Oficialii de la Apele Române au recunoscut pentru RL că substanţa toxică a intrat în Dunăre, în zona Budapesta, încă de marţi seară, dar nu au explicat convingător de ce au primit informaţia după o jumătate de zi. Scurgerea s-a produs de la un combinat de aluminiu de lângă localitatea Ajka.
Potrivit Administraţiei Naţionale a Apelor Române, apa Dunării înregistra ieri, în amonte de capitala Ungariei, „o uşoară creştere a pH-ului, de la 9,1 la 9,5″, în condiţiile în care valorile normale se încadrează între 6 şi 8,5. Potrivit specialiştilor, valorea crescută relevă prezenţa unor substanţe chimice alcaline, periculoase pentru mediu. În urma acţiunilor de decontaminare ale autorităţilor ungare – care au deversat 1.500 tone de substanţe neutralizante în râul Marcal, care îşi uneşte apele cu râul Raba, afluent al Dunării – substanţele nocive s-au diminuat considerabil, potrivit informaţiilor transmise Apelor Române. „Autorităţile ungare au reuşit o diminuare a pH-ului râului Marcal de la 13 la 10. Poluantul a intrat în Dunăre în cursul zilei de ieri, în amonte de Budapesta. La intrarea în România, la Baziaş, ultimele măsurători arătau ieri un pH în parametri normali, de 8,5″, ne-a precizat Ana Maria Tănase, purtător de cuvânt al Apelor Române.
Totuşi, ieri, în jurul prânzului, Apele Române comunicau că, până la acea oră, poluanţii nu ajunseseră în apa Dunării, pe teritoriul Ungariei. Oficialii instituţiei au revenit însă câteva ore mai târziu şi au transmis, la insistenţele României Libere, că substanţele toxice şi-au găsit totuşi drum în Dunăre, în amonte de Budapesta, încă din seara zilei de marţi. La întrebările RL, de unde întârzierea de aproape 20 de ore cu care a fost comunicat acest lucru de la Budapesta la Bucureşti, reprezentanţii Apelor Române au invocat existenţa unei posibile erori de traducere sau de comunicare. De altfel, pe tot parcursul zilei de ieri, autorităţile române s-au dovedit extrem de „atente” cu privire la modul de prezentare a informaţiilor primite de la omologii din Ungaria. De altfel, în comunicatul transmis de Ministerul Mediului, condus de ministrul UDMR, Laszlo Borbely, nu se face nici o referire la creşterea pH-ului apei Dunării în amonte de Budapesta. Creştere care ar semnala, de fapt, intrarea poluanţilor pe cursul fluviului.
„Monitorizarea se face din trei în trei ore”
Un pH de 9 nu ridică probleme majore, dar unul de 13, cât avea râul Marcal în cursul zilei de marţi, acţionează ca soda caustică şi are efect de ardere. „Aceşti poluanţi nu au ajuns încă pe teritoriul Românei şi autorităţile ungare dau asigurări că nu vor ajunge. Oricum, dacă vor ajunge, vom afla cam în cinci zile, iar efectele vor depinde de concentraţia poluantului. La intrarea în ţară, în România, vom putea spune dacă acest pH este ridicat, dacă s-a reuşit diluarea sau nu”, a explicat reprezentantul Apelor Române. Echipele de la Apele Române au recoltat deja probe de apă din secţiunea Baziaş, la intrarea în ţară a Dunării şi le-au transmis la laborator. Rezultatele vor releva şi concentraţia metalelor grele. „Monitorizarea se face din trei în trei ore şi va continua pe perioada următoarelor săptămâni. Se poate creşte frecvenţa, în funcţie de informaţiile primite de la partea ungară”, ne-a mai declarat Tănase.
