Alexandru Vaida Voevod, între masonerie şi mirajul regalităţii

Fostul lider al PNR a ajuns în conflict deschis cu Iuliu Maniu pentru că Alexandru Vaida Voevod a fost fascinat şi atras de personalitatea Regelui Carol al II-lea.

Una dintre cele mai ilustre personalităţi ale României interbelice a fost clujeanul Alexandru Vaida Voevod. El a fost de trei ori prim-ministru al României Mari, de mai multe ori ministru, ministru de stat pentru Transilvania, membru al Consiliului Dirigent şi consilier regal. De asemenea, el a fost membru al Parlamentelor din Bucureşti şi din Budapesta şi al Marii Adunări Naţionale, care a proclamat Unirea Transilvaniei cu România la 1 Decembrie 1918. Însă Alexandru Vaida Voevod a intrat în istorie prin faptul că el a fost deputatul care a citit, în octombrie 1918, în Parlamentul din Budapesta, Declaraţia de inde­pendenţă a naţiunii române din Austro-Ungaria, prin care românii din Dubla Monarhie au notificat întregii lumi decizia de a-şi lua soarta în propriile lor mâini.

Descendent al unei familii ilustre

Alexandru Vaida Voevod provenea dintr-o ilustră familie românească, înnobilată de principele Gabriel Bethlen. El se înrudea cu doi episcopi greco-catolici ai Transilvaniei, Ioan Bob şi Ioan Lemeni. De asemenea, bunicul său, Alexandru Bohăţel, a fost unul dintre liderii Revoluţiei de la 1848-1849 din Transilvania. Tatăl său, Dionisie Vaida, a fost unul dintre liderii mişcării naţionale a românilor ardeleni, iar Gavril Vai­da, unchiul lui Alexandru Vai­da Voevod, a fost străbunicul pe linie maternă al lui Corneliu Coposu.

Educaţie în stil german

Alexandru Vaida Voevod a ter­mi­nat şcoala primară în Cluj, apoi a studiat la liceele germane din Bistriţa şi din Braşov. Cunoaşterea excelentă a limbii germane i-a permis să se înscrie la cursurile Facultăţii de Medicină a Universităţii din Viena. În perioada studenţiei, el a devenit membru al societăţii „România Jună” şi s-a implicat în politică. Pe de o parte, el a devenit prieten cu medicul Aurel C. Popovici, prieten al moştenitorului tronului austro-ungar, arhiducele Franz Ferdinand. Aurel C. Popovici a elaborat un plan de federalizare pe baze naţionale a Imperiului, care ar fi urmat să ducă la crearea Statelor Unite ale Austriei Mari, formate din 15 state federale. Planul nu a mai putut fi pus în practică, deoarece arhiducele Franz Ferdinand a murit asasinat la Sarajevo, iar acest eveniment a reprezentat scânteia care a dus la izbucnirea primului război mondial.

Prieten cu Karl Lueger

În Viena, Alexandru Vaida Voe­vod s-a implicat în campania elec­torală care a dus la alegerea preşedintelului Partidului Creş­tin Social, Karl Lueger, în funcţia de primar al Vienei. Karl Lueger era favorabil românilor, dar se remarcase prin antisemitismul său. Întors în Transilvania, Alexandru Vaida Voevod s-a implicat în activitatea Partidului Naţional Român. El a asistat la redactarea proiectului Memoradumului ro­mâ­nilor din 1892, de către Iuliu Coroianu, în casa bunicului său, Alexandru Bohăţel. Apoi, după arestarea conducerii PNR, Alexandru Vaida Voevod a făcut parte din Comitetul Naţional care a înlocuit conducerea aflată în închisori. Până la moartea preşedintelului PNR, dr. Ioan Raţiu, Alexandru Vaida Voevod i-a rămas fidel acestuia. Însă, în anul 1905, el s-a implicat în organizarea Conferinţei PNR din Sibiu, care a condus la abandonarea pasivismului şi la triumful noului curent activist, reprezentat de Iuliu Maniu. Alexandru Vai­da Voe­vod a pierdut alegerile din 1905 din colegiul său de deputat, însă a câştigat alegerile anticipate din 1906.

Proclamaţia de independenţă de la Budapesta

Până în anul 1918, el a reuşit să rămână membru al Parlamentului din Budapesta şi, totodată, membru al conducerii centrale a PNR. În această calitate, el a citit, în octombrie 1918, în Parlamentul din Budapesta, proclamaţia de independenţă a românilor din Imperiu. Ulterior, el a fost ales membru al Marii Adunări Naţionale, care a votat, în unani­mitate, la 1 Decembrie 1918, Unirea Transilvaniei cu România. Alexandru Vaida Voevod a devenit apoi membru al Guvernului autonom al Transilvaniei, Consiliul Dirigent prezidat de Iuliu Maniu. Clujeanul a fost desemnat membru al delegaţiei formate din Vasile Goldiş, episcopul greco-catolic Iuliu Hossu şi epis­copul ortodox Miron Cristea, care a fost trimisă la Bucureşti pentru a prezenta Regelui Ferdinand I Declaraţia de Unire.

