Din zecile de volume aparute in ultimul timp la multimea de edituri infiintate dupa 1989, am selectat, pentru rubrica noastra de astazi, doua titluri cu adevarat senzationale prin continutul lor inedit.
„Libertate si cenzura in Romania – inceputuri”
„Libertate si cenzura in Romania – inceputuri” este o carte postuma a marelui scriitor Adrian Marino, aparuta la „Polirom” Iasi, ca un omagiu adus celui care si-a publicat majoritatea lucrarilor la aceasta editura. Volumul reprezinta ultimele file pe care a apucat sa le scrie regretatul nostru scriitor, manuscrisul ajungand la Iasi gratie scriitoarei Lidia Bote, sotia lui Adrian Marino.
Desi este inceputul unei noi opere pe care marele artist si-a propus s-o duca pana la capat, dar soarta a hotarat altfel, noul volum are o importanta deosebita, scriitorul investigand cu scrupulozitatea-i cunoscuta literatura si istoria ei, de la primele inmuguriri, cautand sa puna in evidenta acele afirmatii si acele marturii scrise care vadeau incontestabil dorinta de libertate si o alta alcatuire a societatii de catre intelectualii diferitelor perioade istorice.
Volumul acopera perioada pre-pasoptista, mai ales sec. XVIII si primele decenii din secolul XIX… „Pentru prima data intreaga literatura pre-pasoptista este citita dintr-o noua perspectiva – se spune in nota asupra editiei – iar textele cronicarilor moldoveni sau munteni si mai ales ale Scolii Ardelene dezvaluie laturi ignorate sau expediate in graba de judecata estetica”. Iar autorul, in Prefata pregatita, ne spune: „Pe scurt, este vorba despre o carte „militanta”, „angajata” in apararea si afirmarea libertatii de constiinta, de gandire, de exprimare. Cu atat mai mult cu cat ne confruntam mereu cu sechele ale ideologiei de extrema dreapta sau de extrema stanga”.
Cu alte cuvinte, autorul nu scurteaza numai trecutul, ci prin modul in care interpreteaza si comenteaza fenomenele sau marturiile descoperite in studiile sale, este mereu prezent in actualitate, punand la dispozitia societatii instrumente teoretice si chiar doctrinare, in sprijinul libertatii de gandire, a liberalismului autentic si nealterat de interese egoiste imediate. Cartea poarta pecetea spiritului sau enciclopedic, fiind structurata in sase capitole, fiecare tratand istoria ideilor si ideea de libertate analizate in cele trei provincii romanesti: Moldova, Muntenia si Transilvania.
Este o lucrare care merita citita de toti cei ce ne-am dorit o tara libera si democrata, in adevaratul inteles al cuvantului, Adrian Marino fiind un adevarat apostol al acestor idei nobile. Astfel ca scriitori prestigiosi din Bucuresti si Iasi o considera „cartea anului”.
Scriitori clujeni si revolutia din 1989
La volumele aparute despre Revolutia clujeana din 1989, cunoscutul scriitor Constantin Zarnescu mai adauga una intitulata „Revolutia romana din 17-22 decembrie 1989 (la Cluj-Napoca)”. Cartea se deosebeste de celelalte prin faptul ca trateaza modul in care au fost vazute evenimentele sangeroase de acum 16 ani, in special de scriitori, modul cum au actionat acestia in zilele fierbinti de atunci.
O parte dintre scriitorii clujeni erau stransi si morti de frica la sediul lor din „Blocul Tribuna”, unde urmareau evenimentele la televizor. N-au cutezat sa iasa in strada si sa se alature multimii care striga la unison „Veniti cu noi”, sau sa raspunda indemnurilor lui Calin Nemes si Lucian Matis de a se grupa in asteptarea demonstratiilor de la CUG. Ei practicau o „revolutie de salon”, ca sa ma exprim elegant. Constantin Zarnescu, care a luat parte si la ocuparea sediului PCR, povesteste cu umor si ironie, abia disimulate, cum unul dintre redactorii revistei „Tribuna” nici n-a catadicsit sa plece acasa de frica, s-a inchis in sediu si de acolo ii facea telefonic o cronica a evenimentelor din strada unui confrate fugit si el acasa, de unde n-a mai avut curajul sa mai iasa. Iar in punctul culminant, a doua zi, unii aflati in redactie au deschis „curajosi” geamul si au strigat catre multimile din Piata Libertatii, „Victorie, victorie!”. Apoi au lasat repede perdeaua sa cada pentru a nu fi vanati de presupusii teroristi.
Scriitorul Zarnescu si-a adunat in aceasta carte si primele texte publicate dupa revolutie sau la implinirea a 1.000 de zile de la evenimente. Interesant este ca pe unele texte el nu se sfieste sa scrie negru pe alb: „Cenzurat in totalitate de ceausistii neocomunisti ai „Tribunei””. Iar daca autorul s-a alaturat cu sufletul si energia de care era capabil ideilor Revolutiei, luandu-i un prim interviu doamnei Doina Cornea, si difuzand prin postul de radio Cluj (deschis din initiativa scriitorului Horia Badescu si a fostilor sai colegi pana la inchiderea postului de catre dictatori) primul mesaj in favoarea libertatii si a democratiei. Ca el au procedat si veteranul Teohar Mihadas, poet si prozator eminent, criticul Valentin Tascu si universitarul Nicu Mocanu sau o pleiada de tineri ziaristi si scriitori precum Ioan Danciu, Ioan Deac, Dan Trif, Ion Negru etc., care au infiintat ziare independente precum „Clujul liber”, „Atlas”, „Tribuna Ardealului” – primul cotidian liber si democrat patronat, ca director, de magistrul Adrian Marino. De asemenea, Zarnescu, cu un alt grup de tineri, a editat saptamanalul „Fapta transilvana”.
Cartea releva si drumul post-revolutionar al oportunistilor din randurile scriitorilor clujeni care, imediat ce a ajuns Iliescu la putere, s-au prins strans si total obedienti de pulpana marelui bolsevic, obtinand demnitati pe care nu le meritau ca „revolutionari”, ci doar ca adepti ai sintagmei lansata de acesta la televiziune: „sa nu intinam valorile comuniste”. Asa incat pe langa valoarea documentara a cartii se constituie si intr-o polemica vie asupra unor fapte la care ne indeamna sa meditam si sa intelegem cine sunt revolutionarii de drept: cei de dupa perdea sau cei care au infruntat cu piepturile lor gloantele aparatorilor regimului comunist, 26 de clujeni dandu-si viata pentru idealurile democratiei si numerosi altii fiind raniti, unii ramasi invalizi?!
