» Pe langa deschidere culturala, comunitatile minoritare vin cu drama de a-si fi parasit locurile si de a cauta o casa departe de ele.
» Expozitia documentara "Close to Home" (deschisa pana pe 22 ianuarie la Galeria 3/4 de la TNB) surprinde prin obiectivele aparatelor foto si de filmat opt comunitati foarte diferite, pe care le uneste un singur lucru: termenul "acasa" nu are un sens clar.
» Una dintre seriile foto urmareste soarta unor fete din Republica Moldova, pacalite sa plece in strainatate si obligate apoi sa se prostitueze.
Nu trebuie sa mergi departe ca sa gasesti o felie dintr-o alta cultura, spune Harjeet Kaur, unul dintre curatorii expozitiei din Londra, despre civilizatiile occidentale. Dar daca esti o adolescenta intr-un sat izolat din Republica Moldova, informatiile despre lumea de afara se rezuma la mituri.
Dana Popa e o fotografa romanca de 31 de ani care locuieste in Londra. In vara lui 2006, ea a stat trei saptamani si trei zile in Republica Moldova, cautand sa reconstituie in cateva poze viata fetelor revenite acasa dupa ce au fost traficate in strainatate. Rezultatul e expozitia "Not Natasha" ("Nu sunt Natasha").
"Vrei sa castigi o groaza de bani?"
Majoritatea fetelor sunt pacalite, spune Dana Popa. "Copilele astea sunt din sat, ele n-au iesit de acolo in viata lor. Normal ca spui «da», nu stii ce-o sa se intample. Chiar daca exista un risc, ti-l asumi, pentru ca vrei neaparat sa iesi de acolo, din cloaca aia." Dar dupa ce ies de acolo, ele sunt vandute ca prostituate in Rusia sau in Occident. Iar cele care fug sau sunt salvate de "clienti" ori politie si reusesc sa se intoarca sunt traumatizate si au mari probleme in a se reintegra in comunitatea de acasa.
"Nimeni nu stie ce s-a intamplat cu mine"
"Ele incearca sa ascunda ce s-a intamplat. Unele reusesc sa se reintegreze, cele care au sprijinul familiei. Altele traiesc istoria asta ascunsa, chiar si fata de parinti", povesteste Dana Popa. "Le spuneau parintilor ca sunt foarte bine in strainatate, dar nu pot veni in vizita din cauza unor probleme cu cartea de munca. Acum vor sa uite episodul, sa-l stearga din minte."
"Nu mai eram eu"
"Acasa e confortul normalitatii", spune intr-un eseu dedicat expozitiei Ziauddin Sardar, un critic cultural pakistanez care locuieste in Londra. "Acasa e carligul care ne leaga de trecut, prezent si viitor. E conceptul prin care ne identificam si ne punem in relatie cu altii."
Dar diferenta dintre fetele din Republica Moldova si comunitatile care au plecat din Croatia sau Irlanda e ca, dupa ce au fost pacalite, traficate si folosite, ele si-au pierdut notiunea de "acasa". Cea mai mare parte nu mai au un loc in care sa se simta protejate. "Acasa" nu pot povesti prin ce au trecut, de teama ca ar fi batjocorite si exteriorizate. Iar mirajul strainatatii in care se traieste bine si frumos e si el spulberat.
"Exista un sindrom, unele dintre fetele astea se intorc la prostitutie pentru ca asta e un mod de viata la ele, nu au unde sa mearga decat inapoi la un tata alcoolic. E o saracie lucie si vor sa iasa de acolo", spune Dana Popa. O moldoveanca pe care a intalnit-o in Londra i-a spus: "M-am intors la prostitutie pentru ca nu mai eram eu. Corpul meu nu-mi mai apartinea mie. Asta stiam sa fac si, oricum, altii au profitat deja de mine. De ce as ramane in Moldova?".
"Confortul normalitatii"
Celelalte serii de imagini trateaza situatia sarbilor care au plecat din casele lor in timpul razboiului croat pentru independenta, a palestinienilor care fug de razboiul cu Israelul sau a irlandezilor care au plecat din tara si si-au abandonat casele. Fiecare caz este diferit, dar imaginile raman familiare. Este ceva care uneste casa din care a fost luata o moldoveanca inainte sa fie trimisa la Londra sa se prostitueze, locuinta darapanata la care s-a intors dupa ani o familie de sarbi si camera foarte degradata, dupa ce a fost parasita pentru zeci de ani de irlandezi care n-au avut de ales decat sa plece din tara. Nu le uneste melancolia, ci nelinistea unui loc marcat de dezradacinarea oamenilor. In acest punct comun ajunge proiectul.
Expozitia "Close to Home" isi propune sa arate puterea comunicarii dincolo de granite si creeaza propriul traseu al migratiei: pana sa ajunga in Romania, a trecut prin Marea Britanie, Bulgaria, Armenia, Georgia si Grecia. Pana pe 22 ianuarie poate fi vizitata la Teatrul National, Galeria 3/4. In zilele de 14, 15, 16, 21 si 22 ianuarie, se vor organiza activitati pentru elevi. Apoi expozitia va pleca spre Bosnia-Hertegovina si Polonia.
Ea face parte din proiectul "Living Together" al British Council, care trateaza dialogul intercultural si implica peste 25 de tari europene. Proiectul dezbate impactul migratiei asupra societatilor si modul in care minoritatile participa (sau nu) la viata publica.
Programul vine in contextul "asaltului" est-europenilor asupra Marii Britanii: dupa extinderea Uniunii Europene, aproximativ un milion de oameni au venit aici sa munceasca, spunea cotidianul "The Guardian" in urma cu peste un an. Opinia publica a oscilat intre pozitii extrem de ostile imigrantilor, alimentate de presa tabloida, si argumente mai abstracte, culturale sau economice, pentru deschiderea societatii britanice. Intre timp, tarile din care acestia au plecat sufera din cauza migratiei. Fiecare comunitate isi traieste propria drama. Unele dintre ele sunt surprinse de astfel de demersuri documentare, altele raman necunoscute si departe de orice ajutor.
