Prefectul Legiunii Prima Blasensis a pus pe picioare o redutabilă legiune de lăncieri şi puşcaşi, cu care a obţinut victorii memorabile asupra armatei revoluţionare maghiare.
Una dintre cele mai cunoscute personalităţi ale românilor ardeleni din cea de‑a doua jumătate a secolului al XIX-lea este Ioan Axente Sever. El a fost unul dintre cei mai capabili comandanţi militari ai românilor ardeleni din timpul Revoluţiei de la 1848 – 1849. Ioan Axente Sever a fost unul dintre prietenii lui Avram Iancu, conducătorul incontestabil al armatei revoluţionare româneşti. El a reuşit să pună pe picior de război o unitate militară care totaliza 10.000 de luptători. Legio I Blasensis, legiunea cu sediul în Blaj, a luat parte la operaţiuni militare de pe o întinsă arie geografică, ce mergea din Deva la Sibiu şi de la Blaj până în Munţii Apuseni. Practic, această legiune a fost cea mai puternică unitate militară a românilor ardeleni.
Fiu de iobag, profesor în Bucureşti
Ioan Axente Sever a fost o personalitate excepţională. El provenea dintr-o familie de iobagi din satul Frâua, azi Axente Sever, care însă era suficient de înstărită încât să-şi permită să-i ţină la şcoală pe copii. Ioan Axente Sever a urmat clasele primare în Blaj, apoi s-a înscris, în 1831, la cursurile gimnaziului catolic din Sibiu. După finalizarea gimnaziului, el a revenit la Blaj, la Seminarul Teologic. În anul 1840, Ioan Axente Sever a fost exmatriculat din Seminariu pentru că a făcut parte din rândul elevilor care i-au luat partea renumitului profesor Simion Bărnuţiu, aflat în conflict cu episcopul greco-catolic Ioan Lemeny. Ioan Axente Sever s-a întors în satul natal, unde s-a ocupat cu lucrul pământului. În anul 1847, Ioan Axente Sever a decis să se mute în Bucureşti. Acolo, el a devenit profesor de limba latină şi de limba română la un pension privat şi la Colegiul Sfântul Sava.
Lider al Revoluţiei
La izbucnirea Revoluţiei de la 1848, Ioan Axente Sever s-a pus la dispoziţia Guvernului revoluţionar. El a fost numit mai întâi comisar de propagandă în judeţul Ilfov. Apoi, a fost trimis să restaureze autoritatea statului în judeţul Dolj, unde mulţi dintre boieri refuzau să recunoască autoritatea Guvernului provizoriu condus de Ion Heliade Rădulescu. În august 1848, Ioan Axente Sever a aflat de arestarea unor lideri revoluţionari, în frunte cu August Treboniu Laurian şi cu Nicolae Bălăşescu, aşa că a decis să treacă munţii înapoi în Transilvania. Liderul revoluţionar a luat parte la adunarea grănicerilor români din Orlat, din 11 septembrie.
Apoi, în fruntea unui detaşament format din 200 de grăniceri, a luat parte la cea de-a treia Adunare Naţională de la Blaj. Deja, Ioan Axente Sever era recunoscut pentru capacitatea sa de organizator. Liderii revoluţionari români au decis să împartă Transilvania în 15 prefecturi, fiecare prefectură trebuia să asigure organizarea a câte unei legiuni, formate din circa 10.000 de oameni. Aceste legiuni erau conduse de prefecţi, care aveau un rang militar echivalent celui de general din trupele regulate.
Ioan Axente Sever a primit comanda Legiunii Prima Blasensis, pe care a transformat-o în cea mai puternică unitate militară a românilor ardeleni.
Fratele lui Ioan Axente Sever, Vasile, s-a numărat, la rândul său, printre ofiţerii acestei legiuni şi a început organizarea militară a satelor de pe Târnave. Legiunea a luat parte la mai multe bătălii împotriva armatei revoluţionare maghiare.
Cu toate că trupele maghiare erau mai numeroase şi mai bine înarmate, Ioan Axente Sever a câştigat toate bătăliile importante date împotriva lor. Printre cele mai cunoscute fapte de arme ale generalului din Blaj se numără luptele de gherilă din Munţii Apuseni, în care armata maghiară a suferit un adevărat dezastru strategic. De asemenea, trupele lui Ioan Axente Sever au spart de mai multe ori cercul asediatorilor cetăţii Alba Iulia, acolo unde garnizoana româno-austriacă de sub comanda coolonelului Urban a rezistat eroic. De altfel, în data de 27 iulie 1849, Legio I Blasensis a fost cea care a ridicat asediul Cetăţii Alba Iulia. Legiunea comandată de Ioan Axente Sever a fost implicată şi în cucerirea Aiudului. Circa 600 de etnici maghiari au fost ucişi de către luptătorii români, dornici să se răzbune după atrocităţile comise de militarii maghiari din timpul campaniei care viza cucerirea Munţilor Apuseni.
Persecutat de inamicii săi
Ioan Axente Sever a adoptat o atitudine demnă după încheierea Revoluţiei. El a refuzat mai multe decoraţii oferite de austrieci, întocmai ca şi Avram Iancu, pentru că austriecii nu şi-au onorat promisiunea de a acorda drepturi naţionale românilor ardeleni. Totuşi, în anul 1852, în numele veteranilor din Revoluţia de la 1848 l-a primit pe împăratul Franz Joseph. Primirea împăratului a fost organizată pe Muntele Găina. Cu această ocazie, Ioan Axente Sever a fost decorat cu Crucea de aur cu coroană, precum şi cu ordinul Franz Joseph, clasa a III-a. De asemenea, el a primit şi ordinul militar rusesc Sfânta Ana, clasa a III-a. Ioan Axente Sever s-a stabilit la Braşov, unde a devenit una dintre cele mai proeminente figuri ale comunităţii româneşti. Spre sfârşitul vieţii, când era deja grav bolnav, canonicul prepozit Ioan Micu Moldovan a vrut să-l readucă la Blaj pe „tata Axente“, cum îi spuneau braşovenii. Însă eroul de la 1848 a refuzat. El le-a cerut, totuşi, blăjenilor să-l înmormânteze în Mica Romă. Dorinţa i-a fost îndeplinită, iar Ioan Axente Sever se odihneşte în cimitirul din curtea Bisericii Sfinţii Arhangheli.
