Cartierul Ady Endre, strada Rovinari, Targu-Mures. Sau "Ferentari" din Targu-Mures. Romii si-au urcat cu ei in apartamente pana si caii, iar caldura e facuta prin aprinderea parchetului sau a tocurilor de la geamuri. Acum, blocurile din aceasta zona se renoveaza, scara cu scara, insa numai pentru cei care au contract de inchiriere. La doar cativa pasi distanta, printre boscheti, cei mai oropsiti isi duc traiul de pe o zi pe alta scotocind in gunoaie.
De la "Piata de rusi", cum este cunoscuta Piata Armatei, si pana in Rovinari, e distanta mica: 15 minute de mers pe jos sau 5 cu masina.
Drumul incepe bine, dar se strica odata ce inaintezi spre inima cartierului. Parca administratia locala din Targu-Mures a uitat pur si simplu ca si aici traiesc oameni. Pe alocuri, trotuarele abia se mai zaresc de sub apa sau din pamant. La capatul drumului, se afla un bloc, jumatate renovat, iar jumatate afumat parca in urma unui bombardament.
Cu ceva timp in urma, tiganii din jumatatea distrusa a blocului erau mutati intr-o tabara de baraci aduse de la sinistrati. Atunci au iesit din apartamente cu ce au apucat in mana. Au fost treziti dimineata si bunurile pe care nu le-au putut lua cu ei au fost aruncate pe geamuri de oamenii Primariei. Blocul lor va fi reabilitat, va avea geamuri termopan si parchet. Dar, vor primi din nou apartamente doar cei care aveau contracte de inchiriere inainte de evacuare. Ei vor putea sa se bucure insa de apa si lumina, de trotuare proaste si de drumuri cu gropi, in timp ce, la doar 20 de metri distanta, spre malul Muresului, zeci de suflete vor trai in continuare in baraci din carton, printre cainii si pisicile care le tin de cald atunci cand frigul de afara se inteteste. Balti pline de apa de ploaie si pamant naclait, mormane de gunoi si buruieni uscate intregesc peisajul insalubru in care isi duc traiul aproape 60 de suflete, din care aproape jumatate sunt copii. "Eu si cumnata-mea avem fiecare cate un copil de trei luni. Am da orice sa ne mutam intr-un apartament, sa avem batar apa calda si caldura la copii", spune Gyonghy Puti, o femeie care, in timp ce vorbeste, invarte cu un lemn cenusa unui foc care mocneste inca.
"Strang fier sa il vand. Am primit o saltea rupta de la cineva si scot arcurile din ea, i-am dat foc si adun fierul. E 3.500 de lei vechi kilul, iar hartia e 700 de lei", spune femeia pe chipul careia fumul negru incepuse sa se amestece cu lacrimile. "Nimeni nu ne da nici macar o galeata cu apa pentru ca toti au contoare. Noi aducem apa din Mures", mai adauga Gyonghy Puti.
Si-a taiat porcul si sta in locul lui, in cotet
Cativa copii se plimba pe langa femeie si se joaca cu manutele goale in jarul fierbinte. Se pare ca le place.
Aici, oamenii isi plang de mila, dar sunt fericiti ca iarna asta a fost mai blanda. Recunosc ca asteapta ajutor de la autoritati, dar nu vor nimic pe gratis. "Avem pensii, avem alocatii si avem barbati care lucreaza. Avem din ce sa ne platim consumul. Dar sa ne dea inapoi si noua casele in care am stat. Ca domnul primar o zis ca ne rezolva in cateva zile si de trei luni stam asa, cu hainele in saci", spune Emilia Sera, o alta tiganca. "Da ce, noi nu suntem oameni? Suntem animale? Si copiii nostri trebuie sa mearga la scoala, dar daca nu ai unde-i spala ti-i trimite acasa, ca is mocicosi", intareste ea, in timp ce un barbat vrea sa stie cand va primi si el o casa. "De 40 de ani stau in cartierul asta. Am stat in apartament la 26 si m-au dat afara. Stau in cotet. Da, in cotet. Am avut porc, l-am dat afara si acolo stau eu", spune Pista Cozac, uitandu-se cu jind la blocul in care a stat.
Oraseni printre gunoaie
"Suntem si noi oraseni domnu’ draga. Scrie in buletine si in certificatele de nastere ca suntem din Targu-Mures. Nu avem chiar nici un drept aicea?", intreaba, din nou, Emilia Sera. Ea spune ca, in colonia lor, niciodata nu a venit vreun medic sa vada ce le fac copiii. "Iarna asta numai noi stim cum o trecut. Am batut covoare pe lemne sa nu intre asa tare frigu peste noi", a mai spus femeia. Copiii traiesc printre gunoaie, noroi, cartoane si haine rupte, iar marea lor intrebare este daca seara, cand se intorc in baraca, parintii vor avea ce sa le puna in farfurie.