Ministru în Bucureşti şi diplomat la Paris

Alexandru Vaida Voevod a rămas în capitala României, unde a fost numit, prin Decret Regal, ministru de stat pentru Transilvania în guvernele care s-au succedat după 1 Decembrie 1918. Anul 1919 a adus prima campanie electorală în România Mare. Nici un partid nu a reuşit să obţină majoritatea mandatelor parlamentare, însă Partidul Naţional Român a obţinut cel mai mare număr de deputaţi şi de senatori. Regele Ferdinand I i-a oferit lui Iuliu Maniu misiunea de a forma Guvernul. Acesta a refuzat, pe motiv că nu vorbea suficient de bine limba franceză, în care aveau loc tratativele diplomatice ale Conferinţei de Pace de la Paris, care a ratificat formarea României Mari. În aceste condiţii, Alexandru Vaida Voevod a devenit premier, în noiembrie 1919. Însă, în ianuarie 1920, el l-a lăsat pe Ştefan Cicio Pop la conducerea Guvernului şi a plecat la Paris, unde avea loc o adevărată bătălie diplomatică. Acolo, în contextul în care cei mai importanţi oameni politici erau masoni, Alexandru Vaida Voevod a luat decizia să intre în masonerie, la rândul său. El a intrat în loja „Ernest Renan” şi a primit rapid poziţii importante în rândul acestei organizaţii, interesate să-şi consolideze poziţia în România. Prin intermediul mijlocitorilor masoni, Alexandru Vaida Voevod a avut ocazia să discute personal cu Georges Clemenceau şi cu George Lloyd şi, astfel, să-şi aducă o importantă contribuţie la ratificarea internaţională a Marii Uniri. Reîntors în ţară, Alexandru Vaida Voevod şi-a continuat activitatea politică în cadrul PNR şi a ocupat mai multe funcţii ministeriale.

Partizanul Regelui Carol al II-lea

În cadrul PNŢ, partidul format prin fuziunea PNR cu Partidul Ţără­nesc al lui Ion Mihalache, el a fost unul dintre principalii partizani ai revenirii pe tron a Regelui Carol al II-lea, care renunţase la Coroană a doua oară în favoarea fiului său, Regele Mihai I. În toiul Marii Crize Economice din perioada 1929-1933, el a devenit de două ori prim-ministru. În anul 1933, exasperat de faptul că Marea Criză părea să nu se mai termine, el a demisionat din frun­tea Guvernului şi din fruntea PNŢ. Alexandru Vaida Voevod i-a propus lui Iuliu Maniu să-i succeadă. Însă cum acesta era în conflict cu Regele Carol I, a decli­nat oferta în favoarea lui Ion Miha­lache. Alexandru Vaida Voevod a rămas unul dintre oamenii de încredere ai Regelui Carol al II-lea, de personalitatea căruia era fascinat, spre nemulţumirea lui Iuliu Maniu. De fapt, mirajul regalităţii a fost principalul motiv de ruptură între Alexandru Vaida Voevod şi Iuliu Maniu. Alexandru Vaida Voevod a preferat să plece din PNR şi să-şi formeze propriul său partid, Frontul Românesc. Chiar dacă acesta nu s-a bucurat de un prea mare succes electoral, el a furnizat baza ideo­logică pentru întărirea puterii regale. Alexandru Vaida Voevod a fost unul dintre cei care au contri­buit la instaurarea regimului autoritar regal, ca urmare a modificării Constituţiei, în anul 1938, care a pus capăt sistemului democratic din România interbelică. În regimul Regelui Carol al II-lea, Alexandru Vaida Voevod a devenit şeful partidului unic, Frontul Renaşterii Naţionale, dar şi consilier regal, preşedinte al Adunării Deputaţilor şi ministru în mai multe guverne.    

Un sfârşit trist

După abdicarea Regelui Carol al II-lea, Alexandru Vaida Voevod s-a retras din viaţa publică. În cercul celor apropiaţi, el şi-a recunoscut greşelile şi a spus că este dispus ca, prin retra­gerea sa, să plătească preţul cuvenit pentru ele. După insta­urarea guvernului comunist condus de dr. Petru Groza, vechiul coleg trădător din PNR al lui Alexandru Vaida Voevod, fostul prim-ministru a fost arestat, în 24 martie 1945. El a fost anchetat, printre alţii, de fiorosul torţionar Gheorghe Crăciun. Din 1946 şi până în 1950, Alexandru Vaida Voevod a fost trimis în arest la domiciliu. A murit la vârsta de 78 de ani şi a fost înmormântat în curtea celei mai vechi biserici greco-catolice din Sibiu, Biserica dintre brazi, în locul unde îşi dorm somnul de veci personalităţi precum George Bariţiu, Alexandru Papiu-Ilarian sau dr. Ioan Raţiu.