„Ne aşteptăm să aibă efect asupra mediului”
Principalul pericol care ar putea veni pe Dunăre îl reprezintă metalele grele. Potrivit reprezentantului WWF România, Orieta Hulea, este posibil ca poluanţii să ajungă în următoarele zile în sectorul mijlociu al Dunării. „Ne aşteptăm să aibă efect asupra mediului, în special asupra faunei. Metalele grele se acumulează în sedimente şi rămân pe o perioadă mai îndelungată în aceste sedimente şi afectează fauna acvatică. Mai exact, există pericolul ca metalele grele să se acumuleze în lanţul trofic, organismele acvatice fiind sensibile la astfel de poluări: „Prin consumul peştilor de către populaţie se pot produce şi efecte asupra sănătăţii oamenilor. Depinde foarte mult de concentraţia poluanţilor”, a explicat reprezentantul WWF, un ONG specializat în probleme de mediu. Un program de monitorizare al Comisiei Internaţionale pentru Protecţia Dunării a arătat, recent, că apa fluviului are concentraţii mari de metale grele.
„S-au evidenţiat concentraţii care au depăşit limita maximă admisă, mai ales de nichel şi cupru. Metalele grele din cauza accidentului cumulate pe concentraţiile actuale pot exacerba anumite efecte”, a explicat reprezentantul WWF România, care a precizat însă că, la ora actuală, este foarte greu de estimat ce se va întâmpla. Potrivit Greenpeace România, ieri dimineaţă substanţele deversate ajunseseră la mai puţin de 10 km de Dunăre, în zona Gyor. „S-au scurs circa un milion de metri cubi de deşeuri şi urme se află, în momentul de faţă, foarte aproape de Dunăre”, declara ieri Ionuţ Cepraga, coordonator campanii Greenpeace, care se afla ieri în Ungaria. Cristian Popa, reprezentant al Asociaţiei Salvaţi Dunărea şi Delta, a explicat ieri, pentru România Liberă, că metalele grele, odată ajunse în corpul uman, în urma consumării de peşte din ape poluate, are efecte cancerigene.
Reversul medaliei
Accidentul produs pe 30 ianuarie 2000 la societatea „Aurul Baia Mare” a fost una dintre cele mai mari catastrofe din zonă. Ca urmare, diverşi lideri din Ungaria au criticat extrem de dur România, ţara noastră fiind obligată în final să plătească despăgubiri de 100 milioane dolari. În acel context, ONG-uri şi politicieni din ţara vecină au adus în discuţie vigilenţa cu care Ungaria ar trebui să monitorizeze comportamentul de mediu al vecinilor.
De această dată este rândul României să privească cu îngrijorare modul în care Ungaria se achită de obligaţiile care îi revin pentru protecţia mediului, dar şi pentru gestionarea efectelor accidentului de la Ajka. Surprinzător, autorităţile române s-au dovedit foarte reţinute în a oferi date despre modul în care Ungaria ne-a informat despre intrarea viiturii toxice în Dunăre. Mai mult, nici organizaţiile ecologiste autohtone nu par să manifeste un interes deosebit faţă de catastrofa ecologică din Ungaria, care a dus la moartea a 4 persoane şi la rănirea altor 120. În general, ONG-urile româneşti nu dau dovadă de aceeaşi vigilenţă atunci când vine vorba de proiecte industriale din ţările vecine care pun în pericol mediul din România. Prin comparaţie, organizaţiile ecologiste ungare nu manifestă nici o reţinere atunci când vine vorba de contestarea unor investiţii în România, chiar şi atunci când este evident că nu comportă vreun risc pentru Ungaria.
Din punct de vedere al catastrofelor ecologice produse prin deversarea unor substanţe toxice în apele interioare, România are mai multe motive să fie îngrijorată de posibilele accidente din Ungaria, având în vedere că pe principalul curs de apă comun, Dunărea, noi ne aflăm în aval. Întrebaţi de ce nu sunt activi în problemele de mediu puse de ţările vecine, ecologiştii români cu care am stat de vorbă invocă lipsa fondurilor. Sau necunoaşterea proiectelor controversate de peste graniţe, dar care prezintă un risc pentru România. „Nu ne-a ajuns la urechi controversa de la combinatul din Ungaria. Noi ne implicăm local, mai mult în Deltă, câteodată şi pe cursul Dunării, dar numai pe teritoriul românesc”, a declarat Cristian Popa de la Asociaţia Salvaţi Dunărea şi Delta.
