De la modeling si emisiunea "Seara regasirii", Victor Slav a trecut La rubrica Vremea din cadrul stirilor Pro tv, pentru ca acum sa prezinte in paralel o alta emisiune – "Frumusete pe muchie de cutit" – in care, marturiseste el, intalneste situatii de viata complexe si emotionante.
De cand am inceput sa prezint la Pro Tv emisiunea "Frumusete pe muchie de cutit" sunt intrebat constant cat de important cred eu ca este aspectul fizic in societatea actuala si daca mai e valabila zicala conform careia "frumusetea sta in suflet"? N-am sa-l contrazic pe David Hume, cel care in Secolul Luminilor afirma ca "frumusetea lucrurilor exista in sufletul celui care le admira". Si nici nu am sa incerc sa dau o defintie a frumusetii, mai ales ca fiecare o percepe in felul sau. Ceea ce le raspund insa intotdeauna celor care imi adreseaza aceasta intrebare este ca, in ziua de azi, poate mai mult ca niciodata – desi este posibil sa ma insel daca stam sa ne gandim la secolele elenismului, de exemplu, cand creatorii au urcat trupul uman si idealul acestuia de perfectiune pe un piedestal, sau la "omul vitruvian" al lui Da Vinci – asadar, poate mai mult ca niciodata, prima impresie conteaza. Pana sa ajungi sa cunosti frumusetea din sufletul unui om, esti confruntat cu aspectul fizic. Oamenii pun din ce in ce mai mult pret pe frumusete, asta si poate pentru ca traim in secolul vitezei. Conteaza foarte mult sa fii ingrijit, iar daca esti frumos si pe interior, atunci totul se apropie de perfectiune. Eu am invatat tocmai de la oamenii care vin in emisiune ca acest lucru conteaza enorm. Cei mai multi s-au confruntat cu probleme foarte grave din cauza defectelor fizice, spre exemplu, nu au fost angajati sau au fost marginalizati de prieteni. Asadar, am invatat cat de mult inseamna sa ai incredere in tine, in fortele proprii, cat de important este sa te simti bine in pielea ta. Daca esti optimist si increzator, totul pare posibil!
Se spune ca frumusetea fizica nu este importanta, ca ea este relativa si trecatoare si ca un om nu trebuie sa fie judecat dupa aspectul fizic, atata timp cat poate fi un om bun, cu un suflet mare si frumos. Se spune ca frumusetea interioara este mai importanta decat cea exterioara, ca frumusetea exterioara este trecatoare si ca, odata cu trecerea anilor, ramane altceva… Fiecare om pe care l-am intalnit la "Frumusete pe muchie de cutit" m-a invatat ca, pe langa tot ce am enumerat mai devreme, la fel de importante sunt si increderea in sine si multumirea pe care o aduce un fizic armonios. Sunt oameni pentru care aceasta este singura sansa, oameni care se lupta ani de zile cu complexe, oameni care traiesc in umbra unor defecte ce ii impiedica sa duca o viata normala.
Si toate aceste frustrari acumulate in interior se vad mereu pe chipul lor. Am cunoscut la aceasta emisiune persoane care, de exemplu, aveau nevoie de interventii chirurgicale pentru a corecta defecte din nastere, urme lasate de diverse accidente sau, pur si simplu, pentru a indeparta defectele fizice care nu le permiteau sa se simta bine in pielea lor. Pentru multi aceasta emisiune a devenit sansa vietii lor. Si, poate nu intamplator, deviza emisunii este "orice viata merita o noua sansa". Sansa pe care, pana acum, au primit-o zeci de persoane pentru care viata s-a schimbat in bine. Iar bucuria pe care o citesti in ochii lor, in clipa in care ei se privesc in oglinda, iti da un sentiment incredibil. Imi amintesc de una dintre tinerele din prima editie a acestui sezon, Nicoleta, care le-a taiat respiratia celor dragi cu noua sa infatisare. De la o tanara cu foarte multe complexe, care se ferea de privirile celor din jur, Nicoleta este acum o femeie atragatoare, foarte increzatoare in fortele proprii. Imi amintesc ca la intalnirea cu cei apropiati, iubitul Nicoletei ii spunea continuu cat de frumoasa este si cat de mult o iubeste, totul culminand cu o cerere in casatorie care a facut sa ploua cu lacrimi de fericire. Imi amintesc si de o alta doamna din sezonul trecut, care a venit la noi cu glasul tremurand si ochii inlacrimati spunandu-ne ca suntem sigura ei sansa la o viata normala: Carmen nu vedea viata in roz din spatele ochelarilor cu dioptrii foarte mari, de -8, care amenintau sa se agraveze, iar "Frumusete pe muchie de cutit" a insemnat pentru ea sansa de a-si repara vederea. Parca o si vad la intalnirea cu familia sa, cand Carmen a venit fara ochelari de vedere si, pentru prima data, si-a putut privi in ochi sotul si fiica cu multa bucurie. Acum este un alt om.
Si exemplele pot continua, pentru ca la fiecare editie in parte ma intalnesc cu povesti de viata cat se poate de reale, cu oameni inchisi in ei, tristi, nemultumiti, complexati si marginalizati, care devin senini, curajosi, increzatori. Pe parcursul perioadei de interventii chirurgicale si de recuperare observ, treptat, cum aceste persoane trec de la o stare de interiorizare a sentimentelor, la tot mai multa deschidere, optimism, bucurie. Iar la final, toti imi marturisesc privindu-ma in ochi cu incredere ca viata lor s-a schimbat in bine.
Nu as vrea sa se inteleaga insa ca sustin operatiile estetice cu orice pret. Sunt de acord cu ele atata timp cat sunt absolut necesare, cat pot corecta un complex care te impiedica sa traiesti ca toti ceilalti… Cred ca cei mai multi oameni fac asta pentru a se simti bine cu ei. Nu as vrea nici sa trag o concluzie, nu sunt in masura sa fac asta si nici nu doresc sa ridic discutia la rang de filozofie. Pot doar sa spun ca lectia pe care eu am invatat-o din povestile, cuvintele si privirile tuturor acestor oameni este ca increderea in sine este cea care conteaza. De multe ori, aceasta incredere vine si din cat de impacat esti cu felul in care arati. Si pana la urma, asa cum spunea un intelept, increderea in sine reprezinta esenta eroismului.
Jurnal pe muchie de cutit
Am fost atat de impresionat si de o doamna din Constanta care, in timpul petrecut la noi, si-a asternut pe hartie, intr-un jurnal, toate trairile din aceasta perioada. Dar nu oricum, ci in culori diferite, in functie de sentimentele pe care le incerca la momentul respectiv: rosu pentru starea de bine, verde si albastru pentru starea de incertitudine, maro si negru pentru starile de rau si galben pentru a-si exprima singuratatea. Camelia a impartasit si cu noi o parte din aceste insemnari: "Ma rog la bunul Dumnezeu", scria ea, "sa oranduiasca cum stie el mai bine lucrurile, caci, dupa atata suferinta, as avea nevoie de putina lumina in viata mea, de un licar de speranta, inceredere, de dragoste pentru viata. Este 1.30 noaptea. O ultima baie, o ultima privire spre partea goala a sanului. Azi este unul, doar unul, de maine voi fi iarasi un om intreg. Ma gandesc inca o data la copiii mei, care dorm la ora asta. Le trimit un sarut pe obraji, ii iubesc tare mult." Cum sa nu te emotionezi cand ai in fata astfel de oameni, astfel de sentimente, astfel de dureri?
