa ceara azil politic in SUA, ce s-ar fi intamplat? Ar mai fi fost ascultat vreo saptamana, dupa care audienta conferintelor sale ar fi scazut dramatic si ca sa-si castige existenta, ar fi trebuit eventual sa dea lectii de araba sau de persana. Ideile sale incendiare nu l-ar fi ajutat cu nimic. Nici sa-i aduca niscai dolari in buzunar.
