S-ar putea să fie un pariu riscant, dar nu cred că președintele Klaus Iohannis va respinge desemnarea lui Sevil Shhaideh pentru funcția de premier. Nu cred că șeful statului este genul de politician care să joace o situație politică pe muchie și să arunce România într-o criză politică.
De altfel, joi, după consultările cu partidele și declarația de presă, președintele a sunat-o pe Shhaideh și i-a transmis că este o propunere bună. Firesc, având în vedere că, de cealaltă parte, este aproape imposibil să încropești o majoritatea politică. Informația a fost scursă pe surse din Palatul Cotroceni, în așa fel încât anunțul că va desemna premierul „după Crăciun“ să nu stârnească mai multe valuri decât era cazul, să nu cumva să se creeze impresia că România este în pragul unei crize politice de substanță.
Dacă va refuza propunerea PSD, se va ajunge la Curtea Constituțională, unde șeful statului ar putea avea câștig de cauză. Legea fundamentală nu-l obligă să numească o persoană anume din partidul sau alianța câștigătoare, dar nu cred că-și poate permite să o refuze, fără un motiv suficient de puternic. Situația este complicată de încăpățânarea lui Liviu Dragnea de a nu face o a doua propunere pentru șefia Guvernului. În plus, Klaus Iohannis riscă să se compromită și în fața propriului electorat, după scorul slab obținut în alegeri de PNL, scor de care este responsabil și președintele.
Prin amânarea desemnării lui Sevil Shhaideh, Klaus Iohannis nu a urmărit decât să obțină cât mai multe avantaje politice dintr-un context favorabil. Să exploateze vulnerabilitățile nominalizării făcute de Liviu Dragnea. În primul rând, Iohannis nu putea să anunțe din prima că o acceptă pe Sevil Shhaideh. Percepția publică ar fi fost că șeful statului se înclină fără drept de apel în fața unei majorități copleșitoare a PSD. După ce PNL a pierdut alegerile de o manieră categorică, cel mai dificil este să gestionezi eșecul. Dacă nu reușești, ești părăsit și de puținii alegători care ți-au mai rămas alături. Klaus Iohannis a vrut să transmită propriului electorat că mai există speranță, că nu e totul pierdut, că este capabil să facă opoziție eficientă la PSD.
În al doilea rând, președintele a vrut să-l pună pe Liviu Dragnea într-o postură delicată în fața propriului electorat social-democrat. Mai mult decât s-a pus însuși șeful PSD, după ce a ales o turcoaică de religie musulmană să conducă Guvernul, o opțiune greu de acceptat de alegătorul tradiționalist, xenofob și naționalist al PSD, educat să fie mândru că e român. Președintele a amânat desemnarea pentru ca românii să aibă subiect de discuții la masa de Crăciun și să-l facă pe Liviu Dragnea unic responsabil pentru această „situație inacceptabilă“.
Nu în ultimul rând, Klaus Iohannis știa că presa nu va rata povestea despre soțul doamnei Shhaideh, fapt care va face din Liviu Dragnea nu doar un trădător al românismului neaoș, ci și un trădător de Țară, capabil să trimită în CSAT soția unui presupus spion sirian, suporter al dictatorului Bashar al-Assad, prietenul lui Vladimir Putin.
