Nu dați năvală pe site-urile agențiilor de turism, că nu o să găsiți niciun charter de Halkidiki. Către idilicele plaje din nordul Greciei, tzatziki-ul răcoritor, ușor usturoiat, și caracatița la grătar nu se zboară decât la rasul asfaltului, cu mici turbulențe la punctele vamale Giurgiu-Ruse sau Makaza, după noroc. Există zboruri de linie, care fac circa două ore până în Salonic, dar, dacă punem la socoteală cele 1,5h – 2h pentru check-in și boarding, transferul de la aeroport la hotel și prețul ce gravitează în jurul valorii de 300 euro/ persoană, mașina este charter-ul perfect pentru vacanța în familie sau cu prietenii.
O fi distracție la Mamaia sau în alte stațiuni de pe la noi, iar All Inclusive-ul bulgaresc, mai aproape, dar, cel puțin pentru cei care caută relaxare, plaje și apă cu tente exotice, obiective turistice cu rădăcini antice, peisaje care îți alimentează romantismul reprimat de activitățile cotidiene și gusturi mediteraneene, nordul Greciei este cea mai la îndemână variantă. De insule, nici nu mai vorbim.
Din București până în Halkidiki sunt aproximativ 650 – 700 km, în funcție de varianta aleasă, distanță ce poate fi parcursă liniștit în opt, nouă ore. Iar, dacă sub pedală se află un BMW 530d xDrive, fie el și vechiul model (F10), care încă se mai găsește pe la dealeri cu reduceri extrem de interesante, sau un vehicul echivalent, timpul poate scădea spre șapte ore (adică, cu 2h – 3h mai mult decât Constanța – București, duminică seara). La destinație ajungi fresh, relaxat și gata să te arunci în valurile Mării Egee, în timp ce un Mythos rece te așteaptă în frapiera de lângă sezlongul gratuit.
Care e cel mai bun drum spre Grecia
Există două variante principale. Cel mai scurt drum și cu cei mai puțini kilometri de mers prin Bulgaria pentru turiștii din jumătatea de est a României care aleg Thassos, ”Insula de smarald”, sau plajele din regiunea cunoscută sub numele de Halkidiki este Giurgiu – Veliko Tarnovo – Haskovo – Makaza – Egnatia Odos/A2/E90, autostrada care brăzdează nordul Greciei până la Marea Ionică. Makaza este, însă, un punct de frontieră mic, cu două ghișee, și se pot forma cozi interminabile, mai ales în weekend. Dacă aveți șansa de a fi informați din timp despre situația de la Makaza, puteți ocoli prin Svilegrad, dar mai mergeți vreo 100 km în plus.
A doua variantă, care are cam aceeași lungime (+/- 20-30 km), este prin Sofia – Kulata – Serres – Drama și înțeapă Egnatia Odos/A2/E90 în apropiere de Agion Oros, brațul ”sfânt” al peninsulei pe care se află Muntele Athos și renumitele mănăstiri. Drumul este mai aglomerat și cu risc mai mare de radare, dar, per ansamblu, este ”Ok”, mai ales că după Sofia bulgarii au terminat autostrada până aproape de granița Greciei. Singura problemă rămâne zona Sofia, unde se lucrează la centură, GPS-ul nu prea ajută, iar indicatoarele, dacă există, le vezi când treci de ele.
Cum în ultimii 16 ani am bătut de peste 30 de ori drumurile către Grecia, inițial, am vrut să zbor cu ”Charter-ul de Halkidiki” prin Makaza, pentru că drumul nu prea trece prin apropierea multor orașe mari, cu risc sporit de radare, iar, în general, nu prea este aglomerație. M-am răzgândit, însă, pentru că de această dată aveam și un ”copilot” de patru anișori, care m-am gândit că nu rezistă să meargă non-stop, chiar dacă i-au plăcut butoanele și luminițele din BMW 530d xDrive. Iar pe varianta Makaza nu sunt prea multe benzinării cu toalete sau popasuri frumos amenajate.
Caii de autostradă și puterea de șosea
Recunosc, m-am îndrăgostit de Grecia, de ritmul anti-orar al localnicilor, care la 11.00 își beau frappe-ul și mijesc dezaprobator ochii dacă le ceri ceva, iar, la 23.00, îi vezi distrându-se cu întreaga familie la o tavernă, de modul în care grecii știu să te facă să te simți bine pe banii tăi, de când drahma era încă la putere și făceam 12h – 14h, cu autocarul, până în Paralia Katerini. În paranteză, între timp, zona s-a românizat cam mult, ajungând un fel de Eforie. Dar plaja dintre Paralia Katerini și Olympic Beach sau cea din Platamonas sunt superbe, iar Meteora e aproape.
Revenind la caprele noastre (fac o brânză feta extraordinară), cei aproape 1.700 km parcurși alături de BMW 530d xDrive mi-au reconfirmat, pentru a ”N”-a oară, că herghelia de sub capotă are o legătură directă cu confortul, siguranța și plăcerea de a conduce. xDrive-ul a fost doar un bonus, în lipsa zăpezii sau a carosabilului ud. Da, poate și cei 190 CP ai unui 520d ar fi fost suficienți. Dar, la limită.
Pe autostradă, poți rula liniștit cu 120 – 150 km/h și cu un 518d. Chiar și cu un ”516d Efficient Dynamics”, în trei pistoane, dacă ar exista. Însă, pe șosea trebuie să depășești. Iar pentru a depăși fără urmă de stres, fără a fi nevoit să stai încordat în spatele TIR-ului cu 80 – 90 km/h și să calculezi șapte integrale pe secundă pentru a scoate nasul, ai nevoie de reprize, de cuplu, putere și o cutie de viteze impecabilă. Cum spuneam, am bătut de peste 30 de ori drumurile către Grecia, dar relaxat și fresh n-am ajuns decât cu trei mașini, BMW 530d xDrive (258 CP / 1.885 kg), BMW 325 Xi (E46 – 192 CP / 1.500 kg) și Volvo 850 T5 break (225 CP / 1.545 kg), cu puncte-bonus pentru 530d xDrive, pentru tehnologia îmbarcată, suspensia activă, ce face un compromis perfect între confort și sportivitate (mai puțin în modul ”Comfort +”, în care mașina plutește prea lin și netru), și pentru ”împerecherea” impecabilă a cutiei automate, cu opt trepte, cu motorul. Nu sunt fan automate, știți, dar acesteia n-am ce să-i reproșez. Îți citește stilul din pedală, de parcă ar avea un glob de cristal. Și când simți că nu te-a ghicit, e sufiecient să-i dai o padelă peste ceafă și face exact ce-i ceri, chiar dacă e vorba de trei inferioare, pentru a depăși în ”două secunde netaxabile”, cum era, pe vremuri, la Connex, TIR-urile care merg parcă legate unele de altele.
Pentru a nu crede că zbor doar cu ”avioane”, am mai fost în Grecia cu Skoda Superb 1.9 TDI / 131 CP, Suzuki SX4 1.5 / 107 CP și Opel Astra G 2.0 DTI / 101 CP. E adevărat, cu Superb-ul am scos un consum bun, de 6.5-6.8 l/100 km, cu patru adulți și bagaje, dar înainte de depășirile în forță și pe viraje dădeam acatiste. SX4-ul cu doi adulți mi-a consumat mai mult decât 325-ul Xi (9.2 – 9.4 l/100 km, față de 8.6 – 8.9 l/100 km). Normal, la 140-150 km/h, turometrul i se zbătea către 5.000 rpm, în timp ce 2.5-ului sau T5-ului abia începea să le priască. Iar cu Astra G am fost până în Corfu, tot două persoane, cu 6.2-6.4 l/100 km, înainte ca grecii să dea drumul autostrăzii prin munți și am făcut scurtă la mână de la cât am mestecat în cutie pentru a reuși să scot o medie orară decentă.
Prin urmare, concluzia mea este că pentru a te bucura de drum, a merge în siguranță deplină și a ajunge odihnit la destinație după sute de kilometri, ai nevoie de motor, de un motor puternic care vine la pachet cu frâne și suspensii pe măsură. Dacă m-ați întreba, o mașină de clasă ”C” ar trebui să aibă peste 140-150 CP, una de clasă ”D”, în jur de 200 CP și așa mai departe.
Pentru cele 2.4 tone ale ”tancului” 530d (F10) încărcat la maximum, cei 258 CP și cuplul de 560 Nm, disponibil între 1.500 rpm și 3.000 rpm, sunt exact ce trebuie. Aproape 700 km s-au dus ca și cum nici n-ar fi fost în circa nouă ore, cu tot cu trei pauze de 20-30 de minute, în contextul unui consum mediu de 8.1 l/100 km. Excelent! Evident, n-ar fi deranjat un 535d (306 CP sau 313 CP, F10) sau un M550d de 381 CP.
Noul sportiv business, Seria 5 G30, este oferit, deocamdată, doar în versiune 530d (265 CP). Iar pentru cei cărora nu le mai place motorina, există, în premieră, 530e iPerformance, un plug-in hybrid de 252 CP, care nu emite decât 44 g CO2/km.
Top obiective în zona brațului Muntele Athos
– Stavros – în zona de nord a stațiunii, plaja de nisip este lată, mai puțin aglomerată, iar în apa mării se intră progresiv
– Asprovalta – una dintre cele mai lungi și mai late plaje de nisip din zona Halkidiki. Stațiunea are o viață de noapte destul de vibrantă.
– Stratoni & Nea Roda – plaje superbe, scăldate de ape turcoaz, pe care există multe alternative de sporturi pe apă.
– Ammouliani – trebuie să ajungeți cu mașina în portul de lângă Tripiti și, apoi, cu vaporașul, pe insula.
– Ouranoupoli – un orășel cochet, aflat la granița zonei protejate Muntele Athos, din care se pot face excursii cu barca la mănăstiri și în care se mănâncă foarte bine.
